Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Au trecut treizeci și patru de ani. Copiii de atunci sunt azi maturi și decid destinele țării

Copiii noștri vor fi liberi

„COPIII NOȘTRI VOR FI LIBERI”. În urmă cu treizeci și patru de ani aceste cuvinte erau scrise pe un afiș mare la Revoluție și exprimau cel mai frumos motiv pentru care merită să lupți și să mori: copiii să aibă libertate.

Au trecut treizeci și patru de ani. Copiii de atunci azi sunt maturi și decid destinele țării. Au trăit restructurare, reformă, șomaj, disperare, plecat prin lume la muncă, prunci rămași acasă în grija bunicilor sau a rudelor. Și da, au trăit libertate și au înțeles că libertatea e mai greu de dus decât dictatura, de către cei slabi. În dictatură ți se spune ce să faci. În libertate îți spui tu singur ce să faci, iei decizii și te confrunți cu rezultatul lor. 

Pentru mine libertatea și democrația e calea.

Indiferent ce am ales, indiferent unde am ajuns, indiferent cât ne-a costat și ne costă, libertatea și democrația sunt de un infinit de ori mai bune decât dictatura.

Unii din copiii pentru care părinții au scris atunci „COPIII NOȘTRI VOR FI LIBERI” au votat parlamentari AUR. Îi avem în parlament slobozi la gură și băgând pumnul în gură opozanților politici. Nu sunt o plagă căzută din cer. Sunt rezultatul exercitării libertății noastre, așa cum întreaga noastră clasă politică este un rezultatul modului în care ne-am manifestat libertatea de cetățeni.

În democrație și libertate nu ai pe cine da vina că ți-e greu sau că ți-e rău ca societate, căci noi - fiecare - o construim.

Am trăit multe. Am experimentat multe. Am avut decepții.

Cu toate greutățile eu zic că a meritat.

Încă învățăm libertatea... Încă exercităm democrația...

Odihnă veșnică celor ce au murit pentru ca noi să putem face asta astăzi! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult