Foto: Dieter Endlicher / AP / Profimedia
Tot mai puțini dintre noi ne aducem aminte că pe 16 decembrie 1989 s-a simțit pentru prima dată gustul libertății. În schimb, aproape jumătate dintre noi consideră că se trăia mai bine pe vremea lui Ceaușescu și, mai rău, că doctrina propovăduită de partidul unic a reprezentat un lucru bun pentru România. Un procent care creşte de la an de an.
La Revoluție eram într-a cincea. Îmi plăceau poeziile despre patrie și partid mai mult decât cele ale lui Eminescu. Erau mai simplu de memorat şi mai melodioase. Îmi plăceau și autobuzele vechi mai mult chiar decât cele de azi. Inclusiv tramvaiele acelea pătrăţoase, “Timiş”, produse la Electrometal, mi se par astăzi mai frumoase decât garniturile elegante care au început să circule anul acesta prin Timişoara. Nostalgia, bat-o vina, fiindcă era un frig iarna în acele tramvaie mai mare decât afară şi prin garniturile uşilor bătea cumplit vântul.
Îmi amintesc că am văzut ET și Indiana Jones la sârbi. La noi erau două ore de emisiuni în care erau lăudaţi Tovarăşul și mărețele realizări ale Partidului Comunist. La un moment dat, dăduseră miercurea câteva episoade din Familia Robinson. L-au întrerupt tocmai după episodul în care casa Robinsonilor din pădure era înconjurată într-o iarnă de o haită de lupi. Următoarele două zile de miercuri am așteptat degeaba în fața televizorului alb-negru să văd dacă scapă sau nu. Următorul episod nu a mai fost difuzat vreodată şi nimeni nu avea curaj să întrebe de ce.
Uram cozile, nu îmi plăcea deloc să stau câte un ceas ori două pentru niște carne. De multe ori, ne ținea Buna la coadă şi pe noi, copiii, fiindcă se dădea câte un pui de persoană care stătea la coadă și așa primea mai mulți. Numai în decembrie, când se dădeau portocale, așteptarea era mai suportabilă.
Un profesor italian care predă în Ungaria mi-a povestit că a înțeles cât de nenorocit a fost comunismul doar când a văzut un documentar de la începutul anilor '90 în care majoritatea copiilor spuneau că mâncarea cea mai bună sunt portocalele.
Uneori, nostalgia ne amorţeşte raţiunea. Decantăm amintirile până ce rămân din ele doar întâmplări nemaipomenite, colorate romanţios. Cârciumile sunt pline de beţivi care suspină după anii tinereţii sau după vreo mândră care nu dădea doi bani pe ei.
Sincer să fiu, dacă aș putea să mă întorc în timp, m-aş întoarce în vara lui '89. Cred că mi-ar face mare plăcere să mănânc o îngheţată Polar şi chiar să mai stau cu Buna la o coadă. Dar nu mai mult de o zi sau două. I-aș lua și pe toți acei români care mai spun că atunci era mai bine, dar i-aș lăsa acolo. Cred că ar fi suficientă pedeapsă pentru mintea lor scurtă, pentru ignoranţa celor mai tineri, care nu ştiu cum este să ai mâncare pe cartelă, să nu ai facebook sau instagram, dar sunt încântaţi de basmele criminale ale unora ca Marx ori Lenin. Dar mai ales cred că ar merita să rămână în Republica Socialistă România, să asculte ode închinate partidului şi să aştepte la nesfârşit o Dacie 1300, pentru că îşi bat joc de sacrificiul celor care, în decembrie 1989, şi-au dat viaţa pentru libertatea noastră.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid0Agwe6NdurnzQrdJmMPXjEXUGzE5iqnKaqFfPFapaWtaPw4Lp9W9R4GECmgeU5x2Dl&id=100064478844386&post_id=100064478844386_pfbid0Agwe6NdurnzQrdJmMPXjEXUGzE5iqnKaqFfPFapaWtaPw4Lp9W9R4GECmgeU5x2Dl
Link către " cum arăta litoralul în 1970 " în plin comunism.
Sotul are relatia asta ciudata cu bananele. Eu prima banana o mancai la 6 ani dar stiu care nu au mancat niciodata pana la revolutie - nu ca ar fi avut altceva de mancare iarna decat cartofi si fasole.
educatia (lipsa ei) ne amorteste ratiunea. comunismul ne-a tinut departe de enorm de multe valori, de enorm de multe notiuni de cultura si de enorm de multe lucruri de zi cu zi cu care ar fi trebuit sa tinem pasul daca ne doream un popor educat. Comunismul a adus la oras milioane de oameni din mediul rural, distrugand astfel dorinta de munca a celor ce ar fi trebuit sa construiasca ferme si diluand semnificativ nivelul de educatie al oraselor, devenite muncitoresti. toate astea, toata lipsa asta de educatie ne-a facut sa nu punem pret si nici sa fim in stare sa lasam in urma marturii si lectii puternice de istorie care sa nu dilueze memoria lucrurilor si momentelor ce merita retinute din comunism.
din pacate, atat s-a putut dupa revolutie in urma a zeci de ani de comunism.