Mai 2019 - alegeri europarlamentare.
Noiembrie 2019 - alegeri prezidențiale.
Septembrie 2020 - alegeri locale pentru comune, primării de orașe și municipii de județ, dar și consilii județene.
Decembrie 2020 - alegeri parlamentare.
Am avut doi ani - 2019 și 2020 - în care economia și societatea au mers mai mult din inerție. Guvernele și partidele au fost ocupate cu pandemia și campaniile electorale. După 2 ani epuizanți atât pentru politicieni, cât și pentru alegători, ai fi crezut că avem șansa de a construi, de la educație, la spitale, de la autostrăzi și trenuri, la irigații și păduri.
Europarlamentare, prezidențiale, locale, legislative. Și când toată lumea credea că s-a terminat pentru câțiva ani, au venit alegerile în partide. Și nu în oricare partide de pe scena politică, ci exact în cele care se află la guvernare.
Priveam, în urmă cu câteva săptămâni, un domn invitat într-un studio al unei televiziuni care pretindea că alegerile în partide nu au o miză națională, că e normal ca acestea să aibă loc conform statutului și că acestea nu vor influența cu nimic guvernarea și de fapt, economia. În fapt, nici măcar nu ar trebui să vorbim, pentru că e un non-subiect.
România se află în zodia nefastă a alegerilor nesfârșite.
Politicienii - lipsiți de caracter, maturitate și viziune, plasați tot mai departe de binele comun - se întrec în promisiuni populiste și ezită să facă reformele despre care vorbesc numai în campanii și de fiecare dată numai la viitor.
Veți întreba - dar ce legătură există între alegerile dintr-o organizație privată (partid) și bunul mers al țării?
Este, pentru că organizația sau organizațiile private sunt de fapt partidele aflate la guvernare, iar candidații la președinția formațiunilor nu vor să-i supere pe reprezentanții din teritoriu și cu atât mai puțin pe baronii locali care le-ar putea da sau nu voturi la congres.
Înainte de a aduce bugetul în Parlament, premierul Florin Cîțu vorbea, pe un ton hotărât, despre nevoia de evaluare și restructurare a aparatului bugetar, despre tăierea cheltuielilor la companiile la care statul este acționar, despre eficientizarea a tot ce înseamnă cheltuială publică.
De când a hotărât să candideze la funcția de președinte al PNL (nu de când a anunțat oficial că se înscrie în luptă), subiectele au dispărut din discursul său. Mai mult, premierul joacă rolul vestitorului primăverii: nicio știre proastă, numai informații bune. Despre celălalt candidat, Ludovic Orban, e de prisos să vorbim, pentru că exersează și rafinează de aproape 2 ani metehnele PSD - umplerea instituțiilor publice cu pile, relații, obligații, oameni ai oamenilor din PNL, care au umplut la refuz toate cotloanele statului unde se mai putea înșuruba o sinecură.
USR-PLUS este în aproape aceeași situație. Marile teme pe care le-au țipat liderii săi - justiție, eliminarea pensiilor speciale, reformele profunde ale statului - toate sunt puse pe hold.
Țara este la răscruce (a câta oară, în ultimele decenii?!).
Avem un aparat bugetar supradimensionat, trecem printr-o perioadă bună, care poate permite absorbția în privat a celor care și-ar pierde locul de muncă la stat. Ne așteaptă 30 de miliarde de euro din programul PNRR de la Uniunea Europeană, bani buni pentru a construi multe în țară.
Avem nevoie de standarde de cost în administrația locală și centrală. Ar trebui să știm, după 30 de ani, câți angajați ne trebuie la o primărie în funcție de numărul de locuitori, mai ales că digitalizarea statului este obligatorie și e la impuse în toate statele UE.
Ar trebui să vorbim despre regionalizare, despre reîmpărțirea unităților administrativ-teritoriale, despre comasarea de primării. Ar trebui să vorbim despre educație, spitale, mediu, autostrăzi și trenuri, depopulare, scăderea natalității, aer, calitatea vieții.
La nivel local, primarii care nu iau măsuri nepopulare în primul an de mandat nu vor mai lua niciodată. Pentru că apoi urmează alegeri locale, generale, prezidențiale, europarlamentare și nimeni nu vrea să supere alegătorul.
Alegerile sunt esența democrației, iar într-o democrație sănătoasă, oamenii trebuie să-i aleagă pe cei care conduc cetatea la toate nivelurile.
Ce ar trebui să facem, dragi membri ai cetății, dacă alegerile nu se mai termină, iar cei care guvernează comunitatea sunt mai preocupați să câștige interminabile șiruri electorale, decât să administreze, lăsând iarba să crească până la genunchi, găurile să sape în ziduri și copiii neșcoliți?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
E simplu. Chiar este!
E simplu. Chiar este!