Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Atena Boca, fondatoarea comunității „La primul bebe”, selectată de Facebook pentru programul Community Leadership. „Poate cea mai mare greșeală pe care am făcut-o ca mamă a fost să nu caut ajutor pentru mine”

Atena Boca

Atena Boca, fondatoarea comunității de sprijin pentru mame „La primul bebe”, este singura româncă selectată de Facebook pentru a face parte din programul Community Leadership 2018, din peste peste 6.000 de aplicaţii internaționale. „Comunitatea de mame a început din nevoia mea de a nu mă simți singură și incompetentă, după ce am născut”, a povestit ea în emisiunea „În fața ta”, care va fi difuzată de Digi24 sâmbătă, de la 14:05.

„Un om care are o carieră și locuiește într-un oraș mare ajunge acasă cu un bebeluș și nu știe ce să facă. Eram foarte nepregătită pentru acea perioadă din viața mea și mă simțeam foarte alienată de jobul meu și de tot ce trăiau prietenii mei”, povestește Atena Boca despre începuturile comunității de mame.

În mai puțin de o lună, grupul a ajuns să numere peste 400 de membre, iar șase ani mai târziu 70.000.

Aici, tinerele mame caută informații și sprijin de la femei care au trecut prin situații similare.

„Am înțeles că 20% dintre mame trec printr-o depresie postnatală și 80% trec printr-o perioadă numită baby blues. Este vorba de o petrecere hormonală care dă stări confuze, de la un pol la celălalt. Treci de la fericire, la: «dar eu nu-mi iubesc copilul, ce urât e, sunt incompetentă, nu știu să-l cresc». Eu puteam să mă uit la copil, dar nu puteam să îi spun pe nume și nu simțeam că îl iubesc, ceea ce mă ducea într-o stare de vinovăție foarte mare”, a spus Atena Boca la Digi24.

„Poate cea mai mare greșeală pe care am făcut-o ca mamă e să nu caut ajutor pentru mine de la bun început, să nu merg la un psiholog”, a explicat ea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult