Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dragi „pro-life”, nu e treaba voastră ce face o femeie cu corpul ei! Consecințele unui viol colectiv

Black Protest

„Istoria ne învață că oamenii nu învață nimic din istorie“, spunea Antoine de Saint-Exupery. Altfel cum să pricepi o propunere legislativă de a interzice avortul, cum e cea care a insultat milioane de polonezi? De interzicere chiar și în cazuri de viol și incest?! 

E destul să te uiți la ce s-a întâmplat acolo unde avortul a fost interzis și să vezi care sunt efectele. Legiuitorii Poloniei de azi (și ai noștri de altminteri) ar trebui să se uite în urmă cu câteva decenii să vadă efectele dezastruoase ale acestei politici. Să numere femeile duse pe lumea ailaltă în urma unui avort ilegal. Aceste experimente sociale și rezultatele lor reale ar trebui luate în calcul dacă vrei să guvernezi luminat. Dar noi vedem deja că nu rațiunea și științele sociale stau la baza legilor propuse, ci inflamația emoțională. 

E un divorț major între ceea ce spune știința că e bun și adaptativ la nivel individual și de grup și ceea ce propun legiuitorii, uneori de capul lor, alteori la presiunea unor grupuri cu interese diverse. În cazul de față influența unor ONG-uri pro life. 

Așadar de ce să faci o chestie care s-a mai făcut și să te aștepți la alt rezultat? Dacă avortul devine ilegal femeile gata, nu mai recurg la el deloc? Se pun pe făcut copii, crește sporul natural? Experiența arată că sporul natural crește în alte circumstanțe decât interdicția de a avorta. Crește când sunt resurse abundente, când statul asigură condiții pentru o natalitate sănătoasă și oferă sprijin mamelor. Nu când le pedepsește pe niște nefericite. Populația crește și copiii se dezvoltă în familii echilibrate acolo unde se face educație sexuală, unde sunt prevenite sarcinile la adolescente. Franța are azi o legislație liberală în privința avortului și un spor natural satisfăcător, pentru că are și politici sociale bine calibrate de sprijin pentru familie.

Dar dacă o fată de 14 ani rămâne gravidă, ce șanse are copilul ei și ea pe lângă el să mai evolueze, să se educe, mai ales dacă e dintr-o familie săracă? Cine se preocupă de acel copil fără șansă după ce s-a născut? Dar de mama care ajunge să se lase de școală? „Bunul Dumnezeu“? Serios? Partea de după concepție și naștere cine o mai gestionează, dragi militanți „pro life“? Cine are grijă de o mamă adolescentă lăsată baltă de tatăl copilului și bătută zilnic de propriul tată „pentru că s-a lăsat…“ (completați aici cu tot argoul despre sex pe care îl știți). E un caz real de acolea, de la București. Ia încercați să gândiți până la capăt un scenariu de viață pentru o fată săracă, mama unui copil nedorit, pe o durată de, să zicem, 20-25 de ani. Care sunt șansele să îi fie bine?

Să adăugăm la asta imensa culpabilitate pe care societatea și oamenii de bine (de obicei credincioși) o inculcă nefericitei? Faptul că mesajele de vină te pot băga în depresie? Cui îi pasă de asta?

Polonia e un stat catolic și opinia asupra avortului e direct influențată de acest aspect. Doar Malta și Vatican au legislație mai dură decât cea poloneză în materie de avort. Este permis azi numai dacă viața mamei este pusă în pericol de continuarea sarcinii, dacă sarcina e urmarea unui viol și dacă fetusul are malformații. Sprijinul populației pentru avort când viața mamei e pusă în pericol e foarte mare (87%). Trei sferturi din polonezi sunt de acord cu terminarea când a avut loc un incest sau un viol și 60% sprijină avortul în caz de malformații fetale. Noul proiect de lege spune că femeia prinsă că a făcut un avort, în orice circustanțe, să facă 5 ani de închisoare, la fel și ginecologul care a ajutat-o. Genial. 

Un medic citat de media poloneze spune că „cine cauzează moartea copilului nenăscut poate fi închis până la 3 ani. Dacă eu am o pacientă cu preeclampsie, gravidă în 32 de săptămâni, va trebui să o las să moară alături de copilul ei. Dacă fac o cezariană și copilul moare, pentru că era prematur, merg la închisoare.“ La fel, se ridică problema ce faci cu embrionii rezultați în urma unei fertilizări in vitro. Dacă ai 5 fetuși viabili și cuplul vrea doar unul, ce faci cu restul de patru? Dar cu cei folosiți la cercetarea medicală pentru celule stem? Oprești totul? Toate acestea sunt întrebări de bioetică ce ar trebui să aibă răspuns în comisii de medici și juriști. Ele nu au răspuns definitiv nicăieri în lume și nuanțele problemei sunt multe și complexe (dacă vreți să vă prindeți urechile cu nuanțele bioeticii pe acest subiect urmăriți acest video).

Black Protest

Concluzia e însă că decizia trebuie luată cu cap, neemoțional și fără intruziuni politice, fără influența unor inși inflamați de idei de Ev Mediu.

Se întreabă cineva vreun moment dacă intruziunea aceasta enormă în spațiul cel mai intim, în corpul femeii, nu este, simbolic, un viol colectiv? De ce ar trebui să regleze statul ceea ce fac femeile cu corpul lor? De ce?! Aceeași întrebare: de ce ar trebui să îi privească pe unii felul cum fac sex alții (numai dacă preferă partneri de același sex, că dacă au preferințe standard nu e interesant). 

Ce mi se pare ironic e faptul că cei cu astfel de idei sunt îndeobște bărbați. Nu am știință de vreo femeie care să vină cu astfel de propunere. Ca să pricepi ce mare și nepermisă ingerință este interzicerea avortului trebuie să fii femeie, să poți empatiza cu altă femeie. Dacă ești bărbat, e mai greu (deși sunt mulți bărbați inteligenți care pot face asta, dar ei nu conduc țări). Dragi pro-life, nu e treaba voastră ce face o femeie cu corpul ei. Găsiți-vă ceva mai bun de făcut.  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dacă toți "pro-liferii" ăștia și-ar dedica eforturile unor cauze mai nobile (care eventual nu omoară femei și nu distrug vieți) cum ar fi protejarea copiilor deja născuți de sărăcie, abuz etc, protejarea mediului, egalitatea în drepturi, și câte și mai câte... bine ar fi. M-am săturat de manipularea așa ziselor "inițiative cetățenești".. prea se mergea (încet încet) spre bine în unele țări și trebuia neapărat să apară contra-reforma transportată direct din Evul Întunecat - era mai bine pe atunci, că eram tineri...
    • Like 0
  • Cred ca aici e vorba de doua probleme . Una-i decizia mamei, bazata pe credinta , pe constiinta, e o evaluare personala bazata pe o multitudine de aspecte , deci daca viitoarea mama are sau nu dreptul sa aleaga daca copilul traieste sau nu . A doua problema este daca guvernul admite si ofera ca act legal avortul , in urma deciziei , a deciziei cui? Numai a mamei ?
    Cineva mai jos, povesteste un caz , am sa povestesc si eu unul... Am vazut cu multi ani in urma, prin 1990-1992 un talk show , la Oprah. Era despre avort si unul din invitati a fost Ron Brown, fostul ministru al comertului in administratia Clinton. Era o discutie pro si contra, interesanta si la un moment dat Ron Brown o intreaba pe o femeie , pe o particpanta pro-abortion , ce ar face ea daca ar avea deja 2 copii, daca ar fi casnica si daca ar avea un barbat betiv , care nu prea lucreaza si deci nu prea adduce bani acasa si o bate cind vine beat ....Femeia a raspuns direct, normal ca avort. Si atunci Ron Brown a raspuns ca el ar fi trebuit sa fie copilul avortat, ca el exista pentru ca mama lui nu a facut avort . Concluzia la ceea ce spun, este ca statul ar trebui sa elimine aspectul asta de siguranta sociala si financiara inainte sa se ia o decizie daca depinde sau nu de mama . Atunci , discutia ar fi altfel .
    • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    Regret toata aceasta confruntare fe sloganuri si idei pro si contra.Realitatea e una:interzicand avortul nu se pune capat practicii.Aceasta va continua si cu consecintele cunoscute.Experienta deja este, nu mai e nimic de argumentat.Exista alte cai de a reduce numarul avorturilor( consilierea, educatia sexuala, ajutorul din partea statului, etc) dar NU interzicerea.
    • Like 1
  • Mircea S check icon
    Eu m-am nascut in 1983 fiind un copil extrem de dorit in familie. Dupa nasterea surorii mele mama a fost sfatuita de medici sa nu mai aiba sarcini deoarece poate avea complicatii severe. Cu toate astea la 5 ani dupa si vreo 4 sarcini pierdute m-a nascut pe mine. La nastere au fost complicatii serioase care necesitau o interventie chirurgicala pt repararea lor dar care ar fi lasat-o pe maica-mea infertila. Fiind in timpul Decretului minune si neavand patru copii a trebuit asteptat procuratura care nu si-a dat acordul. Asa ca maica-mea a stat frumusel pana in 90 cu incontinenta urinara si o aversiune totala fata de orice e sexual vreo 3 dupa nasterea mea. Asta a dus la divort care nu a fost decat de un an si apoi si-au revenit ca si cuplu. Dar a dus si la doi frati din partea tatalui meu cu care ,oameni cu cap fiind, s-a tinut legatura, taica-miu si acum ajutand la cresterea lor .
    Timpul trece implinesc 26 de ani si o cunosc pe actuala sotie. In al doilea an de relatie o intreb asa la misto cum ar fi daca ramane insarcinata. Se schimba la fata si imi povesteste cum la 19 ani cand era studenta a ramas insarcinata cu prietenul ei de atunci. nema protectie, mama ei ii spusese doar ca e rusinos si cam atat prietenul ca lui nu-i plac prezervativele. Partea "amuzanta" acum vine. Ii spune prietenului, el se sperie, ii raspunde ca ai lui sunt oameni de vaza in orasul de unde e si ca mama lui nu ar accepta niciodata sa aiba el copii la varsta asta. Apoi isi pune palma in cur si pleaca. Se duce nevasta-mea, sta de vorba cu o prietena a ei studenta la medicina si face avort. Partea nasoala e ca acel avort a lasat niste traume enorme, ea neavand bani de consiliere reala atunci si nici sprijin de unde sa ceara. Abia la 30 de ani si dupa o groaza de munca a inceput sa isi revina. Cu toata terapia tot a ramas cu o frica de sarcina asa ca noi am inceput procedurile de adoptie in tara unde traim.
    In concluzie... A fost ok controlul statului asupra reproducerii femeii? Pentru maica-mea nu. Norocul ei a fost ca avea scoala si ea si tata si au trecut peste. Dar ca femeie a terminat-o. Noroc si cu tata crescut dupa regula "capul face capul trage" care a putut castiga suficient sa tina patru copii chiar daca doi "accidentali".
    2.Este necesara educatia sociala si sexuala in scoala si mai important in familie? Pai din experienta sotiei si discutile cu tata SIGUR DA.
    3. Este necesara schimbarea viziunii societatii fata de tinerele si tinerii care se lovesc de problema asta? Cu siguranta. Stigmatizarea actuala e un cretinism

    Per total eu nu sunt nici pro life nici pro choice. Eu sunt pro nevasta-mea si menirea mea ca sot e sa o sprijin pe ea in orice hotaram amandoi.
    As vrea sa nu primesc raspunsuri legate de demografie si supravietuirea neamului. Daca statul ajunge sa o considere pe sotia mea animal de monta atunci si eu consider ca va fi cazul sa aplic metoda Vaslui. O stiti aia cu toporul. Totul are o limita.
    • Like 3
  • Citind articolul si dezbaterea sustinuta mai ales de barbati ma bucur enorm ca 1) nici unul din acestia nu e sotul meu, daca i-as intilni dupa prima propozitie pe tema asta as fugi de ei mancând pamântul 2) traiesc intr-o tara in care fiecare are un loc pe pamant si pro life poate sa-si traiasca valorile proprii iar contra life poate de asemenea.
    • Like 3
  • Articol bun.
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Ca un P.S., argumentele mele sunt pro-life, dar un pro-life soft. A privi avortul doar prin prisma copilului nenăscut e puţin greşit; e posibil s-o afecteze şi pe mamă. Cunosc pe cineva care a făcut un avort la 20 de ani. La 30 l-a regretat şi a dezvoltat o psihoză urâtă, pe care a tras-o toată viaţa. Problema e în primul rând psihologică. Avortul e bazat pe temeri ("Mi-e teamă că..." "Nu-i pot oferi cutare lucru..." etc.) Sfatul meu pentru toate doamnele care iau asemenea decizie e să ceară sfatul unui psiholog. Nu mă pricep prea mult la psihologie, dar e o posibil ca un psiholog să prevadă dacă decizia poate avea efecte negative în viitorul apropiat sau îndepărtat.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Ideea unui discurs pro-life este acela de a împiedica un avort. Logic vorbind, acest lucru ar trebui făcut cu argumente şi nu cu interdicţii. Dacă argumentele sunt de genul "dacă faci asta eşti aşa şi pe dincolo" rezultatul e nul, pentru că tai din start orice urmă de comunicare. Mai mult, rişti ca persoana să se încăpăţâneze atât de tare încât să renunţe la orice fel de logică. Discursul pro-life este un drept bazat pe libera exprimare şi pe libertatea de a avea o opinie câtă vreme nu devine agresiv şi nu presează. A interzice avortul prin lege mi se pare însă culmea lipsei de argumente. Intru în pană şi atunci interzic. Rezultatele sunt catastrofale. O asemenea discuţie se duce pe argumente şi PE CAZURI PARTICULARE. Altfel deraiază.
    • Like 0
  • Nicu check icon
    Dna/Dra Alexa, trebuie să vă mărturisesc de la început că împărtășesc cu dvs. același interes. Și pe mine „mă fascinează la fel de mult prostia umană, teren vast și aproape necartografiat” cum spuneți în prezentarea de pe blogul personal la secțiunea „Despre mine” http://www.iulialexa.com. Aveți dreptate să adăugați: „prostia e fascinantă, pentru că e ascunsă în erorile noastre de gândire.” Dați-mi voie să iau aceste cuvinte ale dvs. drept motto pentru comentariul meu.

    Presupun că sunteți de acord că dincolo de necesara cunoaștere a subiectului/domeniului despre care scrie, un autor trebuie să se supună unor reguli de minimă decență în abordarea oricărui subiect. Cu atât mai mult dacă acel subiect este sensibil și complex. Ne supărăm, ne simțim jigniți când aceste condiții sunt ignorate de cel/cea care ne cere atenția și apoi ne dezamăgește printr-o prestație jalnică.

    Iar textul dvs. este una dintre cele mai triste și neinspirate mâzgăleili publicate pe o platformă online care se consideră serioasă. Mă iertați că folosesc cuvinte atât de tari pentru a-mi exprima emoțiile negative, intense pe care mi le-a provocat lectura postării dvs. Însă vă promit că am să scriu gîndind calm, nu cu mînie.

    Reacția mea este stârnită în primul rând de faptul că îi acuzați pe alții de ceea ce dvs. practicați cu nonșalanță. Dacă este ceva, atunci ceea pe ce vă puneți semnătura nu este decât propria-vă “inflamație emoțională” hrănită de clișee parcă desprinse din replici de film Holiwoodian destinat adolescentelor. Nici măcar vag nu aduceți vorba despre ce argument al celor pe care peiorativ îi numiți pro-life doriți să combateți. Minima decența de care vorbeam mai sus v-ar fi impus să abordați un model de exprimare de genul: ei argumentează că..., eu contra-argumentez că... și aduc următoarele dovezi. În schimb scrieți mânată de propiile prejudecăți mascate de întrebări retorice salvatoare și adăpostite la umbra unei ignoranțe candide. Spuneți - “ce mi se pare ironic e faptul că cei (sic!) cu astfel de idei sunt îndeobște bărbați. Nu am știință de vreo femeie care să vină cu astfel de propunere.” Serios?! Ca să vedeți cât de stupidă este afirmația ar trebuie ca printre cei 450,000 de semnatari ai propunerii legislative de interezicere totală a avortului făcută parlamentului polonez să nu se găsească nici o femeie. Deși nu am date, a presupune acest lucru mi se pare o absurditate. Mai mult, prim-ministrul polonez, Beata Szydło, a declarat la un moment dat că susține inițiativa. Iar prim-ministrul polonez este o femeie. https://www.theguardian.com/world/2016/mar/31/polish-prime-minister-favours-ban-on-abortion.). Înțeleg că redactați revista Psychologies, dar nu sunteți psiholog. Dacă ați fi îmbrățișat această profesie (sau cea de medic), cu siguranță ați fi fost mult mai în temă cu traumele psihice și riscurile pentru sănătatea fizică inerente unui avort. Printe primele, psihologii amintesc depresia și tendințele suicidale. Printre cele din a doua categorie, medicii fac referire la hemoragii puternice, perforarea uterului, deces în urma complicațiilor. Cu alte cuvinte “e un divorț major între ceea ce spune știința că e bun (...) la nivel individual” și ceea ce credeți dvs. Ca să punem în context medical sloganul feminist „nu e treaba voastră ce face o femeie cu corpul ei”, gândiți-vă că mai toți fumătorii spun, în ciuda științei medicale, că nu-i treaba anti-fumătorilor ce fac ei cu proprii plămâni. Și nu e singurul exemplu în care viciul stă înainte științei împotriva tuturor evidențelor. Dincolo de exemple, ideea rămîne că avortul este o intervenție chirurgicală, adică „o intruziune (...) enormă în spațiul cel mai intim, în corpul femeii”. Această intervenție poate fi justificată în cazuri extreme (sănătatea gravidei, violul, în special al minorelor, incestul – fără ca lista să fie completă) dar care nu trebuie nicidecum utilizată ca justificare a viciului, ca soluție la alegeri personale greșite, ca strategie de avansare în carieră, ca metodă contraceptivă sau ca mijloc subsidiar de câștig bănesc (cazul clinicilor de avorturi). Dacă nu aveți cunoștiință despre ce implică practic și chirurgical un avort, vă rog să urmăriți clipul al cărui link îl atașez aici. https://www.youtube.com/watch?v=5THDmys8z30. Însă dacă veți dori să vă documentați mai în detaliu, pe youtube veți putea găsi clipuri cu operația pe viu.

    Îi invitați zeflemitor pe acei „dragi [dvs.] militanți <<pro life>>” să gândească „până la capăt un scenariu de viață pentru o fată săracă, mama unui copil nedorit, pe o durată de, să zicem, 20-25 de ani” și întrebați „care [îi] sunt șansele să îi fie bine?”. Să știți că este greu că faci o astfel de predicție pentru că sunt prea mulți factori de care depinde evoluția ulterioară a unei astfel de tinere. În orice caz, sunt multe femeile care se felicită că nu au avortat pentru că, oricât le-a fost de greu, copilul nedorit pe care l-au născut le-a schimbat viața în bine. Dar să vă întorc invitația de a gândi exact același scenariu până la capăt în condițiile în care s-a observat că o femeie care a făcut avort de foarte tânără are șanse mari să repete procedura și mai tîrziu în viață. Oare e greu de crezut că în 20-25 de ani aceea persoană a suferit două sau chiar trei avorturi care i-au afectat sănatatea psihică și pe cea fizică? E greu de imaginat că stima de sine i-a fost afectată (și nu de către oamenii „de bine” cum îi numiți dvs.), că are probleme cu depresia, că are un risc crescut să dezvolte boli ale aparatului reproductiv? Puteți dvs. dna/dră Alexa garanta că făcând avort, o fată săracă se preocopsește? Devine ea mai înstărită? O să ajungă să aibă o carieră strălucită? O să fie ea mai fericită? Problema este că dvs. vedeți o sarcină ca pe o piedică spre un iluzoriu succes social așa cum este el definit și prezentat ostentativ de revistele life-style. Aceasta este o gravă eroare de gîndire.


    În fine, Dna/Dra Alexa, dați-mi voie să vă întreb: de ce la scenariul “Dar dacă o fată de 14 ani rămâne gravidă, ce șanse are copilul ei și ea pe lângă el să mai evolueze, să se educe, mai ales dacă e dintr-o familie săracă? Cine se preocupă de acel copil fără șansă după ce s-a născut? Dar de mama care ajunge să se lase de școală?” dvs. găsiți o singură soluție: AVORT = UCIDEREA A CEEA CE VA DEVENI O FIINȚĂ UMANĂ!!! De ce să nu fim mai creativi, mai inventivi, mai implicați, și la urma urmei, mai umani? De ce să nu se găsească o familie adoptivă pentru acel copil? V-ați gândi că dvs. puteți fi acea femeie care salvează o viață de om și, în plus, oferă o nouă șansă unei „nefericite”? Spuneți că e un caz real. De ce nu adoptați dvs. acel copil? Think outside the box! Fiți pro-life!



    P.S. 1 Sporul natural reprezintă diferența dintre numărul nascuților-vii și numărul persoanelor decedate. O modalitate de creștere a populație este aceea de a ține numărul născuților pe loc și a micșora numărul decedaților. Paradoxal, dar poți avea spor natural în creștere chiar și când numărul nașterile este în scădere. Educația sexuală și îmbunătățirea standardelor de viață nu duc la creșterea populației, dimpotrivă relația este inversă. Cu cât ai mai multe persoane care sunt îndemnate să evite o sarcină, cu atât este mai mare șansa ca acele persoane să dorească să aibă mai puțini copii sau niciunul. La fel, cu cât o populație este mai bogată, adică are la dispoziție „resurse abundente”, cu atât este mai mare tendința în interiorul acelei populații de a naște mai rar. Această ultimă relație este recunoscută aproape ca lege în demografie, una dintre acele științe sociale pe care le invocați dna/dră Alexa că ar fi bine să le cunoaștem pentru a ne guverna luminat.

    P.S. 2 Nu e cazul să vă temeți de Zburător. E doar un mit.
    • Like 1
    • @ Nicu
      Venom check icon
      Ați făcut-o din vorbe, cum se spune. Plus că mai sunt erori, cum ar fi că Polonia e un stat catolic - și, de fapt, este o țară cu o populație majoritar catolică. Dar tema stă în picioare, în ciuda unor stângăcii scuzabile, care pot veni din implicarea emoțională. Dvs. o sfătuiți pe autoare să înfieze copii, în loc să avorteze. Ce nu înțeleg e de ce nu fiecare om care are convingerea că avortul este o monstruozitate și orice viață trebuie respectată nu dă, mai întâi puterea exemplului și înfiază astfel de copii, abandonați deja din diverse motive? Sunt pline așezămintele, dacă fiecare dintre activiștii pro - life ar adopta un bebe din orfelinat înainte să se laude pe net cu concepția sa despre viață și cât o prețuiește, asistenții sociali ar deveni șomeri. Sunteți pro life înfiind copii, nu adoptând petiții care să reglementeze viețile altora! Mergeți direct la sursă, semnați cu milioanele tot felul de inițiative nu văd de ce semnatarii convinși de justețea cauzei nu fac înainte să pretindă? Nu vă împiedică nimic să acționați. Să o combateți pe autoare e timp pierdut, îl puteați folosi mai bine făcând ceea ce credeți, nu predicând aiurea-n online. Fiți pro life fiind dvs. înșivă acea familie care ia acasă un copil - think outside the petition is the real world!
      • Like 3
    • @ Venom
      Nicu check icon
      Vă comportați ca un adevărat cavaler și un fără-de-cusur getleman. Vă admir curtoazia față de autoare și vă înțeleg supărarea că am îndrăznit să-i critic ideile. Mă retrag. Las spațiu liber simbiozei.
      • Like 0
    • @ Nicu
      Sunt undeva intre pro-life si pro-choice, adica nu as recurge niciodata la un avort daca nu ar exista un motiv medical extrem si nu imi doresc sa am vreodata de ales, pentru ca imi iamginez ca este extrem de greu pentru o femeie sa accepte un avort. Faptul ca dumneavoastra, Nicu, barbat fiind presupun, aveti o opinie atat de ferma pe tema asta, nu face decat sa intareasca unul dintre arguentele date in articol legat de faptul ca barbatii nu ar trebui sa se pronunte pe tema asta (neputand vreodata avea experienta unei sarcini sanatoase sau intr-un caz mai nefericit nesanatoase nici din punct de vedere fizic sau psihic). In plus, aveti pareri nefondate...tinand conta ca stiintific si statistic s-a demonstrat ca avorturile facute legal sunt mai sigure decat sarcinile duse la termen. Asta nu inseamna ca nu ar trebui sa mai facem copii, dar totusi sa nu devenim complet irationali: https://www.reuters.com/article/us-abortion/abortion-safer-than-giving-birth-study-idUSTRE80M2BS20120123
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Există clar o limită până la care se poate face avortul. Asta în orice ţară. În rest problema e sensibilă şi poate fi discutată pe toate părţile şi din toate unghiurile, însa o INTERDICŢIA e o cale total greşită. Părerea mea e ca cei pro-viaţa - printre care mă număr şi eu - ar trebui să-şi concentreze atenţia pe prevenţie, pe educaţie sexuală etc. şi în niciun caz pe lege.
    • Like 0


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult