Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Un profesor italian mi-a povestit că a înțeles cât de nenorocit a fost comunismul în România doar când a văzut un documentar de la începutul anilor '90 în care copiii spuneau că mâncarea cea mai bună sunt portocalele

Copii cu tablouri Ceausescu

Foto: Dieter Endlicher / AP / Profimedia

Tot mai puțini dintre noi ne aducem aminte că pe 16 decembrie 1989 s-a simțit pentru prima dată gustul libertății. În schimb, aproape jumătate dintre noi consideră că se trăia mai bine pe vremea lui Ceaușescu și, mai rău, că doctrina propovăduită de partidul unic a reprezentat un lucru bun pentru România. Un procent care creşte de la an de an.

La Revoluție eram într-a cincea. Îmi plăceau poeziile despre patrie și partid mai mult decât cele ale lui Eminescu. Erau mai simplu de memorat şi mai melodioase. Îmi plăceau și autobuzele vechi mai mult chiar decât cele de azi. Inclusiv tramvaiele acelea pătrăţoase, “Timiş”, produse la Electrometal, mi se par astăzi mai frumoase decât garniturile elegante care au început să circule anul acesta prin Timişoara. Nostalgia, bat-o vina, fiindcă era un frig iarna în acele tramvaie mai mare decât afară şi prin garniturile uşilor bătea cumplit vântul. 

Îmi amintesc că am văzut ET și Indiana Jones la sârbi. La noi erau două ore de emisiuni în care erau lăudaţi Tovarăşul și mărețele realizări ale Partidului Comunist. La un moment dat, dăduseră miercurea câteva episoade din Familia Robinson. L-au întrerupt tocmai după episodul în care casa Robinsonilor din pădure era înconjurată într-o iarnă de o haită de lupi. Următoarele două zile de miercuri am așteptat degeaba în fața televizorului alb-negru să văd dacă scapă sau nu. Următorul episod nu a mai fost difuzat vreodată şi nimeni nu avea curaj să întrebe de ce.

Uram cozile, nu îmi plăcea deloc să stau câte un ceas ori două pentru niște carne. De multe ori, ne ținea Buna la coadă şi pe noi, copiii, fiindcă se dădea câte un pui de persoană care stătea la coadă și așa primea mai mulți. Numai în decembrie, când se dădeau portocale, așteptarea era mai suportabilă.

Un profesor italian care predă în Ungaria mi-a povestit că a înțeles cât de nenorocit a fost comunismul doar când a văzut un documentar de la începutul anilor '90 în care majoritatea copiilor spuneau că mâncarea cea mai bună sunt portocalele.

Uneori, nostalgia ne amorţeşte raţiunea. Decantăm amintirile până ce rămân din ele doar întâmplări nemaipomenite, colorate romanţios. Cârciumile sunt pline de beţivi care suspină după anii tinereţii sau după vreo mândră care nu dădea doi bani pe ei.

Sincer să fiu, dacă aș putea să mă întorc în timp, m-aş întoarce în vara lui '89. Cred că mi-ar face mare plăcere să mănânc o îngheţată Polar şi chiar să mai stau cu Buna la o coadă. Dar nu mai mult de o zi sau două. I-aș lua și pe toți acei români care mai spun că atunci era mai bine, dar i-aș lăsa acolo. Cred că ar fi suficientă pedeapsă pentru mintea lor scurtă, pentru ignoranţa celor mai tineri, care nu ştiu cum este să ai mâncare pe cartelă, să nu ai facebook sau instagram, dar sunt încântaţi de basmele criminale ale unora ca Marx ori Lenin. Dar mai ales cred că ar merita să rămână în Republica Socialistă România, să asculte ode închinate partidului şi să aştepte la nesfârşit o Dacie 1300, pentru că îşi bat joc de sacrificiul celor care, în decembrie 1989, şi-au dat viaţa pentru libertatea noastră.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Perfect adevărat , domnule Liviu, dar nu ai cu cine vorbii deja s-a produs îmbâcsirea populației cu idei tâmpite despre ce a fost atunci.

    • Like 0
  • Toți autorii de pe aceasta platformă tratează comunismul de pe poziții subiective bazate pe experiențe personale. Dacă tratezi o perioadă istorica doar pe baza experientelor personale riști să tragi concluzii greșite. Toți visează la o societate modernă post-industriala uitând de unde am plecat. Le reamintesc eu : În 1945 România era considerata stat învins obligat la plata datoriilor de război de 300 milioane de $ aur , tezaurul BNR era la Moscova și țara era în mare parte agrară înapoiată și relațiile de producție erau preponderent asociate unui feudalism târziu în timp ce țările occidentale trecuseră la o societate industrială deja de un secol. E adevărat că la succesul acestora a contribuit nu atât capitalismul ci mai degrabă spolierea coloniilor și transferarea capitalului spre metropolă. Revenind la România au urmat încă 10 ani grei de spoliere a țării de către URSS prin transferarea activelor industriale ( alea puține care erau) către URSS și exploatarea sălbatică a resurselor naturale ale țării de ruși prin companiile mixte ( odioasele SOVROM- uri) care încărcau tot în vapoare și trenuri și le trimiteau în URSS iar multe din aceste exporturi nu au fost plătite niciodată. În 1955 România din punct de vedere economic stătea mai prost decât în 1938. Conducerea țării era la cheremul URSS prin consilierii militari sovietici care dictau totul , guvernul român era doar o marionetă. De abia după plecarea trupelor sovietice ( reușita lui Gh.Gheorghiu Dej ) s-au pus bazele unei economii naționale dar industrializarea și electrificarea s-au realizat după ajungerea la putere a lui Ceaușescu. Totul s-a făcut forțat deoarece noi nu aveam capital din colonii nu eram nici o țară cu resurse de materii prime importante. A trebuit sa strângem din dinți și sa realizam o sarcina uriașă boicotați fiind atât de occident care nu agrea țările comuniste cât și de URSS care ne voia o țară agrară furnizoare de materii prime și alimente pentru imperiul sovietic. De abia după ieșirea lui Ceaușescu în august 1968 în fata a milioane de oameni în fata CC al PCR după invazia din Cehoslovacia Ceaușescu a primit din occident resursele necesare pentru industrializare sub forma de credite de la FMI. Evident că acele credite au trebuit sa fie restituite după anii '80 când dobânda la $ ajunsese la 20 % dar să nu uităm că în 1983 deja România ajunsese în doar 15 ani de industrializare de la un PIB sub cel din 1938 ( în 1960) la un PIB de zece ori mai mare decât în 1938 cu o populație preponderent urbană cu mii de blocuri construite și canalizare, apa curenta și încălzire centrală. Mă îndoiesc că dacă după plata despăgubirilor către URSS industria românească ( asta care a fost vândută în mare parte după 1990) s-ar fi realizat prin acumulare primitiva doar pe baza capitalului autohton. Mai degrabă am fi ajuns ca o țară din America Latină spoliata de resurse naturale de către multinaționale și tara s-ar fi umplut de mall-uri și nici o fabrica. Occidentalii n-au nici un interes să facă investiții productive green-field în România ei ne vor doar o piata de desfacere. Dacă îmi dați exemple de genul Ford sau Dacia sa nu uităm că cea mai parte a unor astfel de succese s-au datorat vânzării propriilor fabrici realizate cu efort de comuniști către firmele străine. La fel combinatele chimice ( Tg Mureș, Craiova sau Rm Vâlcea sau cele de rulmenți ( Bârlad, Alexandria) siderurgice ( Galați) deși s-au rentabilzat ele au fost vândute de-a gata. Nu am văzut nici o fabrica de anvergura sau combinat făcut de la zero după revoluție chiar dacă multinaționale importante au descalecat la noi doar ca subcontractori pentru Dacia și Ford. Sunt sceptic ca fără industrializarea forțată făcută de comuniști am fi ajuns azi la 75 % din media UE la PIB. Mai degrabă rămâneam un stat agrar înapoiat cu o pătură subțire de ultrabogati care ar fi trăit la Londra, Paris sau Berlin și restul o mare masa de pauperi ( 60 % din populație în 1968 trăia în mediul rural în case de chirpici acoperite cu stuf și dormeau pe rogojini , arau cu boii și aveau wc-ul în fundul curții și apă de la fântână cu ciutură. În 15 ani Ceaușescu le-a dat acelor țărani salopete , cartela de acces în combinat , sotțiilor le-a construit fabrici de tricotaje le-a băgat copiii la grădinițe și scoli gratis și uniforme la preț redus. Țăranii se îmbrăcau în straie țesute la război manual. Nivelul de trai a crescut pentru ei de 25 de ori în 15 ani. Cred ca fără industrializarea realizata între 1970 și 1985 România ar fi arătat azi foarte diferit deși nu sunt adeptul istoriei contrafactuale. În ceea ce privește înghețată polar costa atunci 2 lei o franzela 90 de bani , toate utilitățile nu treceau de 200 de lei ( curent, apa, telefon,gaze, canalizare, gunoi) la un salariu de 3000 de lei. Faceți acest calcul și acum. Evident că orice regim economic are câștigătorii și looserii lui dar faceți un exercițiu de imaginație cum ar fi arătat Muntenia și Moldova cu marii latifundiari trăind la Paris și Londra în timp ce masele de iobagi trudeau pe ogoare zi lumina contra unui boț de mămăligă doar ca fata arendasului de moșie să-și poată cumpăra genți Luis Vuitton.
    https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid0Agwe6NdurnzQrdJmMPXjEXUGzE5iqnKaqFfPFapaWtaPw4Lp9W9R4GECmgeU5x2Dl&id=100064478844386&post_id=100064478844386_pfbid0Agwe6NdurnzQrdJmMPXjEXUGzE5iqnKaqFfPFapaWtaPw4Lp9W9R4GECmgeU5x2Dl
    Link către " cum arăta litoralul în 1970 " în plin comunism.
    • Like 0
  • Moaaama, portocalele alea... mancam si coaja, de 2 ori pe an cand aduceau la magazin, asa de mult imi placeau. 35 de ani si inca imi starnesc fiori.
    Sotul are relatia asta ciudata cu bananele. Eu prima banana o mancai la 6 ani dar stiu care nu au mancat niciodata pana la revolutie - nu ca ar fi avut altceva de mancare iarna decat cartofi si fasole.
    • Like 1
  • Gabriel check icon
    nu, nu nostalgia ne amorteste ratiunea!!!
    educatia (lipsa ei) ne amorteste ratiunea. comunismul ne-a tinut departe de enorm de multe valori, de enorm de multe notiuni de cultura si de enorm de multe lucruri de zi cu zi cu care ar fi trebuit sa tinem pasul daca ne doream un popor educat. Comunismul a adus la oras milioane de oameni din mediul rural, distrugand astfel dorinta de munca a celor ce ar fi trebuit sa construiasca ferme si diluand semnificativ nivelul de educatie al oraselor, devenite muncitoresti. toate astea, toata lipsa asta de educatie ne-a facut sa nu punem pret si nici sa fim in stare sa lasam in urma marturii si lectii puternice de istorie care sa nu dilueze memoria lucrurilor si momentelor ce merita retinute din comunism.
    din pacate, atat s-a putut dupa revolutie in urma a zeci de ani de comunism.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult