Într-un articol anterior, dedicat fenomenului cenzurii în Europa şi nu numai, am menţionat despre noul proiect de lege din Polonia privind interzicerea avortului în orice circumstanţă.
Câteva luni mai târziu, au loc proteste de stradă, cu peste 20.000 de participanţi, iar subiectul este adus iarăşi în actualitate, existând păreri vehemente pro şi contra.
Cu argumente care ţin de sfera emoţionalului de ambele părţi şi cu pasiune aproape fetişistă pentru propriile idei, condamnăm sau susţinem necondiţionat avortul, surzi la toate părerile pe care le întâlnim şi analizând efectul şi nu cauza problemei.
Conform unui studiu al CDC (Centre for Disease Control & Prevention), 85.3% dintre avorturi au loc în rândul femeilor nemăritate. De asemenea, 52% dintre avorturi au loc în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani. Iar aceste două numere ar trebui să ne dea mai mult de gândit decât umeraşele de haine de prost gust agăţate prin copaci de protestatarii anti-avort care îşi doresc sa producă un impact emoţional prin aceeaşi modalitate grotescă pe care o folosesc producătorii de telenovele atunci când se aude pe fundal cum se vaită o domnişoară, iar el, cu faţa luminată de reflectoare de parcă ar fi Isus care se înalţă, îi spune că o părăseşte.
O vină o poartă şi educaţia religioasă care a transformat sexul în ceva murdar, ruşinos şi strict reglementat din dorinţa de a controla individul. În Irlanda, acum vreo cincizeci de ani, aproape 800 de copii au murit într-un singur centru pentru mamele nemăritate. Da, prin anii `60, femeile care rămâneau însărcinate, nefiind măritate, erau trimise în astfel de centre unde năşteau doar pentru a li se lua copiii şi a fi trimişi în America spre adopţie.
Campania asta de agresivitate împotriva celor pro-avort nu numai că nu are logică, dar vorbeşte despre capacitatea noastră de a studia o problemă în profunzime şi de a îi vedea feţele multiple. Oare există o vină acolo şi ea aparţine exclusiv femeii care alege să facă un avort? De ce blamăm o puştoaică de 15 ani care a ajuns în situaţia aceea şi mutăm vina din curtea noastră presărată cu învăţături şi experienţe de viaţă în bucăţica ei de teren viran? Pentru că, doamnelor şi domnilor, vina este, în principal, a noastră, iar prin „noi” mă refer la societatea pe care o compunem. Este vina sistemului de învăţământ pentru că nu există educaţie sexuală în şcoli. Da, ştiu, există internetul şi oricine poate afla tot ce doreşte cu un simplu search pe Google. Dar nu e acelaşi lucru. Acea căutare pe Google produce indivizi ruşinaţi care, poate, vor şti, teoretic, ce înseamnă măsurile contraceptive şi de protecţie, dar nu le vor aplica. O educaţie sexuală în şcoli face mai mult decât să ofere informaţii. Ea legitimează măsurile contraceptive, scoate din conul de ruşine sexul şi îl aduce în zona în care individul nu se mai simte ruşinat să se ducă să îşi cumpere prezervative sau să poarte o discuţie cu profesorul de educaţie sexuală referitoare la pilulele contraceptive şi cum trebuie administrate acestea. O educaţie sexuală în şcoli ştirbeşte atracţia „interzisului”, lăsând locul liber pentru responsabilitate şi gândire raţională. De asemenea, e vina părinţilor pentru că uită că au fost, cândva, adolescenţi. Uită cât de puternică era dorinţa de a descoperi şi uită cât de mare era teama de a nu afla părinţii lor ceea ce fac. Un părinte nu trebuie să îşi conducă copilul cu o mână de fier din calea tentaţiilor. El trebuie să fie primul care aprinde lumina în acea cameră obscură a tentaţiilor pentru a explica, a informa şi a îşi asigura adolescentul că o greşeală mare pe care ar putea să o facă nu e sexul în sine, ci lipsa măsurilor de protecţie şi contraceptive. Ştiu, e inconfortabil să te gândeşti că cel care, până ieri, se juca cu maşinuţele şi cu păpuşile, azi vrea să facă sex. Dar e de-a dreptul dureros să te gândeşti că ar putea lua o boală sau că ar putea întregi cercul acelora în care se aruncă cu pietre pentru că au recurs la metoda avortului.
Mai departe, o vină o poartă şi educaţia religioasă care a transformat sexul în ceva murdar, ruşinos şi strict reglementat din dorinţa de a controla individul. În Irlanda, acum vreo cincizeci de ani, aproape 800 de copii au murit într-un singur centru pentru mamele nemăritate. Da, prin anii `60, femeile care rămâneau însărcinate, nefiind nemăritate, erau trimise în astfel de centre unde năşteau doar pentru a li se lua copiii şi a fi trimişi în America spre adopţie. Sau cel puţin asta e versiunea oficială, pentru cea neoficială există multe teorii, precum şi groapa comună de 800 de copii cu vârste sub un an. Iar această oroare de acum cincizeci de ani s-a întâmplat din raţiuni religioase, pentru că era şi încă este, din perspectiva multora, un mare păcat ca o femeie nemăritată să dea naştere. De la tortura fizică şi sufletească a mamei căreia i se ia copilul deoarece el este produsul unor relaţii sexuale nelegitime, am trecut la tortura psihologia asupra femeilor care nu îşi doresc copii, din aceleaşi raţiuni religioase. În loc să ni se spună în şcoli că ar fi indicat să nu facem sex până la o anumită vârstă dar că, dacă alegem să o facem, atunci să ne protejăm şi să căutăm sfaturi la cei care au trecut prin fiorii adolescenţei, ni se spune că vom fi condamnaţi pe veci în faţa Creatorului dacă facem sex înainte de căsătorie. Ni se spune că sexul e ceva ruşinos şi, practic, ni se dă liber la a-l face pe ascuns, simţindu-ne atât de vinovaţi încât ne este ruşine să cumpărăm un prezervativ. Paradoxal, am transformat pornografia în bun de consum, iar sexul în tabu. Pe când eram clasa a patra, atrase fiind de revistele colorate cu femei dezbrăcate pe care le vedeam pe la toate chioşcurile de ziare, eu şi câteva colege ne-am gândit să ne cumpărăm o revistă porno. Abia ajungeam cu nasul la tejghea, iar vânzătoarea ne-a privit placid în timp ce ne scormoneam prin buzunare şi făceam chetă pentru a lua revista. Apoi, la fel de placid, a numărat banii şi ne-a înmânat-o. Ani mai târziu, în schimb, când am vrut să cumpăr prezervative de la o farmacie, am primit priviri încărcate de reproş, împreună cu întrebarea „Ce să faci tu cu ele? Părinţii tăi ştiu?”.
Avortul este, în primul rând, un eşec al societăţii noastre. Al societăţii închistate, obsedate de control şi care consideră că e ok să vedem fotografii cu oameni torturaţi la ştiri, dar e o ruşine fără mărgini să vedem un corp gol la plajă sau să discutăm la şcoală despre metode contraceptive şi de protecţie.
Nu este o întâmplare faptul că 83.5% dintre femeile care aleg să facă avort sunt nemăritate. La fel cum nu este o întâmplare faptul că mai bine de jumătate dintre femeile care fac avort au sub 24 de ani. Multe o fac pentru că li s-a spus în repetate rânduri că sexul în afara căsătoriei e ruşinos. Pentru că un avort e mai uşor de ascuns decât o sarcină. Pentru că stigmatizând comportamentul sexual absolut natural al fiinţei umane, nu suntem pro-viaţă. Altele o fac pentru că sunt foarte tinere şi nu li s-a inoculat, de pe vremea când se formau ca indivizi, simţul autoconservării şi al responsabilităţii în comportamentul sexual.
Sunt femei care o fac pentru că nu pot să crească singure un copil, iar tatăl nu îşi asumă responsabilitatea pentru el. Să nu mai vorbim de cele care o fac din motive de sănătate sau de viol. Şi da, este regretabil, dar pentru fiecare avort care se întâmplă, nu există o scorpie fără suflet acolo, ci sute, mii de oameni care împart vina fără să ştie măcar. Avortul este, în primul rând, un eşec al societăţii noastre. Al societăţii închistate, obsedate de control şi care consideră că e ok să vedem fotografii cu oameni torturaţi la ştiri, dar e o ruşine fără mărgini să vedem un corp gol la plajă sau să discutăm la şcoală despre metode contraceptive şi de protecţie.
Dar suntem departe de a ne asuma aceasta vină colectivă. Este mai simplu să singularizăm un individ şi să aruncăm cu păreri pasionale în el decât să ne punem întrebarea „de ce”. Iar, revenind la această lege din Polonia, avortul nu ar trebui interzis, în primul rând pentru că el este consecinţa directă a societăţii pe care am construit-o.
Şi nu avem dreptul moral de a construi o societate care va favoriza sarcinile nedorite, iar apoi de a înfiera victima pentru că ajunge în punctul în care noi am adus-o. Suntem pro-viaţă? Atunci să fim, cu adevărat, nu doar în limbaj de carton. Să milităm pentru educaţia sexuală în şcoli, să ne educăm copiii fără a le inocula sentimente de ruşine şi vinovăţie, să îi încurajăm în a pune întrebări şi a discuta cu părinţii, să încetăm în a ne erija în judecători, procurori şi călăi ai femeilor gravide nemăritate şi, mai presus de toate, să admitem că propriile alegeri sunt cele corecte exclusiv pentru noi înşine, fără a încerca să le impunem şi celorlalţi din jur. Să admitem că a face un copil nu este o obligaţie a individului şi nici un punct de bifat pe lista „ce vreau să fac cu viaţa mea”. Să nu mai punem presiune pe tinerii din jurul nostru care nu îşi doresc copii, deoarece nu orice fiinţă umană are veleităţi de părinte, fără ca lipsa acestei dorinţe să îl transforme în Ted Bundy.
Înainte să încercăm să reglementăm alegerile celorlalţi, să ne gândim ce putem face fiecare dintre noi mai bine astfel încât o puştoaică de 15-16 ani să nu ajungă în punctul în care trebuie să aleagă între a trece printr-o traumă fizică şi sufletească fără niciun fel de sprijin sau a se înhăma la a creşte un copil, iar fără niciun sprijin, fără posibilităţi şi cu regretul permanent de a fi avut un copil înainte de a fi înţeles ce îşi doreşte în legătură cu propria viaţă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cu stima
Cihodaru Catalina -Cluj
Este adevărat faptul că acum 50 de ani au murit un număr mare de copii în acel centrul pentru mame nemăritate (mai exact 800 de copii), dar trebuie evidențiat și faptul că în ultimii 60 de ani, în România , au murit prin avort aproximativ 21 de milioane de copii. De aceea , să nu uităm că până la urmă avortul înseamnă uciderea unui copil , indiferent care sunt motivele pentru care ajungi să produci întreruperea de sarcină.
Cateva aspecte la care va invit sa meditati, sau daca aveti resursele necesare (financiare si umane calificate, sa le testati/testam impreuna):
Au trecut 26 de ani de cand avortul e (super)accesibil (ati adus ”date din teren”: 100 lei) si contraceptia disponibila. Romania e tot pe primele locuri (de cele mai multe ori primul) la numarul de avorturi. Credeti ca de vina e neinformarea? Credeti ca mai are rost sa asteptam alti 25 fara sa luam masuri la nivel societal (si nu, nu ma refer la un do-over al decretului anti-avort)? Dar daca inca mai credeti ca lasand lucrurile asa cum sunt acum vom fi pe alt loc ”mai civilizat” peste 25 de ani, inseamna ca triumfa imaginatia asupra experientei, si ca ne asteptam, facand exact acelasi lucru, la rezultate diferite ceea ce insasi definitia irationalitatii. Deci, cea mai mare parte a pasajelor pe care le gasesc in seria asta de articole asa zise ”pro-choice” se triaza afara by default. Si astea cad imediat dupa cele ”emotionale” sau cu argumente ”eminamente emotionale” (care castigau terenul dezbaterilor de gen in anii 70, dar dupa ce am observat in ce criza am ajuns 40 de ani mai tarziu toti suntem de acord ca ... undeva s-a gresit) intr-un articol care incrimineaza argumentele emotionale. :)
Inca mai credem/tine sa aducem exemplul unei tinere de etnie roma, ca si exemplu modal de crestere a natalitatii in absenta informatiei despre contraceptie?
Eu as spune ca nu. Va invit sa finantam un proiect prin care sa inregistram anonim nivelul educational al femeilor care fac avort la fiecare cabinet - si dam peste cap 3/4 din argumentele din articolele astea. Ma surprinde ca editati afara din memorie exemplele de avorturi in serie ale femeilor cu studii superioare, mai mult - de medicina. Incepand din familie si continuand cu ce aud in cabinet - am exersat atat de lung cotrolul impulsului emotional/verbal si ”poker face” ul cand aud de peste 10 avorturi la absolvente de medicina, incat va intreb in mod onest: am avut eu ”noroc”, sa am acces la o astfel de statistica pe cont propriu? Al doilea proiect de cercetare pe care vi-l propun este sa facem o ancheta in randurile absolventelor de medicina, sa zicem rezidenti/rezidente sa vedem cum se raporteaza la avort si cam cate avorturi au la activ si cum sunt argumentate.
Si va invit sa facem o masa rotunda dupa. Sa le lasam pe bietele fete de etnie roma deoparte, because is not about them really ... It`s about us, equally ... the `white collars" ...
Ori de cate ori aud o femeile ca a avortat strecor cateva intrebari imperceptibile (sub aspectul relevantei pentru discutia intr-un cabinet psihologic, atunci cand aud la cabinet) despre context - n-am intalnit in 7 ani de practica situatiile pe care le descrieti. O fi din cauza ca ”victimele” astea modale pe care le aduceti mereu in discutie nu merg la psiholog? Nu am zis ca intrebarile le pun doar in cabinet. Le pun oriunde aud despre un avort. Imi pun o fata calma si pun toate intrebarile care si-ar avea locul intr-o consiliere pre-avort. Si daca raspunsurile sunt intr-adevar ”the right ones” so be it ... Dar ... sadly ... multe raspunsuri incepu cu "daca as fi stiut", "daca nu m às fi luat dupa ...", "daca mi-ar fi deschis si mie capul ...", "daca nu as fi ales X in loc de Y" (intre timp lamurindu-se care a fost outputul pentru varianta Y) ... "poate nu as fi avortat". Asta in cazul fericit in care are o argumentare, sau isi mai aduce aminte care au fost motivele pentru care au avortat. Unele fac o pauza, si fac un efort atunci pe moment sa imi spuna ceva, din care eu deduc ca se asteptau sa inteleg ca era de la sine inteles.
Concluzia mea este ca aici este cel mai mult de lucru, si asta trebuie eradicat: ideea ca avortul e ca detartrajul, peelingul ... sau pentru femeia de rand ... aceea pe care o tot incriminati pentru statistica asta de extrem de proasta rezonanta - care ne face sa parem o tara de needucate sau de barbare (pick one, the one you find the most easy to live with, because the third one is the harder "S"-word) in ochii unor tari care nu au nimic cu trairile religioase (ajung si la mitul asta imediat). Pentru ca va asigur (si acesta este al treilea studiu pe care vi-l propun, cel despre cum isi reprezinta/explica indivizii din tarile cu rata redusa a avorturilor statisticile noastre, caci va asigur nu spun "Romanian women are the most cultivated, free thinkers, pro choice militants, cutting edge feminist thinkers who express their refuse ..." so on and so forth). Nu, nu se uita admirativ la cat de liberale sunt romancele si ce mult utilizeaza ele acest drept de a face ce doresc cu corpul lor. Daca sunt atatea state cu rata redusa a avorturilor si cu un grad de religiozitate foarte redus va las pe voi, autorii articolelor din acesta serie si militantii pro-choice care ii cititi sa ne lamuriti daca mai putem implica religia ca factor care explica ceva din varianta pre-comunism, in comunism si post-comunism a comportamentului pro-avort sau anti-avort in Romania si in acelasi timp pe cea anti-avort in tari cu nivele reduse ale religiozitatii si rata de asemenea redusa a avorturilor. Sunt ei mai prostuti asa, sau mai putin sphere-headed civilised thinkers decat romanii ... sau pur si simplu ... noi, o prea mare parte din intelectualii din Romania si o prea mare parte din populatia cu studii medii de asemenea, ne raportam cu o mult prea mare lejeritate la avort?
Daca categoriile mentionate considera avortul un drept pe care simt nevoia "sa si-l exerseze cu demnitate" de cate ori au ocazia, cei din paturile medii il considera cea mai ieftina mtoda contraceptiva (ca ati mentionat steriletul si tariful lui) si amaratele pe care le tot aduceti ca exemplu care nu au auzit de metodele contraceptive daca adaugam si ginecologii care castiga masiv din asta, cu o generalizare destul de mare pentru gustul meu ... putem sa avem o ipoteza de lucru despre de ce se afla Romania pe primele locuri. Pentru ca m-am saturat de discursuri duse la extrem (25 de ani dupa comunism si respectiv vre-o 50 de la aparitia dezbaterii pro-life-pro choice) as opta pentru vre-o 10 ani in care as face avorturile "mai greu accesibile" (rezistati, rezistati ... cititi pana la capat). Din pacate da, am ajuns la concluzia ca accesibilitatea este parte din flagel/problema, si nu "inaccesibilitatea sub 100 de lei" cum incerca un articol sa construiasca discursul pornind de la un testimonial. Nu financiar l-as face mai inaccesibil ci procedural: fiecare femeie care doreste sa faca un avort ar trebui sa parcurga niste module de consiliere (o sa le spunem asa, inca, desi asa s-au numit si pana acum si ... degeaba, "re-educare" ar fi un cuvant mai puternic, dar de fapt, necesar). De ce sa ii spun restructurare cognitiva? Pe femei le-as face mai constiente de alegerile lor, de RESPONSABILITATEA de a fi mature in legatura cu contraceptia, si cu a pune capat unei vieti. M-as asigura aici ca includ masiv (nu integral, caci de ambele tabere, exista binecunoscutele exagerari), cunoasterea/contributia din "tabara pro-life". Nu sunt de acord cu dreptul de a face avort fara sa fii capabil sa argumentezi cu mai mult decat un "asa vreau, e corpul meu". Am observat cum se schimba mentalitati la nivelul adoloescentelor cand le explici ca ADN ul din noua fiinta in dezvoltare si ADN ul ei nu sunt identice, si uneori ... nici sexul :) mult mai la indemana de observat ... Macar le-as oferi genul asta de informatii. Daca inca mai vrei sa faci avort dupa ce ai pachetul de informatii, do it ... dar la 30 de ani nu mai poti sa vii intr-un cabinet si sa zici ... "n-am stiut sau ... daca mi-ar fi spus si mie cineva" sau ... "dac as fi gandit cu mintea de acum". La 28 de ani mi se pare firesc sa te pun in fata unor testimoniale de femei de 40 de ani care ... fac astfel de afirmatii dupa ce nu mai pot avea copii. Lucruri simple. As face un modul despre morala, despre dreptul la viata, despre consecintele unui avort (ca sa nu le mai speculam ulterior) ... si as monitoriza statistic numarul de avorturi ... de la avortul nr. 5 as schimba modulele ... ma ofer sa scriu continuturile si va asigur ca le scriu pertinent. Cateva module ar fi bineinteles despre contraceptie - ca s ama asigur ca la al doilea avort singurul argument care ramne in picioare e ovarul polichistic, ciclul neregulat, prezervativul spart/alunecat si alte nimicuri din-astea care au coincis. Si la al treilea, respectiv al patrulea cred ca as umbla la taxe. Nu am inteles de ce Franta are taxa de celibat si nu are taxa pentru avortul nr 5 de exemplu. Cu toata cresterea ei demografica pozitiva de care amintiti (sa va uitati la ponderea nationalitatilor din fostele colonii franceze in cresterea asta pozitiva, rulati o corelatie macar pe cresterea natalitatii si cresterea volumului stabilitilor cu resedinta ... ca poate modelele de dimensionare a familiei si pozitia culturala fata de avort explica cresterea asta pozitiva - dac anu o explica nivelul ala de civilizatie de care ziceam si care nu se concretizeaza in exercitarea dreptului de a face avort. Si pe medicii ginecologi i-as pune sa mai faca niste module, si sa completeze niste hartogarie pentru intreruperile de sarcina pe care le fac. Si daca in 10 ani nu vad rezultate ... metoda care presupune foarte putini bani cheltuiti de la buget pe reducarea populatiei (indiferent ca e contraceptiva, morala, despre responsabilitate, despre juramantul lui Hipocrat etc.) aplicata de polonezi o vad drept .... o metoda care economiseste banii cheltuiti cu astfel de masuri profilactice antiavort. Desigur, se pot comenta multe ... e doar un coment pe un site ... Si m-am straduit sa nu scap in registrul in care sa imi pun intrebari directe si la diateza activa despre mentalitatea femeilor din Romania ... despre care ... fac observatii, adun material ... de cateva decade deja ... doar finantarea sa testam teoriile astea pe care le avem cu totii ne lipseste ...
Dar oare ... suntem curiosi sa le facem? Ne-ar placea sa aflam ca cele mai multe avorturi nu le fac cetatenele de etnie roma si nu explicatiile din articole sunt factorii care explica un R2 mai mare de 60 cand vine vorba de varianta avorturilor? :)
Sunt pro-lifer si oricat as fi de obosita sau oricate sarcini as avea restante cand ajung acasa, tot mi-as face timp sa scriu un coment macar daca n-am avut suficient timp sa ma dedic in continuare proiectelor in care activam candva.
Imi exprim speranta ca contributoarea care a utilizat in titlul articolului analogia cu "violul in grup" respectiv cea care a trimis pro-liferii sa se ocupe de altceva sunt simpli contributori fara planuri de cariera in jurnalism. Pentru ca nu puteti incrimina subiectivitatea si sa fiti in acelasi timp extrem de subiectivi.
Cateva aspecte la care va invit sa meditati, daca vreti sa fiti sinceri cu voi insiva si cu problemele despre care scrieti cu atata patos, sau, daca aveti resursele necesare (financiare si umane calificate), sa le testati/testam impreuna:
Au trecut 26 de ani de cand avortul e (super)accesibil (ati adus ”date din teren”: 100 lei) si contraceptia disponibila. Romania e tot pe primele locuri (de cele mai multe ori primul) la numarul de avorturi. Credeti ca de vina e neinformarea? Credeti ca mai are rost sa asteptam alti 25 fara sa luam masuri la nivel societal (si nu, nu ma refer la un do-over al decretului anti-avort)? Daca inca mai credeti ca lasand lucrurile asa cum sunt acum vom fi pe alt loc ”mai civilizat” (cum fac unii legatura intre IDU si rata avorturilor) peste 25 de ani, inseamna ca triumfa imaginatia asupra experientei, si ca ne asteptam, facand exact acelasi lucru, la rezultate diferite - ceea ce insasi definitia irationalitatii. Deci, cea mai mare parte a pasajelor pe care le gasesc in seria asta de articole asa zise ”pro-choice” se triaza afara din start. Si astea cad imediat dupa cele ”emotionale” sau cu argumente ”eminamente emotionale” intr-un articol care incrimineaza argumentele emotionale :). Argumentele emotionale bazate pe testimoniale castigau terenul dezbaterilor de gen in anii 70, dar dupa ce am observat in ce criza am ajuns 40 de ani mai tarziu toti suntem de acord (tari civilizate si ... romani deopotriva) ca ... undeva s-a gresit. Deci le punem deoparte si ne uitam la nuante.
Inca mai credem/tine sa aducem exemplul unei tinere de etnie roma, ca si exemplu modal de crestere a natalitatii/ratei avortului in absenta informatiei despre contraceptie?
Eu as spune ca e vremea sa renuntati la idee. Va invit sa finantam un proiect prin care sa inregistram anonim nivelul educational al femeilor care fac avort la fiecare cabinet - si dam peste cap 3/4 din argumentele din articolele astea. Ma surprinde ca editati afara din memorie exemplele de avorturi in serie ale femeilor cu studii superioare, mai mult - de medicina. Incepand cu reteaua sociala (ca sa nu zic mai mult) si continuand cu ce aud in cabinet – a trebuit sa exersez atat de lung cotrolul impulsului emotional/verbal si ”poker face” ul cand aud de peste 10 avorturi la absolvente de medicina, incat va intreb in mod onest: am avut eu ”noroc”, sa am acces la o astfel de statistica pe cont propriu?
Al doilea proiect de cercetare pe care vi-l propun este sa facem o ancheta in randurile absolventelor de medicina, sa zicem rezidenti/rezidente sa vedem cum se raporteaza la avort si cam cate avorturi au la activ si cum sunt argumentate. Si atunci putem tria afara argumentul "lipsei educatiei cotraceptive" sau al lui cum ati zis? "N-am stiut ca daca nu mai esti domnisoara ... ". In 5 situatii din 7 (daca facem inca o mini-ancheta ad-hoc in fata unei scoli primare dintr-o comunitate roma - ei sigur raspund gratuit lucky us more funding for research) copii de 8 ani din comunitatile rome stiu ca sexul conduce la sarcina (nu cu termenii astia desigur) ... deci va invit sa ne punem un pic problema credibilitatii testimonialelor chiar si cand nu suntem jurnalisti de profesie ci doar ”contributori”.
Dupa cele 3 anchete va invit sa facem o masa rotunda dupa.
Sa le lasam pe bietele fete de etnie roma deoparte, because is not about them, really ... It`s about us, equally ... the `white collars" ...
Ori de cate ori aud o femeile ca a avortat strecor cateva intrebari imperceptibile (sub aspectul relevantei pentru discutia intr-un cabinet psihologic, atunci cand aud la cabinet) despre context. N-am intalnit in 7 ani de practica situatiile pe care le descrieti. O fi din cauza ca ”victimele” astea modale pe care le aduceti mereu in discutie nu merg la psiholog? Nu am zis ca intrebarile le pun doar in cabinet. Le pun oriunde aud despre un avort. Imi pun o fata calma si pun toate intrebarile care si-ar avea locul intr-o consiliere pre-avort. Si daca raspunsurile sunt intr-adevar ”the right ones” so be it ... Si ma deprim. In cel mai fericit caz aud ... sadly, though ... multe raspunsuri care incep cu "daca as fi stiut", "daca nu m às fi luat dupa ...", "daca mi-ar fi deschis si mie capul ...", "daca nu as fi ales X in loc de Y" (intre timp lamurindu-se care a fost outputul pentru varianta Y) ... "poate nu as fi avortat". Asta este cazul fericit in care are o argumentare, sau isi mai aduce aminte care au fost motivele pentru care a avortat. Dar nu astea ma stupefiaza. Unele fac o pauza, si fac un efort atunci pe moment sa imi spuna ceva, din care eu deduc ca se asteptau sa inteleg ca era de la sine inteles, ce necesita explicatii? Si trecem elegant la alta problema. In generatia X avortul mi se pare ”un loc comun”, un cod tacit al lui ”scopul scuza mijloacele”, ”un asa au fost vremurile”, ”asa au fost timpurile” (asta puteau s-o spuna cele care au trait in comunism). Cand aud ca fraza incepe cu argumentarea ”pai stii si tu cum e, in vremea noastra ...”. Sunt calm, relaxat ... calm si relaxat. Nu, actually nu stiu cum e, si nu aprob acest ”main streem” in generatia care si-a trait emanciparea/libertatea sexuala post-decembrista intr-o maniera in care, copii lor - studenti acum, daca le-ar auzi discursul neasumat si iresponsabil s-ar rusina cu proprii parinti.
Am vazut multa verticalitate la noile generatii. Dar mi-e teama ca nu sunt suficienti cat pentru o masa critica care sa schimbe statisticile. Cand avortul a trebuit justificat dupa 1990? In fata noastra insine ... nu in fata altcuiva. Stiu foarte multe cazuri de femei care nu au dezvoltat depresia si dramele de care vorbiti. Sunt up and running ... si au la activ peste 10-15 avorturi. Fara vre-o justificare ...decat ca sunt ele fertile sau ei ... Si nici procese de constiinta religious-driven pe care le "construiti" in articole mai degraba decat le intalniti in realitate, n-am intalnit. Le-am tot cautat, chiar am testat teoria asta – ca societatea traditionala induce vina. Eu inca nu am gasit argumentarea asta. Stiu, e la moda sa fii anti-religie ... o sa treaca si o sa ramanem cu alte lucruri pe care sa le incriminam pentru acte pentru care ar trebui sa ne asumam responsabilitatea. Cum mi-a spus clar si raspicat o adolescenta dintr-o clasa de a XI a dintr-un liceu de frunte din Cluj Napoca: "Cine a zis ca vreau sa fiu morala?" (Ea nu era ipocrita. Cate putem sa spunem acelasi lucru?) Daca mi-am facut datoria si i-am spus ce trebuia sa stie si am facut debunkingul de rigoare pentru argumentele uzuale pro-choice si isi asuma si la 30 de ani ca a fost informata, in deplina cunostinta de cauza, are libertatea sa fie imorala ... teoretic pana unde incepe libertatea celui din pantece ... Dar vorba lui Reagan ... "toti oamenii care sunt pro-avort sunt nascuti deja" ... ce tare ar fi fost sa experimenteze pe cont propriu consecintele acestei libertati nefiltrate prin filtrul responsabilitatii sau al lui "E cu adevarat necesar? E cu adevarat singura "metoda contraceptiva" pe care o poti aplica?"
Concluzia mea este ca aici este cel mai mult de lucru, si asta trebuie eradicat: ideea ca avortul e ”un drept personal pe care mi-l exercit”, sau ca e necesar si periodic si lipsit de semnificatie ca detartrajul, peelingul ... sau cea mai ieftina metoda "contraceptiva" pentru femeia de rand ... Acea femeie pe care o tot incriminati pentru statistica asta cu extrem de proasta rezonanta - care ne face sa parem o tara de needucate sau de barbare (pick one, the one you find the most easy to live with, because the third one is the harder "S"-word) in ochii unor tari care nu au nimic cu trairile religioase (ajung si la mitul asta imediat) dar vad avortul ca fiind ceva extrem, nedorit, complet de evitat si isi organizeaza viata de asa maniera inca de la 15 ani incat sa evite avortul ...si asta din cultura, nu neaparat din eforturile si politicile sau finantarea superioara a sistemului educational. Dar daca o vede pe mama ca vine de doua ori pe an alba ca varul si cu dificultati in a se apleca si "se odihneste un pic" fara a putea spune ce a patit/sau de ce a fost la doctor ... cred ca in principiu ... dupa cativa ani nu ii ia prea mult sa adune 2 cu 2.
In mod sigur, statistica asta romaneasca a avorturilor vazuta dinspre o tara situata mai la coada clasamentului avorturilor (si acesta este al treilea studiu pe care vi-l propun, cel despre cum isi reprezinta/explica indivizii din tarile cu rata redusa a avorturilor statisticile noastre), nu determina, va asigur, reactii admirative de tipul "Romanian women are the most cultivated, free thinkers, pro choice militants, cutting edge feminist thinkers who express their refuse ..." so on and so forth). Nu, nu se uita admirativ la cat de liberale sunt romancele si ce mult utilizeaza ele acest "drept de a face ce doresc cu corpul lor". Inteleg discursul acesta la tinerele sub 25 de ani. Mai tarziu ... ne califica genul asta de discurs ... drept urmare cum vorbeam despre ipocrizie ... nu stiu daca il mai abordam public.
Daca sunt atatea state cu rata redusa a avorturilor si cu un grad de religiozitate foarte redus va las pe voi, autoarele articolelor din acesta serie si militantii pro-choice care ii cititi sa ne lamuriti daca mai putem implica religia ca factor care explica ceva din varianta pre-comunism, in comunism si post-comunism a comportamentului pro-avort sau anti-avort in Romania si in acelasi timp pe cea anti-avort in tari cu nivele reduse ale religiozitatii si rata de asemenea redusa a avorturilor. Sunt ei mai prostuti asa, sau mai putin sphere-headed civilised thinkers decat romanii? ... sau pur si simplu ... noi, o prea mare parte din intelectualii din Romania si o prea mare parte din populatia cu studii medii de asemenea, ne raportam cu o mult prea mare lejeritate la avort?
Daca categoriile mentionate considera avortul un drept pe care simt nevoia "sa si-l exerseze cu demnitate" de cate ori au ocazia, cei din paturile medii il considera cea mai ieftina mtoda contraceptiva (ca ati mentionat steriletul si tariful lui) si amaratele pe care le tot aduceti ca exemplu care nu au auzit de metodele contraceptive daca adaugam si ginecologii care castiga masiv din asta, cu o generalizare destul de mare pentru gustul meu ... putem sa avem o ipoteza de lucru despre de ce se afla Romania pe primele locuri.
Pentru ca m-am saturat de discursuri duse la extrem (25 de ani dupa comunism si respectiv vre-o 50 de la aparitia dezbaterii pro-life-pro choice) eu nu as interzice precum polonezii avorturile ca prima linie de actiune (desi ei fac economie la buget si evita 10 ani de responsabilizare nesigura a populatie). As opta initial pentru vre-o 10 ani in care as aloca fonduri masiv si as face avorturile "mai greu accesibile" (rezistati, rezistati ... cititi pana la capat). Din pacate da, am ajuns la concluzia ca accesibilitatea este parte din flagel/problema, si nu "inaccesibilitatea sub 100 de lei" cum incerca un articol sa construiasca discursul pornind de la un testimonial. Nu financiar l-as face mai inaccesibil ci procedural: fiecare femeie care doreste sa faca un avort ar trebui sa parcurga niste module de consiliere (o sa le spunem asa, inca, desi asa s-au numit si pana acum si ... degeaba, "re-educare" ar fi un cuvant mai puternic, dar de fapt, necesar). De ce sa ii spun restructurare cognitiva? Pe femei le-as face mai constiente de alegerile lor, de RESPONSABILITATEA de a fi mature in legatura cu contraceptia, si cu a pune capat unei vieti. M-as asigura aici ca includ masiv (nu integral, caci de ambele tabere, exista binecunoscutele exagerari), cunoasterea/contributia din "tabara pro-life". Nu sunt de acord cu dreptul de a face avort fara sa fii capabil sa argumentezi cu mai mult decat un "asa vreau, e corpul meu". Am observat cum se schimba mentalitati la nivelul adoloescentelor cand le explici ca ADN ul din noua fiinta in dezvoltare si ADN ul ei nu sunt identice, si uneori ... nici sexul :) mult mai la indemana de observat ... Macar le-as oferi genul asta de informatii. Daca inca mai vrei sa faci avort dupa ce ai pachetul de informatii, do it ... dar la 30 de ani nu mai poti sa vii intr-un cabinet si sa zici ... "n-am stiut sau ... daca mi-ar fi spus si mie cineva" sau ... "dac as fi gandit cu mintea de acum". Dar nu cad intr-un loc comun al discursului de pana acum ridicand problema cat de neinformati sunt adolescentii cu parinti cu studii superioare si de la licee bune. Am derulat suficiente cicluri de programe in licee cat sa imi fi facut o idee despre asta. Parintii din generatia X ... trebuie sa isi reexamineze niste convingeri spre binele copiilor lor. Despre varste mai inaintate ce sa mai spun? La 28 de ani mi se pare firesc sa te pun in fata unor testimoniale de femei de 40 de ani care ... fac afirmatii precum cele de mai sus dupa ce nu mai pot avea copii. Lucruri simple. As face un modul despre morala, despre dreptul la viata, despre consecintele unui avort (ca sa nu le mai speculam ulterior) ... si as monitoriza statistic numarul de avorturi ... de la avortul nr. 5 as schimba modulele ... ma ofer sa scriu continuturile si va asigur ca le scriu pertinent. Daca dezbatem cu argumente rationale nici pro-choice-rii n-ar trebui sa fie impotriva informarii, nu vad nimic retrograd in a alege informat. Pro choice inseamna sa alegi informat.
Si ca sa acoperim si biata femeie modala roma pe care o tot aducem in discutie ... cateva module ar fi bineinteles despre contraceptie, inainte de primul avort - ca sa ne asiguram ca la al doilea avort singurul argument care ramne in picioare e ovarul polichistic, ciclul neregulat, prezervativul spart/alunecat si alte nimicuri din-astea care au coincis. Si la al treilea, respectiv al patrulea cred ca as umbla la taxe/tarife. Evident n-am stat sa gandesc prea mult ”programul” asta. E ... construit ad-hoc, din taste. Dar sincer, nu am inteles de ce Franta are taxa de celibat si nu are taxa pentru avortul nr 5 de exemplu. De ce sa il jupoi pe ala care a ramas ”fara pereche” tocmai pentru ca i-o fi fost avortata perechea? Ca la natalitatea redusa contribuie in aceeasi masura si celibatul si avortul. Si problema asta mi se pare ne-etica cu toata cresterea demografica pozitiva de care vorbeati a Frantei (sa va uitati la ponderea nationalitatilor din fostele colonii franceze in cresterea asta pozitiva, rulati o corelatie macar pe cresterea natalitatii si cresterea volumului stabilitilor cu resedinta ... ca poate modelele de dimensionare a familiei si pozitia culturala fata de avort explica cresterea asta pozitiva - dac anu o explica nivelul ala de civilizatie de care ziceam si care nu se concretizeaza in exercitarea dreptului de a face avort). Si pe medicii ginecologi i-as pune sa mai faca niste module, post-juramantul asta al lui Hipocrat mai ales ca e sigura operatie/interventie pe car eo fac pe bajbaite ... asa ... fara sa vada ce fac acolo ... si sa completeze niste hartogarie pentru intreruperile de sarcina pe care le fac.
Si daca in 10 ani nu vad rezultate cu toata investitia in programele astea ... imi ramane metoda poloneza - metoda care presupune foarte putini bani cheltuiti de la buget pe reducarea populatiei (indiferent ca e contraceptiva, morala, despre responsabilitate, despre juramantul lui Hipocrat etc.) pe care o vad drept .... o metoda care economiseste banii cheltuiti cu astfel de masuri profilactice antiavort. Desigur, se pot comenta multe ... e doar un coment pe un site ... Si m-am straduit sa nu scap in registrul in care sa imi pun intrebari directe si la diateza activa despre mentalitatea femeilor din Romania ... despre care ... fac observatii, adun material ... de cateva decade deja ... doar finantarea sa testam teoriile astea pe care le avem cu totii ne lipseste ...
Dar oare ... suntem curiosi sa le facem? Ne-ar placea sa aflam ca cele mai multe avorturi nu le fac cetatenele de etnie roma si nu explicatiile din articole sunt factorii care explica un R2 mai mare de 60 cand vine vorba de varianta avorturilor? :)
Cum ar fi sa fie asa? 'Uhm, nu cred ca imi doresc un copil cu aceasta femeie, cred ca ar fi mai bine daca nu m-as culca cu ea.' Nu-i asa ca ar fi foarte simplu? Nu vrei bebe, o tii pe coana in pantaloni. Problem solved.
*In ciuda faptului ca Suedia imbina rigorile legii, prostitutia fiind semi-legala, cu investitii in educarea si reabilitarea sociala a prostituatelor, adio scuzei suportului lipsa, tot nu reusesc sa schimbe naravurile romancelor.
http://www.nytimes.com/2015/03/15/world/swedish-prostitution-law-targets-buyers-but-some-say-it-hurts-sellers.html