Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Autostrada Ploiești-Buzău ne costă peste 15 milioane de euro pe kilometru. La o comparație cu o autostradă din Grecia, îmi dă o poză strâmbă

autostrada Grecia - getty

Foto: Getty Images

Cred că pe la 4-5 ani a reușit soră-mea să mă sature de „Punguța cu doi bani”. Mi-o tot citise, răbdătoare, până când i-a fost clar că e un efort inutil, știam nu numai fiecare cuvânt din poveste, ci și fiecare detaliu din ilustrații. Aveam unele neclarități, trebuie să mărturisesc, cum mama naibii vor fi intrat atâtea bogății pe ciocul minuscul al cocoșului și cum o fi reușit orătania să-și târască ditamai burdihanul ticsit cu toate cele până la gospodăria moșului?! Dar, vezi bine, puteam să le ignor câtă vreme începeam să cred că orice ființă obidită poate ieși dintr-un coșmar al sărăciei dacă are stomac tare. În aceeași conjunctură am început să pricep ce e aia metaforă. Pe de-o parte avuția din burta cocoșului, iar pe de alta penibilul mărgicii din ciocul găinii.

Din când în când, ai noștri taie panglici

Sau ai lor, nu are importanță, tot o apă, dacă privești la vremile din urmă. Și, de n-o fi o panglică, mai duduie niște tobe și slobozesc câte-o veste roz, agreată de toată lumea.

Azi am citit că o să mai rezolvăm una dintre problemele grele ale existenței noastre: mâine-poimâine purcedem să mai facem o autostradă, aia de la Ploiești la Buzău. E bătut în cuie, în două-maximum trei săptămâni se pune de-o licitație, om vedea cine câștigă, s-or potoli cumva contestațiile și, suntem asigurați, cam peste 3 ani nici n-o să ne dezmeticim ieșiți din Ploiești c-o să ne și trezim la poarta Buzăului.

Așadar, suspans, tobe prrrruuum-dum-dum, lumea amețită de așteptări, uite că s-a născut: încă o promisiune de autostradă!! Uraa!

La plimbarea tradițională, io cu amicu’ printre blocuri, dezbatem povestea.

Paranteză: nici cu o săptămână în urmă îi povesteam, aceluiași amic, cum „m-am dat” pe Egnatia Odos acum mai bine de 10 ani, într-un septembrie târziu, de a doua decadă. Eu, nevasta și mașina, singuri pe-acolo cale de zeci de kilometri. Desen impecabil, curbe line, tuneluri poduri, munți și senzația că nu rulezi, ci plutești. Sute de kilometri.

Amicu’ zice că e sigur, a avut grijă CNAIR să se ocupe de toate. Același CNAIR care... mă rog, tot ăla.

Că deja se fac exproprieri.

Eu îl întreb dacă se interesează cineva dacă expropriații sunt proprietari de un an, doi ori statorniciți acolo din moși. Că nu-i totuna, dacă pricepi ce vreau să zic...

Depășim faza asta a subiectului după vreo juma de oră.

Tobe prrrruuum-dum-dum, aflăm că la botez o să se cheme A7, se-ntinde hăăt, pe aproape 63 de kilometri și, cu mari eforturi, imaginație și profesionalism s-au proiectat mulțime de noduri rutiere (șase) poduri și viaducte (42!) parcări securizate (4) și nu mai puțin de 159 de parcele forestiere! Frățioare! Greu! Putea fi mai greu, dar, deh, n-a dat Domnu’ și munți pe traseu, doar boierie de șes.

Cât costă?

Păi, o bagatelă: acolo vreun miliard de euro. Asta la prima strigare, că doar nu ne-am născut ieri, știm că bugetul va crește într-un an cât Făt Frumos în cinci.

  • Pentru a nu știu câta oară, zic, nu te mai extazia atâta când auzi promisiuni! Nu ești sătul?

Hai să ne-mbătăm când ne-or spune „am făcut” nu „vom face”.

Pe urmă, de curiozitate, scormonesc Google după informații de profil. Că tot veni vorba, iacă-tă ce zice despre Egnatia Odos:

  • Lungime 670 km
  • 76 de tuneluri (lungime totală 99 km)
  • 1650 poduri cu lungime combinată de 40 km
  • 43 de cursuri de apă traversate
  • 50 de noduri rutiere

Cost total: 6,77 miliarde de euro.

Fac fuguța socoteli și poftim de vezi ce-mi dă:

  • bogăția cocoșului grecesc a costat, pe kilometru, 10 milioane și vreo sută de mii de euro. La final, să ne-nțelegem.
  • prrrruuum-dum-dum, mărgica găinii de pe Dâmbovița, acolo, doar vreo 15 milioane și vreo 8 sute de mii. Tot pe kilometru. La deschidere, că la sfârșit fac prinsoare că potu’ se-ngrașă. Desigur, o parte din diferență poate fi explicată prin cheltuielile cu studiul de fezabilitate, exproprierile și mutarea utilităților.

Uite, din perspectiva comparației prețurilor, îmi dă o poză strâmbă, chiar nu știu cum s-o pun în tablou.

Și mă chinui cu întrebări.

Să fie incompetență?

Să fie rea voință?

Să aibă dreptate cârcotașii care spun că-i musai să coste mult, s-ajungă la toată lumea?!

Mai la urmă, când am ajuns în piață și mi-a revenit echilibrul citind pătrățelele cu numere cinstite la tarabele cu pătrunjel, roșii și ceapă verde, am conchis, amândoi, că nimeni nu-i ca noi.

Aici găina se fudulește cu mărgele colbuite, iar responsabilii politici își pun, țanțoși nevoie mare, câte-o pană la pălărie. Că doar cum ar fi altfel câtă vreme știrea asta cu haiduci stă, discret, în umbra celei cu „extragerea” nefericitului Arthur și blamul internațional de pe capul prințului braconier. Zile la rând.

Fac două previziuni, îi zic:

  • nici vorbă de finalizare în 3 ani de la debutul lucrărilor.
  • bugetul estimat fi-va depășit cu o sumă între 25 și 50% din cea prevăzută inițial.

Când intrăm în bloc întreb: ce se-ntâmplă dacă, odată și-o dată, lumea o să se sature de furăciuni ascunse și pe față, disimulate ori acoperite legal. De proiecte tembele și lucrări de mântuială. Amicu’ apasă butonul liftului și mă privește nedumerit: ei, na! Ce s-a-ntâmplat și până acu’! câinii latră, ursu’ trece... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un articol tendentios si care se vrea acoperit cu comparatii ieftine de Dambovita. Probabil autorul face parte din clasa "inaintasilor" care fara spaga obligatorie de 20 - 30% din valoarea proiectului nu ar fi semnat nimic.
    • Like 1
    • @ Ion Strejaru
      Articol tendentios doar ptr cei certati cu logica si realitatea Romanistanului.
      • Like 3
  • Am căutat și eu, de curiozitate, informații despre Egnatia Odos. Wiki ne zice că a fost construită între 1994 și 2009.

    Păi numai în ultimii 10 ani inflația pe euro a fost de 15%. Din 2000 încoace, de 40%. La noi salariul mediu (reprezentativ pentru costul forței de muncă) a crescut în ultimii 10 ani cu 100% (s-a dublat) calculat în euro și în construcții salariile sunt absolut similare cu cele care erau în Grecia în urmă cu 15-20 de ani. Nu mai lucrează românul pe 200 de euro... și bine face, de altfel!

    În concluzie, a compara prețul unei autostrăzi construite în Grecia în urmă cu 15-20 de ani cu prețul unei autostrăzi care va fi construită în România peste 2-3 ani e un nonsens economic.
    • Like 5
    • @ Lucian Sarbu
      Si faptul ca pretul romanesc e cel mai mare din Europa este tot un non sens.:))))))))))))))))))))))
      • Like 2
  • Liviu check icon
    Imi cer scuze, poate nu am inteles eu foarte bine articolul, dar comparati costul de constructie al unei autostrazi construite in Grecia acum 10 ani cu una planificata a fi inceputa in Romania in urmatorii ani?
    • Like 1
  • Politicieni sau șpuțeri în slujba statului „democrat” trebuie să-și scoată „investiția” de numire în post și cu beneficiu de 600%, curat „democratic”. Dar unde au „investit”?; secret, persoană „importantă”.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult