Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

În Austria, la schi, m-au servit la masă doi români de toată isprava. Replica unuia dintre ei m-a pus pe gânduri: „Uitați-vă la oamenii ăștia”

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Asta mi-a plăcut și am vrut să-i cunosc.

Rafael e de 10 ani plecat din țară. Zice că s-ar întoarce dacă oamenii n-ar fi atât de nervoși acasă. “Uitați-vă la oamenii ăștia de pe aici - îmi zice - cât sunt de relaxați. Când mă duc în România, toți mă claxonează în trafic, nimeni nu mai are răbdare”. Îi spun că e normal ca la schi oamenii să fie relaxați, că sunt în vacanță, dar admit că românii par să aibă în ultima vreme fitilul tot mai scurt.

Observația lui Rafael m-a pus pe gânduri. Ce-l face să ezite să revină în țară nu e lipsa oportunităților de a câștiga bine, ci lipsa calității vieții publice. Şi-mi dau seama încă o dată ce mare așteptare e în societate pentru lideri care să dea încredere și care să unească. Probabil că mulți români plecați la muncă în străinătate s-ar întoarce dacă România ar oferi o altfel de poveste despre ea însăși decât apocalipsele cotidiene care ne dezbină și ne otrăvesc viața.

Altfel, Rafael și Nico nu se plâng nici de viață, nici de străinătate, nici de nimic. Au optimismul ăla de care am avea nevoie mai mult și în țară.

- E grea munca aici? o întreb pe Nico.

- Dacă-i musai nici nu e greu, îmi răspunde cu umorul ei de bănățeancă.

Dacă mergeți la Ischgl, îi găsiți la restaurantul Belvedere de la Idalp.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Asa e, toata lumea pare sa isi fi pierdut orice bruma de rabdare, si trebuie sa marturisesc ca vad asta si la mine uneori. In 1989 aveam 29 de ani si sperantele au fost foarte mari. Acum am 65 de ani si nu prea mai vad capatul tunelului. Problema cea mai mare este vesnica bataie de joc a statului (politicieni, justitie, functionari publici) la adresa cetateanului simplu. Exista doar grupuri de interese, mafiotism, clientelism politic, pupincurism, incompetenta sau utilizarea profesiei pentru a scoate basma curata pe marii corupti (a se vedea problemele justitie romane care nu este cu adevarat o justitie). Chiar si functionarii publici obisnuiti isi bat joc de om cu seninatate. Iata, conform legii, am depus actele pentru pensie in mai 2022, dar dupa aceea am mai lucrat pana la sfarsitul lunii iulie 2025. Din august 2025 am depus cerere de recalculare la casa de pensii, pentru a mi se adauga cei 3 ani si putin la vechime. Nici pana acum nu s-a facut recalcularea.... pai chiar trebuie sa ii dau in judecata, sa ma duc sa bag cutitul in cineva de acolo, ce trebuie sa fac pentru un DREPT CARE ESTE AL MEU (ca banii statul i-a luat din salariul meu imediat, nu a aasteptat jumatate de an, nu-i asa?). Uite, de asta ajungem asa oribili....
    • Like 2
  • “Ce trebuie sa facem pentru romanii din afara ca sa se intoarca in tara?”

    Este o intrebare falsa.

    Ce trebuie facut in Romania, cum iti organizezi propria curte este UNA - nu “cea mai mare problema”, expresie folosita din ce in ce mai mult si care probabil, la nivel de subconstient, are efect de excludere intr-o discutie si prin urmare deschide si usa extremismelor - dintre problemele pe care ar trebui sa si le puna puterea.

    Si asa, daca printr-o minune s-ar destepta puterea si societatea romaneasca ar incepe sa se imbunatateasca, pentru foarte multi Romani este prea tarziu.
    Este trist si pentru mine cel putin super-dureros.
    Pentru faptul ca niste milioane au plecat in bejenie as incerca sa aflu vinovatii si i-as baga la parnaie pe aia care inca mai respira. Indiferent de varsta.
    Vreti voturi? Iata o promisiune care ar aduce o gramada de la diaspora.
    • Like 0
  • perfect adevarat. Am cunostinte, romani care lucreaza in constructii sau badante asistente sanitare, care mi-au spus exact acelasi lucru. Uite ce relaxati sunt italienii, nu se cearta, nu claxoneaza in intersectii, asteapta lejeri la coada in timp ce vanzatorii si clientii isi depana amintiri din copilarie. In Instambul am fost uimit sa vad ,se circula mai haotic decat in Bucuresti, intersectiile au cate 6 benzi pe sens si , cu toate astea, exista biciclisti, sau oameni care isi plimba cainele trecand in diagonala prin intersectii , nimeni nu claxoneaza, soferii au rabdare ca acestia sa traverseseze in siguranta, chiar daca perturba major fluenta circulatiei.
    • Like 1


Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Casa dintre blocuri / sursa foto: Mystage.ro

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Citește mai mult