Atena Boca, fondatoarea comunității „La primul bebe”, din care fac deja parte peste 230.000 de mame, a avut o copilărie și o adolescență fericite. A avut parte de grijă și susținere din partea părinților, de multe experiențe de învățare, dar și de multă independență. „Am fost copil cu cheia de gât, însă, dincolo de autonomie, am avut parte de niște părinți care s-au ocupat foarte mult de copilul lor și, cumva, mi-au acordat foarte multă încredere, libertate și au vorbit foarte mult cu mine, de la egal la egal. Nu m-au tratat niciodată ca pe un copil și cred în asta a contat foarte mult pentru tot ce a însemnat pe viitor încrederea în mine. Că pot să fac orice în România, țară pe care o condamna toată lumea, chiar și când eram eu copil. Toată lumea spunea că nu poți să faci ceva aici, în țara asta. Și ai mei mi-au spus: Tu poți să faci orice, cu ceea ce știi tu, e nevoie doar să fii expusă la cât mai multe lucruri și să înveți cât mai bine, să-ți faci treaba ta”, a povestit Atena Boca în emisiunea „Scena deschisă”, moderată de Florin Negruțiu la Digi24.
S-a născut în Brașov, unde mama ei era o cunoscută femeie de afaceri și a interiorizat, în prima parte a vieții, o energie masculină în abordarea situațiilor profesionale, dar și un model echitabil de împărțire a sarcinilor în familie.
„Am avut mai mult modele în energie masculină, pentru că mama mea este o luptătoare, un om de business foarte cunoscut în orașul din care vin eu, Brașov. Am văzut la mine acasă treaba asta cu seriozitatea în muncă, cu plăcerea de a-ți face jobul. Partea de feminitate a venit după ce am născut și am fost nevoită să-mi accesez energia feminină. La noi în familie, părinții își împărțeau sarcinile, tata dădea cu aspiratorul, îmi dădea de mâncare. Au fost și sunt în continuare parteneri și au fost un model foarte bun pentru ce am creat eu cu soțul meu. Suntem foarte similari”, a spus Atena Boca.
Ursitoarea bună și lecția binecuvântării
Își descrie copilăria și adolescența drept două perioade de aur, din care oparte importantă și-a petrecut-o într-un sat din județul Sibiu, la bunici, unde s-a bucurat de libertate. Însă dincolo de impactul pe care l-a avut asupra sa relația cu părinții, una dintre lecțiile importante de viață a învățat-o de la o femeie cu care a petrecut doar câteva ore. Lecția binecuvântării.
„Am fost într-o tabără de fluturari, știu că sună foarte ciudat, dar eu am fost expusă la foarte multe experiențe în copilăria mea, în Munții Ciucaș. Cu niște biologi, care studiau fluturii de noapte din Ciucaș. Și spre vârful Ciucaș am întâlnit această doamnă, care a vorbit cu mine o porțiune de drum și mi-a spus: să știi că eu ție îți prevăd un viitor foarte frumos. Și, la un moment, sunt sigură că o să ajung în biroul tău, tu o să ai un birou mare și frumoasă, cu niște geamuri luminoase. Și eu o să vin, o să bat la ușă și am să-ți spun că sunt eu. Și a fost așa un moment.. nu am mai văzut-o niciodată pe această femeie, dar mi-a rămas în minte. Cumva un om pe care l-am întâlnit câteva momente a văzut ceva ce eu nu văzusem în mine. Mi-a dat lecția binecuvântării. Mi-am dat seama că în viață putem să fim fiecare dintre noi, în orice moment, binecuvântare sau blestem pentru cei din jur. (...) Eu pe acea femeie am văzut-o o jumătate de zi în viața mea și cu toate acestea, 30 de ani mai târziu, eu încă îmi aduc aminte de ea”, a rememorat Atena Boca.
Maternitatea i-a dărâmat lumea pentru a o face să o reconstruiască la loc
Femeia avusese dreptate. Ani mai târziu, Atena Boca avea o carieră de succes în domeniul imobiliar, semna contracte de milioane de euro și evita să își arate vulnerabilitățile. „Îmi aduc aminte că, la un moment dat, când mi-am deschis șifonierul, am fost șocată să văd câte taioare cu pantaloni aveam. Nu existau rochii, nu existau fuste și felul în care mă îmbrăcam încerca să spună că sunt o femeie puternică. Ani mai târzi,u mi-am dat seama că nu a fost cea mai ușoară cale de abordat. Eu cred că. tocmai, vulnerabilitatea pe care o femeie o are, tot ceea ce oferă ea, în business face minuni”, crede fondatoarea comunității „La primul bebe”.
Maternitatea i-a dărâmat lumea pentru a o face să o reconstruiască la loc. Când s-a născut fiul său, Horia, a simțit că nu mai știe cine.
„Cea mai mare panică era că nu mai știam cine sunt. Că tot ce trăisem până atunci trăisem degeaba, pentru că acum eram în fața unei alte lumi, pe care nu o cunoșteam, pe care nu o puteam controla, care nu era predictibilă, care nu-mi dădea siguranța că știu ce fac, care nu mă valida în niciun fel. Mă simțeam neputincioasă, incapabilă, simțeam că greșelile pe care le fac sunt la ordinea zilei, mi se părea că nu-mi iubesc copilul, mi se părea, că nu-l înțeleg. A contribuit și o ușoară depresie postnatală, nu știam ce este aceea, dar chiar dacă aș fi știut nu cred că aș fi recunoscut”, spune Atena Boca.
Descrie acea prăbușire drept cel mai bun lucru care i s-a întâmplat, un cataclism care a ajutat-o într-un final să își găsească sensul. „Ce am înțeles mai târziu e că mie îmi lipsea sensul. De ce contează ceea ce fac? Pentru cine contează? Am bani, am o casă, am un business al meu, am un soț care mă iubește. Am bifat toată acea listă care se presupunea că mă ducă la fericire. Mie îmi lipsea sensul. Eu am nevoie să am sens pe acest pământ. Să fiu utilă altor oameni și în același timp și mie”, a explicat Atena Boca.
Când fiul ei avea trei luni, ca să afle răspuns la întrebările pe care o frământau, a creat un grup de Facebook, în care a adăugat 10 prietene și ele mămici. Un grup în care să facă schimb de informații și experiență. Din greșeală, a setat grupul ca public și, o lună mai târziu, s-a trezit că a ajuns la 400 de membre. Și-a dat atunci seama câtă nevoie aveau mamele la început de drum să vorbească cu femei aflate în această situație. Astăzi, după 10 ani, comunitatea „La primul bebe” are 230.000 de membri, organizează evenimente și face campanii de strângeri de fonduri în timpul cărora s-au strâns până acum 4 milioane de euro.
Kilimanjaro și victoria de a nu merge până la capăt
În tot acest timp, a avut susținerea soțului său, care a încurajat-o inclusiv atunci când a vrut să plece pe Kilimanjaro. O călătorie pe care s-a temut să o facă pentru a nu fi departa prea multă vreme de fiul său, care avea 2 ani.
„În continuare, cred că acela a fost un moment foarte greu pentru el. Una din prietenele mele mi-a spus: Știu că tu ai vrea ca totul să fie minunat și să ți se așeze toate planetele atunci când vrei să-ți îndeplinești acest vis, dar viața nu e așa. Trebuie să te gândești că Horia va avea întotdeauna o mână care a plecat pe Kilimanjaro să-și îndeplinească un vis. Pe ascensiunea finală, am avut foarte multe momente în care am crezut că nu mă întorc acasă, a fost una din cele mai grele experiențe pe care eu le-am trăit în viața mea. Lipsa de oxigen a fost foarte dură, cu dureri de cap, vomă, am văzut ghizi întorcându-se pentru că nu mai rezistau, au văzut colegi bărbați că nu măi rezistau. Am avut momente când am simțit că cineva m-a luat pe brațe și m-a dus mai departe. A fost o experiență absolut incredibilă. Și cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat acolo a fost că, la Stella Point, la o jumătate de oră de vârf, de Uhuru Peak, eu m-am oprit. Și dacă în mod normal aș fi mers până la capăt, dusă pe brațe, acolo mi-am fost suficientă. Și am spus atâta pot și este minunat că am ajuns până aici. Am nevoie să mă onorez și să onorez ceea ce pot să fac. A fost cea mai mare victorie. Să pot să mă opresc”, a spus Atena Boca.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mulțumesc pentru articol, însă recomand să fie recitit și corectat.