„Eliminarea glutenului din alimentație pentru cei fără reacție autoimună nu are niciun fundament științific sau clinic și este doar o modă”. Profesorul Alessio Fasano, despre cum să ne jucăm mai bine cărțile genetice, ca să fim mai sănătoși

Nu doar planeta este inflamată. Oamenii de acum nu mai mor repede de boli infecțioase pe care nu știu să le trateze, ci mor încet și mult mai dureros de boli inflamatorii cronice. Asistăm nu doar la o epidemie de boli infecțioase, dar și la o adevărată epidemie de boli inflamatorii, fiindcă toate sunt în creștere exponențială mai ales în lumea occidentală - boli cronice ale aparatului digestiv, alergii, boli autoimune neurodegenerative, cancer. Cei care au adoptat un stil de viață departe de parcursul natural au deraiat practic de la un stil de viață sănătos. Iar prin acțiunile și stilul lor de viață reprogramează sistemul imunitar cu consecințe dezastruoase asupra propriei sănătăți.

Totodată, ideea că toată lumea trebuie să evite glutenul este o modă păguboasă, fără nici un fundament științific, de care unele companii profită. Asta spune profesorul Alessio Fasano, un star al lumii medicale mondiale, într-un interviu pentru habits by Republica.

Profesorul Fasano are multe roluri, printre care profesor de Nutriție la Harvard Chan School of Public Health, profesor de pediatrie la Harvard Medical School, Director al Centrului pentru Cercetare Celiacă și Director al Centrului de Cercetări de Imunologie și Biologie, unde supervizează un program de cercetare a bolilor inflamatorii acute și cronice. Pasionat de microbi, îi studiază atât ca să îi putem distruge, cât și ca să îi identificăm pe cei care ne fac bine. Iar în domeniul gastro acest ansamblu de microbi pe care îl studiază poartă numele de microbiom.

Ce spune profesorul Fasano:

- Nașterile preponderent prin cezariană, consumul de antibiotice, mâncarea în exces, procesele rapide de prepararea pâinii și a mâncării în general (stilul de viață occidental) au dus la o „reprogramare” a sistemului imunitar la un standard mult mai scăzut, crescând astfel exponențial stările inflamatorii și schimbând o predispoziție genetică într-un rezultat clinic.

- Microbiomul este cel care decide cum și când se reprogramează sistemul nostru imunitar și cel care controlează inflamațiile. Dacă sunt ținute sub control, nu toate inflamațiile sunt rele, fiindcă ele au și un rol de apărător în fața bolii.

- Trebuie să ne jucăm cărțile genetice mult mai bine și să avem grijă de microbiomul nostru: ne naștem o dată, poate luăm antibiotice de două-trei ori pe an, dar de mâncat mâncăm de trei ori pe zi deci nutriția este cheia controlării inflamațiilor.

- Glutenul este demonizat, iar această retorică a fost preluată de către industrii pentru a face noi produse - gluten free. Doar o mică parte a populației - poate 10% - are o reacție autoimună la gluten. Restul oamenilor pot mânca liniștiti pâine. Cheia este în câtă pâine mâncăm și cum este ea făcută. Dacă dospește două ore în fabrică atunci e chiar toxică, dar dacă e făcută cum se făcea o dată cu aluatul lăsat 8 ore atunci nu e nici un pericol, fiindcă peptidele toxice au timp să se descompună.

- Eliminarea glutenului din alimentație pentru cei fără reacție autoimună nu are nici un fundament științific sau clinic și este doar o modă cum vor fi și altele. Omul trebuie să consume din toate în echilibru. Să reducă cantitatea de mâncare consumată și să crească calitatea

- Medicina modernă se afla în fața provocării de a trata individul și nu boala, la fel cum se făcea odată - doi oameni care au același tip de cancer vor răspunde diferite la același tratament, deci aceea medicina personalizată este acum preocuparea tuturor. Medicina modernă a greșit punând boala înaintea individului.

- Tinerii vor face revoluția prin care vor cere și vor produce ei înșiși alimente cu valoare nutritivă reală care să respecte natura, procesele de fabricație corecte și care să nu facă rău sănătății oamenilor. Această revoluție a pornit deja, sunt tineri fermieri care sunt devotați recâștigării demnității alimentare

- Nu ne putem schimba genele, dar putem schimba traiectoria modului în care sunt folosite, manipulând microbiomul, dacă știm dinainte care sunt schimbările ce măresc riscul de a dezvolta boala. Prevenția este mai ieftină decât tratamentul. 

Mai jos puteți citi și asculta interviul cu Prof Alessio Fasano

Domnule profesor Fasano, vă mulțumesc pentru că ați acceptat să împărtășiți știința dvs. cu noi. Simt că stau de vorbă cu o celebritate, pentru că sunteți unul dintre cei mai importanți cercetători din lume în domeniul bolii celiace și al bolilor autoimune și un scriitor semnificativ, cu cărțile “Gluten Freedom” și “Gut Feelings”. În țara noastră, conversația despre gluten abia a început și proiectul nostru - habits - își propune să genereze conversații despre obiceiuri sănătoase pentru minte, corp și spirit. Și credem că un obicei sănătos este să vorbim despre știință într-un mod în care oamenii să se regăsească. Așadar, vă mulțumim încă o dată că ați acceptat să stați de vorbă cu noi.

Mulțumesc, Alexandra, pentru că m-ați invitat la emisiunea voastră. Apreciez.

Microbii prietenoși sunt, de departe, mult mai mulți, mai frecvenți decât cei răi. Dar și de data aceasta, dacă ești bun, treci neobservat.

În munca dvs. științifică, inovatoare, a existat întotdeauna o relație cu microbii, încă de când ați început să studiați holera, așa că, prima mea întrebare, evident provocatoare, ar fi: studiați microbii pentru că vreți să-i înțelegeți ca să-i eliminați sau îi studiați pentru că înțelegeți că ne pot totodată ajuta?

De fapt, călătoria mea a fost exact aceeași călătorie cu cea parcursă de întreaga comunitate științifică; când ne concentram asupra modului în care microbii interacționează cu noi, se înțelegea că toți microbii sunt răi, trebuie să fie eliminați și acesta era scopul studierii modului în care comunică ei cu noi, pentru a încerca să atenuăm impactul lor asupra sănătății. Ai menționat holera – a fost unul dintre microorganismele de care m-am ocupat. La momentul acela, vă vine să credeți sau nu, se pierdeau mai multe vieți din cauza holerei decât orice altă cauză; 5 milioane de copii mureau de holeră în fiecare an, de boală diareică ce apare în infecții precum holera.

De-a lungul anilor, studiind cum interacționează cu noi, am ajuns să-mi dau seama că, la fel ca orice în viață, chiar și în lumea microbilor, sunt ,,băieți buni” și ,,băieți răi.” Și ce am învățat – iar asta s-a întâmplat mai degrabă în trecutul recent – e că microbii prietenoși sunt, de departe, mult mai mulți, mai frecvenți decât cei răi. Dar și de data aceasta, dacă ești bun, treci neobservat, nu te vede nimeni pentru că faci lucruri bune și oamenii nu apreciază asta. Dar, dacă faci ceva rău, iese la iveală și e văzut imediat. Ca și în societatea noastră, dacă un nebun se duce și trage cu pușca într-o școală, va ajunge la știri. Dar toate faptele bune pe care oamenii le fac zi de zi pentru a ajuta societatea rămân necunoscute. Povestea este aceeași și în cazul microbiomului.

Da, ei bine, recent ați luat parte la un interviu în care vorbiți despre bolile provocate de gluten ca despre o epidemie și mă gândeam la întregul spectru al bolilor inflamatorii și, poate că e exagerat, dar pare că planeta se inflamează și mai mult, din ce în ce mai mult; bolile inflamatorii, în general, alergiile, astmul, bolile inflamatorii intestinale cronice, cresc exponențial în lume. Numiți bolile provocate de gluten o epidemie, așadar, ce se întâmplă? Ce încerc să aflu este face specia umană ceva care o schimbă sau este vorba despre un alt lucru rău pe care ni-l facem, nouă sau mediului? Ce se întâmplă, de fapt?

Da, are parțial legătură cu subiectul înțelegerii microbilor și a modului în care interacționează aceștia cu noi. Epidemia de boli inflamatorii cronice a fost înregistrată în principal în cazul oamenilor care adoptă un stil de viață occidental. Cu alte cuvinte, oamenii care și-au schimbat stilul de viață radical au constatat că s-au îndepărtat de ceea ce a constituit parcursul evoluției speciei umane. Până de nu de mult, nașterea se făcea pe cale naturală, consumam alimente adevărate, nu foloseam antibiotice, pentru că nu existau, ceea ce a condus la o programare a sistemului imunitar.

Așadar, cel care decide cum să programeze sistemul imunitar este microbiomul, pentru a hotărî dacă, de ce și cum să declanșeze inflamații care, apropo, când sunt controlate, sunt un lucru bun, pentru că ne apără de boli.

Problema este că am deraiat complet, în special prin adoptarea stilului de viață occidental, de la aceste planuri, fiindcă nașterile se fac preponderent prin cezariană, primim o grefă de microbi care este foarte diferită de ceea ce a decis mama natură să facă, ne hrănim copiii cu junk food, ceea ce are, desigur, un impact imens, utilizăm și abuzăm de antibiotice. Și toate acestea vor face ca microbiomul să programeze sistemul imunitar stabilind standardul informațional la un nivel mult mai scăzut. Și, prin urmare, pe un fundal genetic specific, acest asalt inflamator continuu va conduce automat la o trecere de la o predispoziție genetică la un rezultat clinic, ceea ce ar explica de ce avem această creștere bruscă de cazuri de astm, alergii alimentare, boli autoimune, cancer, boli neurodegenerative. Așadar, dacă duci un stil de viață occidental, nu mai mori rapid de boli infecțioase, așa cum se întâmpla cu două-trei generații în urmă. Murim încet și poate suferind mai mult, de boli inflamatorii cronice. Așa aș răspunde pe larg la întrebarea ta. Încălzirea globală și multe alte lucruri care ne afectează planeta – suntem responsabili, ca ființe umane, pentru alegerile noastre. Acum suntem suficient de înțelepți pentru a evita această situație și, încă o dată, cred că ar trebui să ne învățăm lecția, încercând să înțelegem ce am greșit și să ne jucăm cărțile genetice într-un mod mai eficient, ca să ne putem atinge scopul: nu numai să trăim mai mult, ci și mai sănătos.

Ce mâncam până nu de mult, când ne produceam singuri mâncarea pe care o consumam și eram cu toții fermieri? Mâncam multe fructe, multe legume, multe nuci, mulți tuberculi. De ce? Erau acolo, din abundență. Nu trebuia decât să le culegem. Carne? Desigur, dar trebuia să fii vânător bun.

Ducându-vă ideea mai departe, ce putem face pentru a ne proteja microbiomul, ce pot face părinții tineri, pentru că nu ne putem întoarce înapoi, în societățile vestice de care pomeneați, murdărindu-ne din nou sau optând doar pentru nașteri pe cale naturală. Nu este posibil să ne întoarcem în trecut, prin urmare, ce pot face oamenii pentru a proteja acest concept important, care este microbiomul? Și, totodată, pentru a învăța copiii?

Este cea mai frecventă întrebare pe care o primesc

Oamenii spun: ar trebui să ne întoarcem în trecut, să trăim din nou în peșteră, ca omul cavernelor... ceea ce nu e posibil. E ca și cum am pretinde că nu mai folosim mașini pentru că poluează. Cum am putea măcar să ne închipuim așa ceva? Sau să nu folosim mobilul pentru că poate provoca probleme. Ce contează e să avem cumpătarea de a folosi ceea ce este adecvat. Știința a avansat și important e să avem un stil de viață adecvat.

Dintre toate elementele care pot afecta microbiomul despre care v-am vorbit – ne naștem doar o dată, ne infectăm poate de două-trei ori pe an și folosim antibiotice, dar mâncăm de trei ori pe zi. Probabil, cel mai mare impact l-a avut mutația din nutriție. Iar când oamenii spun: ce ar trebui să fac pentru a-mi proteja microbiomul de acest dezechilibru care îmi mărește riscul de a mă îmbolnăvi? Răspunsul se află în istoria recentă. Am avut nevoie de 2 milioane de ani pentru a proiecta această mașină incredibilă – un Ferrari, dacă doriți – care are nevoie de benzină cu o cifră octanică de 98 în rezervor pentru a funcționa, iar acum punem apă în rezervor și ne întrebăm de ce nu merge mașina. Ce mâncam până nu de mult, când ne produceam singuri mâncarea pe care o consumam și eram cu toții fermieri? Mâncam multe fructe, multe legume, multe nuci, mulți tuberculi. De ce? Erau acolo, din abundență. Nu trebuia decât să le culegem. Carne? Desigur, dar trebuia să fii vânător bun. Foarte rar prindeai ceva. Și, desigur, carnea era slabă, pentru că prindeai animale care scăpau de prădători, inclusiv de oameni. Ce s-a schimbat, revenind în prezent, în vest? Mutația, la nivel de cantitate și calitate, a acestui echilibru. Suntem omnivori, așa că nu spun că trebuie să eliminăm lucruri precum carnea sau glutenul din dieta noastră, dar trebuie să menținem proporțiile anterioare.

Dacă-mi permiteți o paralelă, imaginați-vă microbiomul ca pe o fermă, în care avem diferite animale – cai, pui, porci, vaci. Mănâncă lucruri diferite. Evoluția a decis că trebuie să avem 10 000 de pui care să facă ouă și 20 de vaci ca să obținem puțin lapte. Apoi schimbăm complet modul în care hrănim animalele, pentru că nu le mai dăm suficientă mâncare puilor și mor. Și nu mai avem ouă. Așadar, scopul și țelul au fost subminate, pentru că am schimbat radical felul în care avem grijă în ultimă instanță de microbiom, pentru că microorganismele mănâncă ce mâncăm noi. Să ne întoarcem la început – este o fermă care se autoîntreține. Cu alte cuvinte, dacă sunt animale, precum vulpea, care vine să mănânce pui, cel care menține echilibrul este fermierul. Dar, dacă modifici povestea, și le pui vulpilor mâncarea la îndemână, ce să vezi, vor fi mulți ,,băieți răi”, după cum spuneam mai devreme, care se ascund acolo.

Realitatea este că glutenul per se nu este dăunător pentru marea majoritate a oamenilor.

România este unul dintre cei mai mari consumatori de pâine în Europa. De fapt, avem în jur de 90 de kilograme pe cap de locuitor, ceea ce ne apropie foarte multe de Turcia, care este cel mai mare consumator de pâine din lume. Așadar, pâinea este esențială în dieta românului, a fost și în timpul comunismului. Este un aliment de bază nu doar pentru că este ieftină, ci și pentru că face parte din bucătăria noastră tradițională și a fost importantă în perioadele în care nu se găseau prea multe alimente. Să vorbim despre un consum mai ponderat de pâine în România nu este ușor. În același timp, pâinea nu se mai face în România așa cum se făcea pe vremea bunicii mele, lăsând aluatul peste noapte. Și, dacă suntem de acord că am schimbat modul în care mâncăm, iar asta este o problemă pentru microbiomul nostru și, mergând mai departe, pentru boli – iar pâinea este un element fundamental – ce ați putea să le spuneți românilor despre consumul de pâine?

Cred că a survenit o demonizare inadecvată a glutenului, ca erou negativ al secolului. Uneori știința este interpretată greșit. E o discuție polarizată pentru că există pe de o parte oameni care spun că am evoluat și datorită agriculturii. Fără aceasta, am continua să sărim dintr-un copac în altul. Și un produs de bază în agricultură este grâul, așa că ceea ce spunem este complet inadecvat. Pe de altă parte, cealaltă tabără spune că grâul este otravă pentru toată lumea. Dacă nu îl eliminăm pentru toată lumea, vom muri cu toții și specia umană va dispărea. Bineînțeles, adevărul este undeva la mijloc. Realitatea este că glutenul per se nu este dăunător pentru marea majoritate a oamenilor.

Doar un grup mic de oameni are o problemă cu glutenul, mai exact cei care au o reacție autoimună la gluten, oamenii cu boală celiacă, care au o reacție alergică la gluten, alergie la grâu, sensibilitate la gluten sau o altă reacție autoimună. Aceștia reprezintă un procent mic de oameni la nivel global, să spunem, probabil, punându-i pe toți laolaltă, vorbim despre, în cel mai rău caz, 10%, ceea ce înseamnă că 90% dintre români pot consuma gluten fără să aibă vreo problemă.

Dar care este avertismentul aici? Ca specie, am trecut prin 3 pași revoluționari care ne-au schimbat complet peisajul nutrițional. Primul a survenit acum 10 000 de ani, prin apariția agriculturii. Nu am mai fost vânători-culegători, când nu știam dacă avem hrană sau nu, ci am cultivat plante, inclusiv grâul, am domesticit animale, astfel încât totul a devenit previzibil, în ceea ce privește procurarea hranei. Și, pentru că atunci când trăiam ca vânători-culegători așa ne petreceam 90% din timp, acum ne-am umplut timpul construind Colosseumul, am devenit creativi. Ceea ce a fost un lucru bun.

Al doilea pas, mai recent – urbanizarea. Mulți oameni au plecat de la țară la oraș. Nu mai erau producători. Ci consumatori. Oamenii care au rămas la ferme trebuiau să producă acum nu doar pentru propriul consum. Vârsta îmi permite să-mi amintesc că bunicii mei asta făceau cu ferma lor – produceau pentru a subzista și făceau schimb cu alți fermieri, de la care luau alte produse. Asta era economia la vremea aceea. Nu depindeau de nimeni. Acum, trebuie să treci la următorul nivel – să produci mai mult, pentru oamenii de la oraș, care consumă.

Și, al treilea, sărutul morții, când a survenit globalizarea. Forța de producție este în mâinile câtorva întreprinderi economice multinaționale. Acestea produc majoritatea covârșitoare a bunurilor de consum. Același lucru s-a întâmplat cu grâul. Dacă bunicii tăi aveau un lan de grâu, produceau o cantitate de grâu relativ mică și, dacă pierdeau 10% din recoltă, nu era un lucru bun, dar nu era o dramă. Însă când vorbim despre o afacere multinațională imensă, nu-și pot permite asta. Ar fi o pierdere enormă. Ce fac pentru a o compensa? Folosesc chimicale pentru a proteja toate culturile. Vor recolta la momentul nepotrivit, într-un mod necorespunzător.

Cu alte cuvinte, ce avem acum este tot grâu, dar organic vorbind, este un lucru foarte diferit. Acum, la capătul lanțului se află persoana care trebuie să facă pâine. Cum se face pâinea? Ai făina, făina de grâu, apa, sarea și drojdia, foarte importantă. Drojdia, dacă are șansa să își facă treaba peste noapte, va descompune peptidele care par să ne facă rău, tuturor, provocând inflamații. Când ai terminat de făcut produsul, pâinea ca atare, majoritatea au dispărut. Dacă, pe de altă parte, cum se întâmplă în clipa de față, facem pâinea în două ore – pentru că este un proces accelerat –, nu e suficient timp pentru neutralizarea acestor fragmente de gluten care pot fi nocive. Și care este consecința? Un număr ridicat de oameni care vor avea afecțiuni provocate de gluten, pentru dacă microbiomul se schimbă și cresc șansele apariției inflamațiilor, vor fi mai mulți oameni care trec de la o predispoziție genetică la un rezultat clinic. Dar vorbim încă de un procent mic. Cei mai mulți dintre noi nu avem nicio problemă dacă mâncăm o felie, două, trei de pâine. Dar, dacă vrem să mâncăm o pâine întreagă – cum făceam eu când eram copil, pentru că ador pâinea – nu ne îmbolnăvim, dar nu ne vom simți bine. Deci vom plăti un preț.

Atunci, dacă nu te simți bine, în România, cel mai probabil, dacă mergi doctor, pentru că te simți balonat, dacă ai vreo boală cronică, unul dintre pașii sugerați ar fi – sau în cazul oricărui dezechilibru nutrițional –, un sfat ar fi nu mai mânca pâine. Renunță la gluten. Întrebarea mea – sunt două întrebări aici: dieta fără gluten este pentru toată lumea? Și este dieta fără gluten o modă sau un comportament care trebuie învățat și, dacă da, de cine?

Cred că să sfătuiești pe toată lumea care are probleme de genul balonare sau altele asemenea să renunțe la gluten nu are o justificare științifică și clinică. Putem sugera o dietă mai echilibrată și reducerea cantității de pâine consumate. Dar eliminarea e o măsură extremă, nejustificată.

Problema cu care ne confruntăm cu nutriția incorectă din Vest nu se rezumă la prostiile pe care le mâncăm. Este o combinație de cantitate și calitate. Mâncăm mult mai mult decât avem nevoie și calitatea hranei nici măcar nu se apropie de ceea ce ar trebui să fie.

Da, dacă ne uităm la piața globală a produselor fără gluten, la oamenii care adoptă o dietă fără gluten, accelerarea adoptării acestei diete te face să te întrebi cine sunt acești oameni? Marea majoritate o fac pentru că este o dietă la modă. Azi avem dieta fără gluten, mâine va fi paleo, apoi vegană și așa mai departe. Pe lângă faptul că sunt profesor universitar de pediatrie, sunt și profesor universitar de nutriție, așa că cred că mă pricep un pic la ce spun aici. Cred că dacă deschizi gura și te uiți la dinții din gură, îți vor spune imediat că ești omnivor, trebuie să mănânci de toate. Problema cu care ne confruntăm cu nutriția incorectă din Vest nu se rezumă la prostiile pe care le mâncăm și așa mai departe. Este o combinație de cantitate și calitate. Mâncăm mult mai mult decât avem nevoie și calitatea hranei nici măcar nu se apropie de ceea ce ar trebui să fie.

