Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

În Austria, la schi, m-au servit la masă doi români de toată isprava. Replica unuia dintre ei m-a pus pe gânduri: „Uitați-vă la oamenii ăștia”

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Asta mi-a plăcut și am vrut să-i cunosc.

Rafael e de 10 ani plecat din țară. Zice că s-ar întoarce dacă oamenii n-ar fi atât de nervoși acasă. “Uitați-vă la oamenii ăștia de pe aici - îmi zice - cât sunt de relaxați. Când mă duc în România, toți mă claxonează în trafic, nimeni nu mai are răbdare”. Îi spun că e normal ca la schi oamenii să fie relaxați, că sunt în vacanță, dar admit că românii par să aibă în ultima vreme fitilul tot mai scurt.

Observația lui Rafael m-a pus pe gânduri. Ce-l face să ezite să revină în țară nu e lipsa oportunităților de a câștiga bine, ci lipsa calității vieții publice. Şi-mi dau seama încă o dată ce mare așteptare e în societate pentru lideri care să dea încredere și care să unească. Probabil că mulți români plecați la muncă în străinătate s-ar întoarce dacă România ar oferi o altfel de poveste despre ea însăși decât apocalipsele cotidiene care ne dezbină și ne otrăvesc viața.

Altfel, Rafael și Nico nu se plâng nici de viață, nici de străinătate, nici de nimic. Au optimismul ăla de care am avea nevoie mai mult și în țară.

- E grea munca aici? o întreb pe Nico.

- Dacă-i musai nici nu e greu, îmi răspunde cu umorul ei de bănățeancă.

Dacă mergeți la Ischgl, îi găsiți la restaurantul Belvedere de la Idalp.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • perfect adevarat. Am cunostinte, romani care lucreaza in constructii sau badante asistente sanitare, care mi-au spus exact acelasi lucru. Uite ce relaxati sunt italienii, nu se cearta, nu claxoneaza in intersectii, asteapta lejeri la coada in timp ce vanzatorii si clientii isi depana amintiri din copilarie. In Instambul am fost uimit sa vad ,se circula mai haotic decat in Bucuresti, intersectiile au cate 6 benzi pe sens si , cu toate astea, exista biciclisti, sau oameni care isi plimba cainele trecand in diagonala prin intersectii , nimeni nu claxoneaza, soferii au rabdare ca acestia sa traverseseze in siguranta, chiar daca perturba major fluenta circulatiei.
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult