Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Autostrada Ploiești-Buzău ne costă peste 15 milioane de euro pe kilometru. La o comparație cu o autostradă din Grecia, îmi dă o poză strâmbă

autostrada Grecia - getty

Foto: Getty Images

Cred că pe la 4-5 ani a reușit soră-mea să mă sature de „Punguța cu doi bani”. Mi-o tot citise, răbdătoare, până când i-a fost clar că e un efort inutil, știam nu numai fiecare cuvânt din poveste, ci și fiecare detaliu din ilustrații. Aveam unele neclarități, trebuie să mărturisesc, cum mama naibii vor fi intrat atâtea bogății pe ciocul minuscul al cocoșului și cum o fi reușit orătania să-și târască ditamai burdihanul ticsit cu toate cele până la gospodăria moșului?! Dar, vezi bine, puteam să le ignor câtă vreme începeam să cred că orice ființă obidită poate ieși dintr-un coșmar al sărăciei dacă are stomac tare. În aceeași conjunctură am început să pricep ce e aia metaforă. Pe de-o parte avuția din burta cocoșului, iar pe de alta penibilul mărgicii din ciocul găinii.

Din când în când, ai noștri taie panglici

Sau ai lor, nu are importanță, tot o apă, dacă privești la vremile din urmă. Și, de n-o fi o panglică, mai duduie niște tobe și slobozesc câte-o veste roz, agreată de toată lumea.

Azi am citit că o să mai rezolvăm una dintre problemele grele ale existenței noastre: mâine-poimâine purcedem să mai facem o autostradă, aia de la Ploiești la Buzău. E bătut în cuie, în două-maximum trei săptămâni se pune de-o licitație, om vedea cine câștigă, s-or potoli cumva contestațiile și, suntem asigurați, cam peste 3 ani nici n-o să ne dezmeticim ieșiți din Ploiești c-o să ne și trezim la poarta Buzăului.

Așadar, suspans, tobe prrrruuum-dum-dum, lumea amețită de așteptări, uite că s-a născut: încă o promisiune de autostradă!! Uraa!

La plimbarea tradițională, io cu amicu’ printre blocuri, dezbatem povestea.

Paranteză: nici cu o săptămână în urmă îi povesteam, aceluiași amic, cum „m-am dat” pe Egnatia Odos acum mai bine de 10 ani, într-un septembrie târziu, de a doua decadă. Eu, nevasta și mașina, singuri pe-acolo cale de zeci de kilometri. Desen impecabil, curbe line, tuneluri poduri, munți și senzația că nu rulezi, ci plutești. Sute de kilometri.

Amicu’ zice că e sigur, a avut grijă CNAIR să se ocupe de toate. Același CNAIR care... mă rog, tot ăla.

Că deja se fac exproprieri.

Eu îl întreb dacă se interesează cineva dacă expropriații sunt proprietari de un an, doi ori statorniciți acolo din moși. Că nu-i totuna, dacă pricepi ce vreau să zic...

Depășim faza asta a subiectului după vreo juma de oră.

Tobe prrrruuum-dum-dum, aflăm că la botez o să se cheme A7, se-ntinde hăăt, pe aproape 63 de kilometri și, cu mari eforturi, imaginație și profesionalism s-au proiectat mulțime de noduri rutiere (șase) poduri și viaducte (42!) parcări securizate (4) și nu mai puțin de 159 de parcele forestiere! Frățioare! Greu! Putea fi mai greu, dar, deh, n-a dat Domnu’ și munți pe traseu, doar boierie de șes.

Cât costă?

Păi, o bagatelă: acolo vreun miliard de euro. Asta la prima strigare, că doar nu ne-am născut ieri, știm că bugetul va crește într-un an cât Făt Frumos în cinci.

  • Pentru a nu știu câta oară, zic, nu te mai extazia atâta când auzi promisiuni! Nu ești sătul?

Hai să ne-mbătăm când ne-or spune „am făcut” nu „vom face”.

Pe urmă, de curiozitate, scormonesc Google după informații de profil. Că tot veni vorba, iacă-tă ce zice despre Egnatia Odos:

  • Lungime 670 km
  • 76 de tuneluri (lungime totală 99 km)
  • 1650 poduri cu lungime combinată de 40 km
  • 43 de cursuri de apă traversate
  • 50 de noduri rutiere

Cost total: 6,77 miliarde de euro.

Fac fuguța socoteli și poftim de vezi ce-mi dă:

  • bogăția cocoșului grecesc a costat, pe kilometru, 10 milioane și vreo sută de mii de euro. La final, să ne-nțelegem.
  • prrrruuum-dum-dum, mărgica găinii de pe Dâmbovița, acolo, doar vreo 15 milioane și vreo 8 sute de mii. Tot pe kilometru. La deschidere, că la sfârșit fac prinsoare că potu’ se-ngrașă. Desigur, o parte din diferență poate fi explicată prin cheltuielile cu studiul de fezabilitate, exproprierile și mutarea utilităților.

Uite, din perspectiva comparației prețurilor, îmi dă o poză strâmbă, chiar nu știu cum s-o pun în tablou.

Și mă chinui cu întrebări.

Să fie incompetență?

Să fie rea voință?

Să aibă dreptate cârcotașii care spun că-i musai să coste mult, s-ajungă la toată lumea?!

Mai la urmă, când am ajuns în piață și mi-a revenit echilibrul citind pătrățelele cu numere cinstite la tarabele cu pătrunjel, roșii și ceapă verde, am conchis, amândoi, că nimeni nu-i ca noi.

Aici găina se fudulește cu mărgele colbuite, iar responsabilii politici își pun, țanțoși nevoie mare, câte-o pană la pălărie. Că doar cum ar fi altfel câtă vreme știrea asta cu haiduci stă, discret, în umbra celei cu „extragerea” nefericitului Arthur și blamul internațional de pe capul prințului braconier. Zile la rând.

Fac două previziuni, îi zic:

  • nici vorbă de finalizare în 3 ani de la debutul lucrărilor.
  • bugetul estimat fi-va depășit cu o sumă între 25 și 50% din cea prevăzută inițial.

Când intrăm în bloc întreb: ce se-ntâmplă dacă, odată și-o dată, lumea o să se sature de furăciuni ascunse și pe față, disimulate ori acoperite legal. De proiecte tembele și lucrări de mântuială. Amicu’ apasă butonul liftului și mă privește nedumerit: ei, na! Ce s-a-ntâmplat și până acu’! câinii latră, ursu’ trece... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un articol tendentios si care se vrea acoperit cu comparatii ieftine de Dambovita. Probabil autorul face parte din clasa "inaintasilor" care fara spaga obligatorie de 20 - 30% din valoarea proiectului nu ar fi semnat nimic.
    • Like 1
    • @ Ion Strejaru
      Articol tendentios doar ptr cei certati cu logica si realitatea Romanistanului.
      • Like 3
  • Am căutat și eu, de curiozitate, informații despre Egnatia Odos. Wiki ne zice că a fost construită între 1994 și 2009.

    Păi numai în ultimii 10 ani inflația pe euro a fost de 15%. Din 2000 încoace, de 40%. La noi salariul mediu (reprezentativ pentru costul forței de muncă) a crescut în ultimii 10 ani cu 100% (s-a dublat) calculat în euro și în construcții salariile sunt absolut similare cu cele care erau în Grecia în urmă cu 15-20 de ani. Nu mai lucrează românul pe 200 de euro... și bine face, de altfel!

    În concluzie, a compara prețul unei autostrăzi construite în Grecia în urmă cu 15-20 de ani cu prețul unei autostrăzi care va fi construită în România peste 2-3 ani e un nonsens economic.
    • Like 5
    • @ Lucian Sarbu
      Si faptul ca pretul romanesc e cel mai mare din Europa este tot un non sens.:))))))))))))))))))))))
      • Like 2
  • Liviu check icon
    Imi cer scuze, poate nu am inteles eu foarte bine articolul, dar comparati costul de constructie al unei autostrazi construite in Grecia acum 10 ani cu una planificata a fi inceputa in Romania in urmatorii ani?
    • Like 1
  • Politicieni sau șpuțeri în slujba statului „democrat” trebuie să-și scoată „investiția” de numire în post și cu beneficiu de 600%, curat „democratic”. Dar unde au „investit”?; secret, persoană „importantă”.
    • Like 1


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult