Foto: Profimedia Images
Cunosc o grădiniță unde copiii de trei ani fac yoga (nu dau adresa și sper nici idei altora). Adorabilă fetița care spune sâsâit „Namaste” la sfârșit, dar te pune puțin pe gânduri. Acum mai puțin de o decadă abia începuse nebunia cu dieta cu ridiche neagră, uleiul de oregano pentru răceli sau argintul coloidal înghițit ca să ne scape de viruși (a se spune clar și fără echivoc că nu există nicio dovadă că funcționează, ba dimpotrivă). Între timp, mai ales părinții tineri au fost bombardați cu tone de informații, metode, practici, aplicații și dovezi sau pseudodovezi de către marea și din ce în ce mai marea industrie de wellbeing cu scopul evident de vinde acestora cât mai multe produse și servicii. Așa că azi am ajuns în situația în care atât noi, cât și copiii să înghesuim în mod obligatoriu module de „binestare” în programul zilnic.
Dacă vrei să fii în rând cu lumea modernă, atunci înseamnă că ești din ce în ce mai copleșit, mai împovărat și mai obosit. Și deci este obligatoriu să cauți din ce în ce mai aprig și mai scump starea de bine - wellness-ul la care aspiră și colegul, și soția, și vecinul, și în general toată lumea pe care o cataloghezi „bună” atâta cât o vezi pe Insta. Copii, împrumuturi, anxietate, kilograme în plus, părinți în vârstă - toate reclamă eforturi continue care ne lasă sfârșiți. De aceea, în loc să simplificăm, adăugăm noi și noi eforturi pentru a ne simți mai bine cu noi înșine: eliminarea plasticului, a carbohidraților (lectinelor), practicarea meditației, a mindfulness-ului, yoga, digital diet, studiul continuu despre tehnici vechi și noi, înțelegerea impactului speciei noastre asupra mediului, journaling, terapii IV, suplimente alimentare, terapii online, exerciții pentru un somn mai bun, diete de tot felul, tehnici de locuire pentru o stare mentală mai bună acasă, șamanism - sunt doar o parte din practicile model ale acestei industrii a „binelui”. Aceste practici pleacă clar de la nevoile pe care omul modern le are și asta e normal. Dar undeva pe drum ceva s-a pierdut - ce trebuia să ne facă bine s-a transformat într-o obligație. Wellbeing-ul a devenit azi o obsesie pentru unii (nu puțini) și o dogmă pentru alții.
De la cafeaua cu miere, la aplicația pentru meditație sau la biscuitele fără nimic (nu glumesc, așa se cheamă, există de-adevăratelea), la puloverele bio feroce de scumpe, societatea noastră (lumea) a devenit obsedată de îngrijire și dezvoltare personală, dar a uitat pe drum principiile „binelui”.
Ce era acum zece ani o nevoie de a oferi metode de slăbire s-a transformat în wellness. Aplicațiile de social media glorifică wellness-ul și propun idealuri estetice de neatins în fapt cu reversul demoralizant al creșterii neîncrederii în sine, problemelor mentale și obezității mai ales în rândul tinerilor. Oamenii, mulți deziluzionați de prestațiile medicale, dar și încurajați de Dr. Google, au îngroșat rândurile unor platforme pseudo științifice unde sunt propagate tehnici care sună exotic, dar care nu livrează rezultatele promise pe termen mediu sau lung. Au apărut fitfluencerii adică influencerii care trăiesc după toate mantrele wellbeing și pe care, dacă ai serviciu, doi copii și părinți în vârstă este imposibil să-i urmezi. Sunt și la noi și fac sute de mii de vizualizări. O zi din viața unei asemenea zeități începe cu 30 de minute obligatorii de ceva fizic - yoga, sfori, pilates sau ceva mai tare - urmate de un mic dejun care obligatoriu conține lapte de migdale sau mazăre făcut în casă și alte lucruri cât mai bio aranjate obligatoriu instagramabil.
Cafeaua la soare undeva liniștitor și munca exclusiv la laptop sau în birouri foarte elegante, urmate de lungi plimbări prin parc sau prin locuri cu piscine, palmieri sau oricum ceva foarte, foarte frumos de fotografiat. Seara nu ne prea arată nimeni ce se întâmplă, dar când o fac e sigur o expoziție cu ceva reciclabil unde se merge cu sacoșa de pânză obligatorie și nu se râde prea mult. Am descris în mod real o zi din viața unei asemenea persoane care are câteva sute de mii de urmăritori. Și n-am spus nimic despre ce limbaj se folosește - obligatoriu cu „puterea este în tine și poți să faci ce vrei cu viața ta și sentimentele tale” - un amestec de lemn cu rumeguș de cele mai multe ori.
Asta poate la limită funcționa pentru cineva single și fără copii. Altfel, o femeie cu familie și copii devine un comandant militar al unor liste lungi cu lucruri de făcut. Și probabil că plătește pentru aceste tehnici de „bine” pentru că vrea să facă ceva pentru ea însăși și ca să nu mai fie atât de obosită, în urmă cu lumea sau mereu cu niște kilograme în plus și cearcăne de nesomn. Plătim promisiunea de a fi mai bine, asta plătim de fapt.
Și poate că ar trebui să simplificăm - să mergem la medic când suntem bolnavi, să folosim terapii alternative verificate atunci când suntem epuizate. Restul - laptele de mazăre, iubirea, sexul, speranța, grija reciprocă și în general ce simțim în stomac și creier că ne face bine - nu se pot prescrie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.