Dacă ne întoarcem la discuția cu pâinea, calitatea pâinii nu este cum era odată. Dar asta nu presupune că nu trebuie să mănânc pâine pentru că altfel mă voi îmbolnăvi. Trebuie să fii cumpătat legat de felul în care mănânci pâine. Și de cantitatea de pâine pe care o mănânci. Și, în ultimă instanță, dacă, într-adevăr, orice revoluție începe de la zero, aș merge la extrem, în calitate de consumator, și aș spune: știi ceva, nu-mi mai place pâinea asta. Vreau pâinea al cărei aluat este lăsat peste noapte și sunt dispus să plătesc ceva mai mult, dar vreau pâinea pe care o mâncam în copilărie sau pe care mi-o dădea mama sau pe care obișnuia să o facă bunica. Ce se va întâmpla? Pâinea făcută așa cum se face acum va rămâne pe rafturi, iar oamenii care vor înțelege piața se vor adapta și vor începe să vândă. Și, în timp, vom redobândi acel stil de viață în raport cu nutriția, în concordanță cu ceea ce ne dorim. Asta se întâmplă deja cu mâncarea organică, hrana de la ,,kilometrul 0”, alimentele de sezon. Cu alte cuvinte, sunt oameni – bineînțeles, în astfel de cazuri, există extreme și oameni care abuzează, îți vând apă organică, ceea ce nu are niciun sens. Dar când spun: cumpăr ouă numai dacă găinile sunt crescute în aer liber, numai dacă sunt hrănite cu ce trebuie, plătesc ceva mai mult pe ouă. Asta se întâmplă deja. Cumpăr doar carne de vită hrănită cu iarbă – vacile pot mânca iarbă în afara grajdului. Se întâmplă deja. La fel se va întâmpla și în cazul pâinii dacă există această cerere de a o lua de la zero. Suntem responsabili pentru propria noastră soartă și avem puterea să spunem ,,ajunge”. Dacă vrem să o facem.

În trecut, foloseam pietre pentru a măcina grâul, ca să facem pâine. Foloseam grâu vechi să facem pâine. Oamenii aceștia au început să înființeze afaceri care produc pâine, făină, folosind vechea metodologie. Și au vânzări enorme. Sunt foarte, foarte populari. Este începutul unei revoluții și cred că, dacă nu se întâmplă deja, veți vedea asta întâmplându-se în România curând.

Există un alt segment – vă ascultam și mă gândeam că există un alt segment care a profitat de această oportunitate de a transmite un mesaj și de a crea o mare afacere. Auzim foarte des de suplimente, de oameni care vând și promovează suplimente spunând că, fiindcă grâul nu mai este la fel, solul nu mai este la fel, legumele nu mai sunt la fel, este nevoie să luăm suplimente. Nici asta nu e ok, nu-i așa?

Nu, absolut. Pentru că ai o problemă și, grăbindu-te să o rezolvi, mai adaugi încă una.

Nu e o soluție. E ca și cum ai spune trebuie să accepți că pâinea nu mai e la fel ca acum ceva vreme și trebuie să iei suplimente de fibră, trebuie să iei suplimente de multivitamine ca lucrurile să fie așa cum ar trebui să fie. Nu așa se gestionează problema. Este contraintuitiv să iei suplimente. În plus, e mult mai costisitor decât pâinea adevărată. Apar probleme economice și medicale suplimentare. În Italia – vorbesc despre Italia pentru că știu ceva mai multe despre asta, dar sunt destul de sigur că și în România trebuie să fie ceva similar –, tânăra generație ia lucrurile în propriile mâini. În trecut, foloseam pietre pentru a măcina grâul, ca să facem pâine. Foloseam grâu vechi să facem pâine. Oamenii aceștia au început să înființeze afaceri care produc pâine, făină, folosind vechea metodologie. Și au vânzări enorme. Sunt foarte, foarte populari. Este începutul unei revoluții și cred că, dacă nu se întâmplă deja, veți vedea asta întâmplându-se în România curând.

Poate că criza cu care ne confruntăm - criza energetică sau cea climatică ș.a.m.d., este și ea un imbold de a ne întoarce la niște atitudini mai sănătoase în viețile noastre.

Mă bucur foarte mult că ați deschis acest subiect, pentru că, într-adevăr, tânăra generație redescoperă metode de a cultiva nu doar grâu, ci și legume; avem roșii foarte bune, așadar, ca în toate lucrurile în viață, există ideea de pendul, acțiune și reacție, lucruri care se întorc. Și noi, Societatea omului sănătos, suntem de părere că oamenii trebuie să fie pe primul loc, nu medicamentele, sau boala întâi, apoi oamenii. Oamenii trebuie să aibă întâietate.

Din nefericire, cel puțin în Statele Unite, suntem o societate în care nu vrem să muncim din greu în îndeplinirea țelurilor. Sunt obez? Vreau o pastilă care să mă facă să slăbesc.

Am tensiune mare? Vreau o pastilă care să rezolve, nu să-mi schimb dieta. Nu funcționează așa.

Și poate că criza cu care ne confruntăm - criza energetică sau cea climatică ș.a.m.d., este și ea un imbold de a ne întoarce la niște atitudini mai sănătoase în viețile noastre.

Amerindienii aveau un imens respect pentru pământ, pentru că, dacă nu ai grijă de pământ, tu, ca ocupant al pământului, vei plăti scump. Sunt multe vorbe înțelepte legate de asta. Nu avem grijă de planeta noastră. Nu vom mai putea să cultivăm plante fiindcă s-ar putea să fie prea cald și nu se va mai putea. Cred că, dacă respectăm pământul pe care locuim, dacă ne respectăm unii pe alții, dacă înțelegem că suntem în aceeași barcă și că trebuie să vâslim în aceeași direcție, nu vom fi atât de nechibzuiți încât să construim ziduri pentru a împiedica oamenii să vină pe teritoriul nostru. Nu se vor opri. În 2022, sincer, eram sigur că nu voi mai trăi ce a trăit mama mea în Al Doilea Război Mondial. Și totuși, iată-ne. E o nebunie. E o mare nebunie. Dacă s-ar uita cineva de pe Marte pe Pământ, ar spune: ,,Sunt nebuni? De ce fac asta?”

Nu credeți că este prea târziu? Nu credeți că este prea târziu, sunteți un optimist, trebuie să fiți.

O, nu, nu. Nu există un punct fără cale de întoarcere în viață. Pentru că mai e un lucru – mama natură ne-a învățat ceva extrem de important: cel care câștigă este persoana, individul, macro-organismul, planta care se adaptează rapid la schimbări. Poate că nu te poți lupta cu realitatea poveștii, dar trebuie să te adaptezi. Cu cât ești mai adaptabil, cu atât ai șanse mai mari să supraviețuiești. Problema este că această adaptabilitate trebuie să existe în contextul unei filosofii politice, sociale, religioase, științifice, pentru a înțelege că, dacă avem nevoie de oxigen să respirăm, nu vom avea timp să ne adaptăm astfel încât să renunțăm la oxigen. Altfel vom muri.

Așadar, în mod cert nu este prea târziu și motivul pentru care sunt optimist e că nu mai am încredere în generația mea, chiar nu. Dar am încredere în tinerele generații care îndreaptă degetul spre noi și spun: ,,Voi ați făcut greșelile astea, ne-ați distrus planeta, ne lăsați moștenire ceva ce a fost foarte diferit când l-ați primit de la părinții și bunicii voștri; preluăm controlul. Preluăm frâiele și ne asigurăm că așa ceva nu se va mai întâmpla. Prin urmare, sunt optimist pentru că cred noile generații sunt conștiente de greșelile care s-au făcut și nu vor să le perpetueze.

Este ceva ce-mi place foarte mult din ce ați spus: ,,Acum tratăm boala, și nu omul. Și, dacă te uiți la vraci, în trecut, ei se uitau la individ și tratau individul, nu tratau boala; tratau individul și, prin urmare, tratau comunitatea. Așadar, vorbeați despre vraci, ceea ce este ceva destul de radical în medicină. Ne puteți spune mai multe despre asta?

Sunt din Salerno, un orășel la sud de Napoli, în sudul Italiei, și este faimos pentru Scuola Medica Salernitana (Școala medicală din Salerno), prima școală de medicină din Occident. Pe atunci era similară cu Harvard, în mare măsură deoarece cruciații care mergeau în Țara Sfântă, iar răniții veneau în Salerno, căci acolo erau numeroși doctori buni. Vorbim despre anul 803, despre o școală de medicină vizionară, care a avut prima profesoară femeie în anul 860. Specializarea ei era obstetrica și ginecologia. A fost nevoie de încă o mie de ani pentru a avea o altă femeie ca profesor universitar acolo.

Dar ideea principală pe atunci – era, desigur, o combinație de medicină bazată pe indicii, însă în mare parte religie, astronomie, bun simț; o combinație de filosofie chineză, iudaică, greacă. Care era scopul acolo? Echilibrul. Tot ce se pierde aduce dezechilibru, aduce boala și, dacă pierzi echilibrul, trebuie să-ți regăsești centrul. De exemplu, nu erau medicamente pe atunci – foloseau ierburi și se bazau pe cele 4 elemente – aerul, focul, apa și pământul. Și, dacă adaugi o inflamație, ceea ce însemna că echilibrul înclina spre foc, foloseau ierburi de partea cealaltă, care era apa, pentru a-ți reda echilibrul. Era oarecum neobișnuit, dar ideea era să se concentreze asupra individului și asupra situației acestuia. Apoi indiciile s-au mutat de la individ la boală, pentru că am început să stabilim categorii, împărțindu-le în tipuri de boli – boli autoimune, cancer, boli alergice, și așa mai departe. Iar asta s-a bazat pe progresele din anatomie, biologie, microbiologie etc.

Și noi am făcut presupunerea, care s-a dovedit a fi greșită, că toți indivizii sunt la fel. Dacă eu am cancer la colon și tu ai cancer la colon, avem aceeași problemă și, prin urmare, trebuie să recurgem la aceeași soluție pentru problemă. Dar, în mod repetat, am învățat că nici măcar cel mai eficient medicament nu va avea niciodată o eficacitate de 100%. Așadar, întotdeauna va fi cineva cu o anumită boală care reacționează și cineva care nu. Ceea ce înseamnă că, deși ne îndreptăm spre aceeași destinație finală, cum ajungem acolo poate fi foarte, foarte diferit.

Iar asta ne-a adus la conceptul de medicină personalizată, ceea ce nu înseamnă altceva decât o schimbare de direcție – știți ce, am greșit concentrându-ne asupra bolii, e clar că trebuie să ne concentrăm asupra individului, fiindcă individul este diferit ca biologie, la nivelul microbiomului ș.a.m.d. Epigenetic, se poate ajunge la un rezultat diferit. Și, dacă așa stau lucrurile, trebuie să stratificăm populația și să personalizăm intervenția. Și acesta este motivul pentru care acum, nu doar eu, Alessio, ci întreaga comunitate științifică și medicală se gândește la medicina personalizată.

Interesul meu depășește cu mult asta, îndreptându-se spre prevenția primară. Să încercăm să înțelegem ce am făcut greșit, alimentând această epidemie de boli inflamatorii și să încercăm să învățăm ceva din asta, readucând lucrurile pe un făgaș în care, în loc să reparăm ceva care este mult mai costisitor pentru societate și, în mod cert, pentru individ, împiedicăm problema să survină. Nu mai este o problemă medicală, este o problemă socială.

Absolut. Este una filosofică. Desigur, desigur. Ba chiar una etică.

Este etică. Acum, factorii de decizie politică trebuie să ia o hotărâre în acest sens, pentru că altfel nu se va rezolva. Acesta este motivul pentru care ne întoarcem la ideea de respect față de pământ, respectul față de individ așa cum este acesta în individualitatea sa, respectul nostru unii față de ceilalți. Pentru că nu suntem nemuritori. Vom fi ținuți minte pentru ce facem în raport cu viața noastră. Și sunt oameni care sunt ținuți minte pentru motivele greșite. Nu vreau să dau dovadă de incorectitudine politică, dând nume, dar, credeți-mă, sunt oameni care apar în cărțile de istorie și sunt ținuți minte așa pentru lucruri negative fiindcă au luat decizii greșite și oameni care sunt ținuți minte în moduri incredibile fiindcă fac cu adevărat bine. Așa că, spune-mi, tu cum vrei să fii ținută minte?

Ei bine, unul dintre lucrurile pe care le știu sigur e că oamenii vor citi despre zonulina dvs. Proteina aceasta este – nu sunt doctor, sunt interesată de filosofie, de ființa umană și de umanitate; cred că asta lipsește tot mai mult și încerc, cu Oana, prin programul nostru, să refac asta, într-un anumit sens.

Așadar, dacă ar fi să explicați zonulina cuiva ca mine și beneficiile acesteia, și de ce această descoperire pe care ați făcut-o în 2000 este atât de importantă – ce este, ce ați spune?

Paradigma legată de motivele pentru care oamenii se îmbolnăvesc a fost mereu aceeași. Trebuie să ai o predispoziție să ai o boală. Trebuie să fii expus la ceva ce vine din mediu, care alimentează boala. Pe baza acestui fundal genetic – aceste elemente vin din mediu, acești intruși, acești inamici sunt în general ținuți la distanță, în afara corpului nostru, pentru că avem bariere care ne protejează împotriva invaziei lor. În general sunt molecule mari, să spunem glutenul, de exemplu, pentru oamenii cu boala celiacă, care în circumstanțe normale, nu pot pătrunde în corpul nostru și sunt văzuți ca inamici de către sistemul nostru imunitar, a cărui funcție este dictată de genetică, desigur. Și când încercăm să înțelegem cum interacționează aceste două lumi, întotdeauna am avut dificultăți în a explica deoarece aceste bariere – pielea, tubul digestiv, plămânii – sunt făcute să le țină departe. Când am cercetat biologia acestor bariere, la început am crezut că sunt un fel de zid, alcătuit din celule, cimentate între ele, în așa fel încât să nu pătrundă nimic înăuntru. Și singurul mod de a intra în corpul nostru este prin celulă, de exemplu prin substanțele nutritive, pe care le absorbim în tubul digestiv pentru a produce energie ș.a.m.d. Dar asta nu explică cum pot pătrunde moleculele mari, ca glutenul, în corpul nostru. Cum fac asta?

Apoi, acum vreo 30-40 de ani, un grup japonez a spus: ,,Știți, aceste celule nu sunt cimentate, sunt niște uși; în majoritatea timpului sunt închise, dar, din când în când, vrem să se deschidă, pentru a lăsa lucrurile să intre, pentru că avem nevoie să înțelegem ce avem împrejur. Însă, după ce o facem, vrem să închidem ușile acestea imediat. Și de-a lungul anilor am înțeles tot mai mult despre aceste porți, cum merg, cum funcționează, și nu sunt doar în tubul digestiv, sunt în bariera sânge-creier, de exemplu, în rinichi, ș.a.m.d. O noțiune care lipsea era: cine deschide poarta? Care este cheia? Și asta este zonulina. Zonulina deschide aceste uși, pentru a permite, în circumstanțe foarte bine controlate, lucrurilor să pătrundă înăuntru, ca să ne putem înțelege ambientul și să construim un element pe care-l numim toleranță, ca să nu respingem hrana ce ne intră în corp. Altfel am muri. Sau să învățăm despre inamici, ca să fim pregătiți să luptăm împotriva lor. Problema survine când, în împrejurări specifice, molecula aceasta este produsă în cantități mari. Asta face ca această ușă să nu fie deschisă și închisă imediat, ci să rămână deschisă timp îndelungat. Iar asta permite accesul unui val de inamici în corpul nostru. Pe un fundal genetic specific, poate face trecerea de la predispoziția genetică la consecințe clinice. De când am descoperit această moleculă în 2000, mulți oameni din toată lumea leagă această moleculă cu afecțiuni precum infecții, boli neurodegenerative, tulburări de neurodezvoltare, boli autoimune, alergii alimentare, cancer. Toate acestea par să nu fie înrudite, dar au un numitor comun: inflamația. Toate sunt afecțiuni inflamatorii.

Așadar, acesta ar fi un mod de a răspunde pe larg. Zonulina este o moleculă și când este bine controlată este extrem de bună pentru noi, ca și inflamația – când este controlată, ne apără. Dar când adopți un stil de viață occidental, induci schimbări în special la nivelul microbiomului, dar totodată și în alte elemente, care vor crea condițiile în care se produce prea multă zonulină, la momentul nepotrivit, în locul nepotrivit, ceea ce va declanșa trecerea de la predispoziție genetică la rezultate clinice.

Asta mă conduce la... Este clar că nu v-ați oprit la descoperirea zonulinei, deținătoarea cheii, ci vă continuați cercetările. Ne puteți spune la ce lucrați acum, împreună cu grupul Dvs. de cercetători? În domeniul bolilor autoimune?

Așa este. Una dintre limitările majore în studierea modului în care apar bolile autoimune, în special care e contribuția microbiomului, este că trebuie să studiem bolile făcând o mulțime de presupuneri. Să spunem că iau 100 de oameni cu diabet, 100 de oameni care sunt grupul de control, sunt sănătoși, și studiez o serie de lucruri, printre care microbiomul. Descopăr că microbiomul este diferit și trag concluzia că oamenii aceștia au făcut diabet pentru că au un microbiom diferit. Dar pot să vin cu un argument care susține contrariul. Microbiomul lor se schimbă pentru că au diabet, fiindcă trebuie să schimbe modul în care mănâncă. Reprezintă un epifenomen. Așadar, pentru a înțelege care e găina și care e oul, dacă aceste schimbări preced boala, singurul mod de a face asta este să facem studii prospective, de la naștere. Ca să putem vedea scenariul perioadei de dinainte, din timpul și de după declanșarea bolii. Bineînțeles, nu poți face genul acesta de studii cu boli ca scleroza multiplă, care apare după 40-50 de ani, pentru că trebuie să urmărești oamenii o perioadă foarte lungă. Așa că am decis să ne concentrăm studiile asupra a două afecțiuni care se materializează destul de repede. Ambele sunt boli autoimune. Una este boala celiacă, în general, primii 5 ani de viață. Iar cealaltă, care e și ea considerată acum boală autoimună, autismul – neuro inflamație care schimbă comportamentul copiilor. Ambele au crescut enorm, fac ravagii în emisfera occidentală, îndeplinind criteriile despre care vă spuneam, de epidemie inflamatorie.

Avem două studii în desfășurare, în care cercetăm bebeluși care prezintă riscul de a avea aceste boli, pentru că au pe cineva în familie cu afecțiunea aceasta, boala celiacă sau autism. Și îi urmărim în timp, îi ținem de mână. Știm totul despre ei – știm despre sarcina mamei, cum s-au născut, cum au fost hrăniți, câte infecții au avut în primii ani de viață, câte antibiotice au luat, dacă au animale de companie acasă, dacă frații lor merg la creșă. Și strângem informații – o cantitate imensă de informații și de mostre, ca să putem avea capacitatea de a produce un model matematic, pentru a înțelege dinainte cine o apucă pe o cale greșită, trecând de la predispoziția genetică la rezultate clinice.

Avem deja niște date, cel puțin pentru boala celiacă, care sugerează că mutația din microbiom care prezice, cu ajutorul acestui model matematic ce utilizează inteligența artificială, cu o mare acuratețe – acum nivelul atins este de 80%, dar sunt convins că vom urca mai mult –, cine, dintre cei care au o anumită compoziție a microbiomului, va dezvolta boala celiacă pe parcurs.

Este uimitor, pentru că acum avem o țintă; nu ne putem schimba genele, dar putem schimba traiectoria modului în care sunt folosite, manipulând microbiomul, dacă știm dinainte... care sunt schimbările ce măresc riscul de a dezvolta boala. Pe asta ne concentrăm, pentru că, după cum ți-am spus, prevenția este mai ieftină decât tratamentul.

Marea majoritate a descoperirilor sunt rezultatul unor descoperiri întâmplătoare. Și este un cuvânt pe care nu știu cum să-l traduc în vreo altă limbă. Sunt aceste evenimente imprevizibile, când se aliniază astrele, pe care nu le anticipezi. Descoperirea zonulinei, de exemplu, este rezultatul serendipității, cu siguranță, fiindcă încercam să dezvolt un vaccin pentru holeră și am sfârșit, apropo, dând greș, ajungând să descopăr această moleculă.

O ultimă întrebare. Mereu ați descris, ați folosit acest cuvânt când ați vorbit despre descoperirile dvs. – serendipitate. Este foarte neobișnuit să descrii descoperiri științifice medicale prin acest cuvânt. De ce?

Pentru că marea majoritate a descoperirilor sunt rezultatul unor descoperiri întâmplătoare. Și este un cuvânt pe care nu știu cum să-l traduc în vreo altă limbă. Sunt aceste evenimente imprevizibile, când se aliniază astrele, pe care nu le anticipezi. Descoperirea zonulinei, de exemplu, este rezultatul serendipității, cu siguranță, fiindcă încercam să dezvolt un vaccin pentru holeră și am sfârșit, apropo, dând greș, ajungând să descopăr această moleculă. Oamenii de știință buni sunt bine pregătiți, au o ipoteză generică și se află în punctul A și vor să ajungă în punctul B, și din punctul B în punctul C, ș.a.m.d. Și îți concepi experimentele încercând să-ți duci cunoștințele din punctul A în punctul B. Și, în 9 din 10 cazuri, ce prezici este greșit. În loc să mergi din punctul A în punctul B, te vei trezi în punctul Z. E o fundătură. Nu poți ajunge nicăieri de acolo. Dar, de foarte puține ori, fundătura – dacă nu te lași descurajat și asculți natura, și nu încerci să forțezi pentru a ajunge în punctul B, pentru că aceea cred eu că este destinația corectă – aduce o schimbare de paradigmă, deschizând calea spre o paradigmă științifică nou-nouță.

Pot să merg la ultimii câștigători ai premiului Nobel pentru medicină – și toți și-au făcut descoperirile care le-au adus Nobelul în mod întâmplător. Nu au intenționat să facă asta. S-a întâmplat pur și simplu pentru că au apucat-o pe o cale greșită care s-a dovedit a fi o schimbare de paradigmă.

Îngăduindu-și să fie surprinși.

Exact.

Ca în viață, nu?

Absolut. Pentru că venim cu un concept și construim o ipoteză care s-ar putea să nu aibă nicio consecință în realitate, la cum se desfășoară lucrurile. Acesta este motivul pentru care cred că viața în general, și știința cu certitudine, este rezultatul serendipității.

Proiect susținut de Rețeaua de sănătate REGINA MARIA – partener principal de obiceiuri sănătoase. Un demers educativ, menit să stimuleze mintea și corpul pacientului modern.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp