Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Avalanșa de la cabana Capra. Cum funcționează formula mea de risk management identifică-evită-rezolvă

avalansa.

Identifică-evită-rezolvă este formula mea de risk management pentru activitățile outdoor. Ea este bazată pe o formulă învățată la BMW Driving Academy, pe care am dezvoltat-o pentru a o aplica în activitățile outdoor pe care le practic, în sport, dar și în alte activități.

Formula conține două reguli personale după care mă ghidez întotdeauna și trei etape de risk management.

Regulile:

1. În activitățile outdoor NU există accidente, există doar erori de estimare a riscurilor și decizii greșite!

2. Ai încredere în partener, dar bazează-te întotdeauna doar pe tine însuți!

*** accident = eveniment fortuit, imprezvizibil, care produce avarii, răniri, mutilări, sau moarte

Etapele de risk management:

1. Identifică situația riscantă!

2. Evită situația riscantă!

3. Fii pregătit să rezolvi situația riscantă, dacă nu a putut fi evitată, sau ai ales să nu o eviți! 

Aceasta este formula, simplă, ușor de reținut, formată din două reguli și trei etape, tocmai pentru a putea fi aplicabilă. Cu cât e mai complicată și mai ambiguă o formulă, cu atât este mai greu de aplicat în situații reale.

Pentru că este iarnă și a nins, iar riscul de avalanșă va crește, o să dau două exemple ale modului în care aplic formula mea când merg iarna pe munte.

SITUAȚIA 1: Pe munte, pantă cu gheață, aventură solitară

Etapa 1 (IDENTIFICĂ!): Am identificat panta cu gheață.

Etapa 2 (EVITĂ!): Analizez dacă pot evita respectiva zonă, decid că nu pot să o evit, dar nu vreau să mă întorc. Îmi iau colțarii și pioletul, ca să evit o cădere.

Etapa 3 (REZOLVĂ!): Să presupunem că am căzut. În acest moment, rezolvarea constă în utilizarea tehnicii de oprire în piolet, pe care am învățat-o și am exersat-o temeinic înainte.

SITUAȚIA 2 : Zonă cu risc de avalanșă, aventură solitară

Etapa 1 (IDENTIFICĂ!): Identific zona cu risc, folosind toate metodele posibile. Pentru asta citesc mult, vizionez diverse materiale, merg la cursuri care au ca topic avalanșele, mă interesez ce s-a întâmplat în diverse cazuri. Citesc buletinele nivometeorologice începând cu minimum două săptămîni înainte, dar consider că mă ajută doar marginal la estimare, nu mă bazez exclusiv pe ele. Studiez terenul când nu e zăpadă, dacă am ocazia.

Etapa 2 (EVITĂ!): Analizez dacă pot evita zona expusă, folosind alt traseu. În acest caz, decid că nu o pot evita.

Etapa 3 (REZOLVĂ!): Mă întorc, nu am soluție de rezolvare dacă sunt luat de avalanșă. Sunt 100% responsabil să nu mă expun inutil. Dacă mă expun și se întâmplă ceva a fost 100% greșeală de risk management.

Fiindcă am dat două exemple din aventuri de iarnă solitare, e important să menționez că recomandarea generală este să NU se facă excursii solitare pe munte nici măcar vara, cu atât mai puțin iarna.

Câteva mențiuni:

1. Când scriu „greșeală de risk management” nu mă refer la culpă juridică sau vină morală.

2. Regula „nu există accidente, doar erori de estimare și decizii greșite” nu este și nu are pretenția de a fi un adevăr universal valabil, este doar modul meu de abordare, bazat pe experiența profesională și în activitățile outdoor

3. Deși, de-a lungul timpului, mai multe persoane implicate în domeniile outdoor au contestat abordarea mea și utilitatea unei formule simple de risk management, niciuna nu a prezentat un caz real în care riscul să nu poată fi identificat, evitat sau rezolvat, iar singura explicație să fie hazardul.

În cazul avalanșelor de la Cabana Capra avem următoarele condiții:

- o cabană aflată într-o zonă cu risc de avalanșă;

- nicio măsură de evitare a avalanșelor;

- un drum deszăpezit de autorități până la câțiva kilometri de cabană, dar deszăpezit (probabil de administrația cabanei) până la cabană;

- indicatoare rutiere care semnalizează că drumul e închis, dar niciun sistem de blocare a circulației (ex. barieră);

- cabanier care cazează turiști;

- condiții meteo care favorizează avalanșele;

- autorități tipic românești, care vor spune că nu pot bloca accesul la proprietate, la fel cum cabanierul poate spune că nu e treaba lui dacă șoferii nu respectă indicatoarele rutiere;

- câteva zeci de turiști care vin de la distanță, fiind probabil informați când au făcut rezervarea că se poate ajunge cu mașina până în parcare, la rândul ei deszăpezită;

- mai multe avalanșe.

Nu mă interesează să caut vinovați pentru situația din weekend, care putea cu siguranță să se termine cu morți, norocul tuturor fiind că avalanșa a pornit noaptea, când turiștii erau în cabană. Vreau doar să analizez situația prin formula de risk management prezentată anterior:

1. IDENTIFICĂ! Acea cabană e în zonă cu risc de avalanșă dar, fiindcă riscul e abordat și descris ambiguu de majoritatea, prin termeni vagi cum ar fi "evaluare", "cuantificare", "gestionare", multă lume consideră că acolo, de fapt, nu există risc. Să presupunem că, înainte de rezervare, nu ești informat în niciun fel referitor la riscul existent. Te-ai informat doar despre condițiile meteo, ascultând știrile. Ai ajuns la cabană, nu ai mai fost acolo, dar știi să recunoști o situație în care oricând poate porni o avalanșă.

2. EVITĂ! Verifici personal sau întrebi cabanierul dacă se ocupă cineva de zăpada de pe versanți, dacă se iau măsuri ca să fie evitat riscul unei avalanșe, dacă sunt structuri care protejează zona cabanei împotriva unor avalanșe, iar răspunsul e negativ. Decizia sigură: pleci de acolo! E greu, ai plătit rezervare, ți-ai planificat o vacanță, ai făcut un drum lung, dar moartea e ireversibilă.

3. REZOLVĂ! Nu există rezolvare pentru situația în care ești prins în avalanșă, doar metode care cresc șansele de supraviețuire de la "extraordinar de mici" la "foarte mici". Unii vor argumenta indicând eficiența echipamentelor de tipul airbag, DVA, sondă, lopată, și exersarea tehnicilor de salvare. Poziția mea este că e foarte bine să cunoști aceste tehnici, să ai echipamentul necesar și să știi să îl folosești, dar e greșit să te bazezi pe acestea când iei deciziile. 

Din punct de vedere al riscului, se insistă prea mult cu discuțiile asupra unui detaliu, de altfel important pentru stabilirea contextului: intrarea cu mașinile pe un drum închis circulației. Chiar dacă turiștii ar fi procedat corect din punct de vedere legal și ar fi lăsat mașinile înainte de indicator, apoi ar fi parcurs pe jos ultimii kilometri, tot s-ar fi expus riscului.

Riscul de avalanșă nu se scarpină, nu se gâdilă. Evaluarea reliefului, a zăpezii și a condițiilor meteo face parte din identificarea riscului ca o avalanșă să ajungă într-o anumită zonă. Odată ce s-a stabilit că există risc, acesta poate fi evitat prin declanșarea intenționată a unor avalanșe mici înainte ca zăpada acumulată să devină un pericol pentru zona ce se dorește a fi protejată, fie se rezolvă situația riscantă folosind diverse structuri care să protejeze zona. Dacă aceste măsuri de evitare și rezolvare nu există în zonă, singura soluție de evitare a riscului este evitarea zonei.

Foto articol: din arhiva personală. Cadrul surprinde una dintre cele 3 avalanșe care au curs pe lângă mine, în timpul unei plimbări în Piatra Craiului, într-o zi cu ninsoare intensă. Deși am fost foarte aproape de avalanșe, uneia chiar i-am simțit suflul fiindcă a curs fix în dreptul meu, zona riscantă a fost evitată. Să eviți avalanșele nu înseamnă să stai iarna acasă. Poți merge în siguranță pe munte chiar dacă e anunțat risc maxim de avalanșă, la fel cum poți fi prins de o avalanșă, ori o poți declanșa chiar tu, deși riscul anunțat este minim.

Voi publica în curând o serie de filme și interviuri despre risk management pe canalul meu youtube.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult