Atunci când îți moare un prieten

„Epopeea lui Ghilgameş”, poemul eroic înscris de babilonieni pe douăsprezece tăbliţe de argilă arsă, cuprinde poate cel mai frumos epitaf și, totodată, elogiu al prieteniei.

O exclamaţie a lui Ghilgameş, impresionantă prin naiva ei profunzime - „A murit Enghidu, prietenul meu, care ucise cu mine lei!” - redă prin țipăt suferința pierderii, revolta față de condiția umană a muritorilor, înnobilarea unui sentiment profund – prietenia. Țipătul, înainte de a fi perceput ca o formă de violență verbală, este definit din punct de vedere psihologic drept o reacție neintenționată care are loc în încercarea de a redobândi control asupra situației. Bietul rege Ghilgameș își „țipă durerea”, atunci când, față în față cu moartea prietenului drag, vrea să obțină clemența zeilor, biruința vieții asupra morții și controlul asupra propriilor emoții.

Sentimente pure, exprimate în toată esența lor, căci literatura lumii a început cu Ghilgameș, iar epopeea lui este cea mai veche scriere a umanității. La mii de ani distanță, sentimentele care leagă oamenii au rămas aceleași, de la dragoste la ură, de la prietenie la invidie, de la resemnare, la revolta și neputință.

Lăsând epopeile deoparte și divinitățile pe socluri, ne întoarcem în lumea muritorilor de rând, unde suntem martori ai unor tragedii individuale care nu au cum să nu ne adâncească – neimplicați emoțional fiind - măcar în dileme de tipul: „de ce? (se întâmplă așa ceva)”. 

Pe strada Câmpul Pâinii din Cluj, un tânăr de 33 de ani a fost omorât miercuri pe o trecere de pietoni. Deși, în cele mai multe cazuri, detalii ca statutul financiar al șoferului sau marca mașinii nu au relevanță, în România noastră cea de toate zilele, ele nu se dovedesc atât de insignifiante. Întâmplarea face ca cel care care conducea mașina să fie milionar, iar bolidul să fie un Jaguar (F-Pace). Șoferul a accelerat pentru a face un viraj la stânga peste linia dublă continuă și peste trecerea de pietoni, lovind în plin tânărul care traversa regulamentar. Cel din urmă a sfârșit, strivit la propriu, sub roțile mașinii. Imaginea este de o cruzime care nu poate lăsa imun pe nimeni: pentru a ridica autovehiculul de la sol și a recupera victima de sub roți, pompierii au fost nevoiți să folosească pernele de pneumatice, pentru ca mai apoi să i se acorde primul ajutor. Dincolo de „datele tehnice” ale unui accident mortal, dramatică e povestea celui al cărui destin s-a frânt atât de devreme. Un tânăr care nu era milionar, care nu conducea vreun Jaguar, dar care era iubit de prieteni. Dovadă stau mesajele de condoleanțe postate pe rețelele de socializare, dintre care unul a devenit viral.

„El a fost Vasi, avea 33 de ani și a murit ieri, călcat de o mașină, în timp ce traversa regulamentar strada.

Prietenul meu nu a fost milionar, deși muncea de la 18 ani și era cunoscut ca fiind un bun profesionist. Prietenul meu inteligent cunoștea multe limbi străine, avea vreo două facultăți și vreo două masterate, era cu bun simț, corect și avea principii solide. Și nici n-a vrut să plece din țară, deși a avut posibilitatea.

Ne-a lăsat pe noi, prietenii lui, în beznă, a lăsat o soție traumatizată și un copil de aproape un an care își va cunoaște tatăl din fotografii.

Și în timp ce noi ne scriem durerea, aș vrea să știți că șoferul vinovat (un cunoscut om de afaceri din Cluj) care a sfidat orice regulă de bun simț în trafic, a obținut deja o dovadă că poate circula din nou.

Vasi pleacă în mormânt cu principiile lui, cu valoroasă lui inteligență și nemărginita lui bunătate. Iar noi rămânem cu golanii, hoții, incompetenții și șmecherii care nu pățesc nimic, sfidează tot și nu plătesc pentru nimic. Atât voiam să vă zic”, scrie o prietenă.


Dincolo de a fi un ferpar trist, conștientizăm că și noi, cei rămași după dispariția lui Vasi, experimentăm o moarte simbolică: a dreptății sociale, a legii, a firescului care ne este din ce în ce mai mult refuzat în România, țara în care băieții tari, cu bolizi, te calcă pe trecerea de pietoni... și sfârșesc liberi. Milionarul cu Juaguar chiar a fost lăsat liber de polișiști și va putea conduce în continuare. Dacă uriașul Enghidu ar fi sfârșit sub roțile unui Jaguar în România, poate țipătul prietenului Ghilgameș s-ar fi transformat în urlet de revoltă, nu doar într-un țipăt dureros.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp