Dragi „pro-life”, nu e treaba voastră ce face o femeie cu corpul ei! Consecințele unui viol colectiv

Dacă toți "pro-liferii" ăștia și-ar dedica eforturile unor cauze mai nobile (care eventual nu omoară femei și nu distrug vieți) cum ar fi protejarea copiilor deja născuți de sărăcie, abuz etc, protejarea mediului, egalitatea în drepturi, și câte și mai câte... bine ar fi. M-am săturat de manipularea așa ziselor "inițiative cetățenești".. prea se mergea (încet încet) spre bine în unele țări și trebuia neapărat să apară contra-reforma transportată direct din Evul Întunecat - era mai bine pe atunci, că eram tineri...

Cred ca aici e vorba de doua probleme . Una-i decizia mamei, bazata pe credinta , pe constiinta, e o evaluare personala bazata pe o multitudine de aspecte , deci daca viitoarea mama are sau nu dreptul sa aleaga daca copilul traieste sau nu . A doua problema este daca guvernul admite si ofera ca act legal avortul , in urma deciziei , a deciziei cui? Numai a mamei ?
Cineva mai jos, povesteste un caz , am sa povestesc si eu unul... Am vazut cu multi ani in urma, prin 1990-1992 un talk show , la Oprah. Era despre avort si unul din invitati a fost Ron Brown, fostul ministru al comertului in administratia Clinton. Era o discutie pro si contra, interesanta si la un moment dat Ron Brown o intreaba pe o femeie , pe o particpanta pro-abortion , ce ar face ea daca ar avea deja 2 copii, daca ar fi casnica si daca ar avea un barbat betiv , care nu prea lucreaza si deci nu prea adduce bani acasa si o bate cind vine beat ....Femeia a raspuns direct, normal ca avort. Si atunci Ron Brown a raspuns ca el ar fi trebuit sa fie copilul avortat, ca el exista pentru ca mama lui nu a facut avort . Concluzia la ceea ce spun, este ca statul ar trebui sa elimine aspectul asta de siguranta sociala si financiara inainte sa se ia o decizie daca depinde sau nu de mama . Atunci , discutia ar fi altfel .

Regret toata aceasta confruntare fe sloganuri si idei pro si contra.Realitatea e una:interzicand avortul nu se pune capat practicii.Aceasta va continua si cu consecintele cunoscute.Experienta deja este, nu mai e nimic de argumentat.Exista alte cai de a reduce numarul avorturilor( consilierea, educatia sexuala, ajutorul din partea statului, etc) dar NU interzicerea.

Eu m-am nascut in 1983 fiind un copil extrem de dorit in familie. Dupa nasterea surorii mele mama a fost sfatuita de medici sa nu mai aiba sarcini deoarece poate avea complicatii severe. Cu toate astea la 5 ani dupa si vreo 4 sarcini pierdute m-a nascut pe mine. La nastere au fost complicatii serioase care necesitau o interventie chirurgicala pt repararea lor dar care ar fi lasat-o pe maica-mea infertila. Fiind in timpul Decretului minune si neavand patru copii a trebuit asteptat procuratura care nu si-a dat acordul. Asa ca maica-mea a stat frumusel pana in 90 cu incontinenta urinara si o aversiune totala fata de orice e sexual vreo 3 dupa nasterea mea. Asta a dus la divort care nu a fost decat de un an si apoi si-au revenit ca si cuplu. Dar a dus si la doi frati din partea tatalui meu cu care ,oameni cu cap fiind, s-a tinut legatura, taica-miu si acum ajutand la cresterea lor .
Timpul trece implinesc 26 de ani si o cunosc pe actuala sotie. In al doilea an de relatie o intreb asa la misto cum ar fi daca ramane insarcinata. Se schimba la fata si imi povesteste cum la 19 ani cand era studenta a ramas insarcinata cu prietenul ei de atunci. nema protectie, mama ei ii spusese doar ca e rusinos si cam atat prietenul ca lui nu-i plac prezervativele. Partea "amuzanta" acum vine. Ii spune prietenului, el se sperie, ii raspunde ca ai lui sunt oameni de vaza in orasul de unde e si ca mama lui nu ar accepta niciodata sa aiba el copii la varsta asta. Apoi isi pune palma in cur si pleaca. Se duce nevasta-mea, sta de vorba cu o prietena a ei studenta la medicina si face avort. Partea nasoala e ca acel avort a lasat niste traume enorme, ea neavand bani de consiliere reala atunci si nici sprijin de unde sa ceara. Abia la 30 de ani si dupa o groaza de munca a inceput sa isi revina. Cu toata terapia tot a ramas cu o frica de sarcina asa ca noi am inceput procedurile de adoptie in tara unde traim.
In concluzie... A fost ok controlul statului asupra reproducerii femeii? Pentru maica-mea nu. Norocul ei a fost ca avea scoala si ea si tata si au trecut peste. Dar ca femeie a terminat-o. Noroc si cu tata crescut dupa regula "capul face capul trage" care a putut castiga suficient sa tina patru copii chiar daca doi "accidentali".
2.Este necesara educatia sociala si sexuala in scoala si mai important in familie? Pai din experienta sotiei si discutile cu tata SIGUR DA.
3. Este necesara schimbarea viziunii societatii fata de tinerele si tinerii care se lovesc de problema asta? Cu siguranta. Stigmatizarea actuala e un cretinism

Per total eu nu sunt nici pro life nici pro choice. Eu sunt pro nevasta-mea si menirea mea ca sot e sa o sprijin pe ea in orice hotaram amandoi.
As vrea sa nu primesc raspunsuri legate de demografie si supravietuirea neamului. Daca statul ajunge sa o considere pe sotia mea animal de monta atunci si eu consider ca va fi cazul sa aplic metoda Vaslui. O stiti aia cu toporul. Totul are o limita.

Citind articolul si dezbaterea sustinuta mai ales de barbati ma bucur enorm ca 1) nici unul din acestia nu e sotul meu, daca i-as intilni dupa prima propozitie pe tema asta as fugi de ei mancând pamântul 2) traiesc intr-o tara in care fiecare are un loc pe pamant si pro life poate sa-si traiasca valorile proprii iar contra life poate de asemenea.

Articol bun.

Ca un P.S., argumentele mele sunt pro-life, dar un pro-life soft. A privi avortul doar prin prisma copilului nenăscut e puţin greşit; e posibil s-o afecteze şi pe mamă. Cunosc pe cineva care a făcut un avort la 20 de ani. La 30 l-a regretat şi a dezvoltat o psihoză urâtă, pe care a tras-o toată viaţa. Problema e în primul rând psihologică. Avortul e bazat pe temeri ("Mi-e teamă că..." "Nu-i pot oferi cutare lucru..." etc.) Sfatul meu pentru toate doamnele care iau asemenea decizie e să ceară sfatul unui psiholog. Nu mă pricep prea mult la psihologie, dar e o posibil ca un psiholog să prevadă dacă decizia poate avea efecte negative în viitorul apropiat sau îndepărtat.

Ideea unui discurs pro-life este acela de a împiedica un avort. Logic vorbind, acest lucru ar trebui făcut cu argumente şi nu cu interdicţii. Dacă argumentele sunt de genul "dacă faci asta eşti aşa şi pe dincolo" rezultatul e nul, pentru că tai din start orice urmă de comunicare. Mai mult, rişti ca persoana să se încăpăţâneze atât de tare încât să renunţe la orice fel de logică. Discursul pro-life este un drept bazat pe libera exprimare şi pe libertatea de a avea o opinie câtă vreme nu devine agresiv şi nu presează. A interzice avortul prin lege mi se pare însă culmea lipsei de argumente. Intru în pană şi atunci interzic. Rezultatele sunt catastrofale. O asemenea discuţie se duce pe argumente şi PE CAZURI PARTICULARE. Altfel deraiază.

Dna/Dra Alexa, trebuie să vă mărturisesc de la început că împărtășesc cu dvs. același interes. Și pe mine „mă fascinează la fel de mult prostia umană, teren vast și aproape necartografiat” cum spuneți în prezentarea de pe blogul personal la secțiunea „Despre mine” http://www.iulialexa.com. Aveți dreptate să adăugați: „prostia e fascinantă, pentru că e ascunsă în erorile noastre de gândire.” Dați-mi voie să iau aceste cuvinte ale dvs. drept motto pentru comentariul meu.

Presupun că sunteți de acord că dincolo de necesara cunoaștere a subiectului/domeniului despre care scrie, un autor trebuie să se supună unor reguli de minimă decență în abordarea oricărui subiect. Cu atât mai mult dacă acel subiect este sensibil și complex. Ne supărăm, ne simțim jigniți când aceste condiții sunt ignorate de cel/cea care ne cere atenția și apoi ne dezamăgește printr-o prestație jalnică.

Iar textul dvs. este una dintre cele mai triste și neinspirate mâzgăleili publicate pe o platformă online care se consideră serioasă. Mă iertați că folosesc cuvinte atât de tari pentru a-mi exprima emoțiile negative, intense pe care mi le-a provocat lectura postării dvs. Însă vă promit că am să scriu gîndind calm, nu cu mînie.

Reacția mea este stârnită în primul rând de faptul că îi acuzați pe alții de ceea ce dvs. practicați cu nonșalanță. Dacă este ceva, atunci ceea pe ce vă puneți semnătura nu este decât propria-vă “inflamație emoțională” hrănită de clișee parcă desprinse din replici de film Holiwoodian destinat adolescentelor. Nici măcar vag nu aduceți vorba despre ce argument al celor pe care peiorativ îi numiți pro-life doriți să combateți. Minima decența de care vorbeam mai sus v-ar fi impus să abordați un model de exprimare de genul: ei argumentează că..., eu contra-argumentez că... și aduc următoarele dovezi. În schimb scrieți mânată de propiile prejudecăți mascate de întrebări retorice salvatoare și adăpostite la umbra unei ignoranțe candide. Spuneți - “ce mi se pare ironic e faptul că cei (sic!) cu astfel de idei sunt îndeobște bărbați. Nu am știință de vreo femeie care să vină cu astfel de propunere.” Serios?! Ca să vedeți cât de stupidă este afirmația ar trebuie ca printre cei 450,000 de semnatari ai propunerii legislative de interezicere totală a avortului făcută parlamentului polonez să nu se găsească nici o femeie. Deși nu am date, a presupune acest lucru mi se pare o absurditate. Mai mult, prim-ministrul polonez, Beata Szydło, a declarat la un moment dat că susține inițiativa. Iar prim-ministrul polonez este o femeie. https://www.theguardian.com/world/2016/mar/31/polish-prime-minister-favours-ban-on-abortion.). Înțeleg că redactați revista Psychologies, dar nu sunteți psiholog. Dacă ați fi îmbrățișat această profesie (sau cea de medic), cu siguranță ați fi fost mult mai în temă cu traumele psihice și riscurile pentru sănătatea fizică inerente unui avort. Printe primele, psihologii amintesc depresia și tendințele suicidale. Printre cele din a doua categorie, medicii fac referire la hemoragii puternice, perforarea uterului, deces în urma complicațiilor. Cu alte cuvinte “e un divorț major între ceea ce spune știința că e bun (...) la nivel individual” și ceea ce credeți dvs. Ca să punem în context medical sloganul feminist „nu e treaba voastră ce face o femeie cu corpul ei”, gândiți-vă că mai toți fumătorii spun, în ciuda științei medicale, că nu-i treaba anti-fumătorilor ce fac ei cu proprii plămâni. Și nu e singurul exemplu în care viciul stă înainte științei împotriva tuturor evidențelor. Dincolo de exemple, ideea rămîne că avortul este o intervenție chirurgicală, adică „o intruziune (...) enormă în spațiul cel mai intim, în corpul femeii”. Această intervenție poate fi justificată în cazuri extreme (sănătatea gravidei, violul, în special al minorelor, incestul – fără ca lista să fie completă) dar care nu trebuie nicidecum utilizată ca justificare a viciului, ca soluție la alegeri personale greșite, ca strategie de avansare în carieră, ca metodă contraceptivă sau ca mijloc subsidiar de câștig bănesc (cazul clinicilor de avorturi). Dacă nu aveți cunoștiință despre ce implică practic și chirurgical un avort, vă rog să urmăriți clipul al cărui link îl atașez aici. https://www.youtube.com/watch?v=5THDmys8z30. Însă dacă veți dori să vă documentați mai în detaliu, pe youtube veți putea găsi clipuri cu operația pe viu.

Îi invitați zeflemitor pe acei „dragi [dvs.] militanți <<pro life>>” să gândească „până la capăt un scenariu de viață pentru o fată săracă, mama unui copil nedorit, pe o durată de, să zicem, 20-25 de ani” și întrebați „care [îi] sunt șansele să îi fie bine?”. Să știți că este greu că faci o astfel de predicție pentru că sunt prea mulți factori de care depinde evoluția ulterioară a unei astfel de tinere. În orice caz, sunt multe femeile care se felicită că nu au avortat pentru că, oricât le-a fost de greu, copilul nedorit pe care l-au născut le-a schimbat viața în bine. Dar să vă întorc invitația de a gândi exact același scenariu până la capăt în condițiile în care s-a observat că o femeie care a făcut avort de foarte tânără are șanse mari să repete procedura și mai tîrziu în viață. Oare e greu de crezut că în 20-25 de ani aceea persoană a suferit două sau chiar trei avorturi care i-au afectat sănatatea psihică și pe cea fizică? E greu de imaginat că stima de sine i-a fost afectată (și nu de către oamenii „de bine” cum îi numiți dvs.), că are probleme cu depresia, că are un risc crescut să dezvolte boli ale aparatului reproductiv? Puteți dvs. dna/dră Alexa garanta că făcând avort, o fată săracă se preocopsește? Devine ea mai înstărită? O să ajungă să aibă o carieră strălucită? O să fie ea mai fericită? Problema este că dvs. vedeți o sarcină ca pe o piedică spre un iluzoriu succes social așa cum este el definit și prezentat ostentativ de revistele life-style. Aceasta este o gravă eroare de gîndire.


În fine, Dna/Dra Alexa, dați-mi voie să vă întreb: de ce la scenariul “Dar dacă o fată de 14 ani rămâne gravidă, ce șanse are copilul ei și ea pe lângă el să mai evolueze, să se educe, mai ales dacă e dintr-o familie săracă? Cine se preocupă de acel copil fără șansă după ce s-a născut? Dar de mama care ajunge să se lase de școală?” dvs. găsiți o singură soluție: AVORT = UCIDEREA A CEEA CE VA DEVENI O FIINȚĂ UMANĂ!!! De ce să nu fim mai creativi, mai inventivi, mai implicați, și la urma urmei, mai umani? De ce să nu se găsească o familie adoptivă pentru acel copil? V-ați gândi că dvs. puteți fi acea femeie care salvează o viață de om și, în plus, oferă o nouă șansă unei „nefericite”? Spuneți că e un caz real. De ce nu adoptați dvs. acel copil? Think outside the box! Fiți pro-life!



P.S. 1 Sporul natural reprezintă diferența dintre numărul nascuților-vii și numărul persoanelor decedate. O modalitate de creștere a populație este aceea de a ține numărul născuților pe loc și a micșora numărul decedaților. Paradoxal, dar poți avea spor natural în creștere chiar și când numărul nașterile este în scădere. Educația sexuală și îmbunătățirea standardelor de viață nu duc la creșterea populației, dimpotrivă relația este inversă. Cu cât ai mai multe persoane care sunt îndemnate să evite o sarcină, cu atât este mai mare șansa ca acele persoane să dorească să aibă mai puțini copii sau niciunul. La fel, cu cât o populație este mai bogată, adică are la dispoziție „resurse abundente”, cu atât este mai mare tendința în interiorul acelei populații de a naște mai rar. Această ultimă relație este recunoscută aproape ca lege în demografie, una dintre acele științe sociale pe care le invocați dna/dră Alexa că ar fi bine să le cunoaștem pentru a ne guverna luminat.

P.S. 2 Nu e cazul să vă temeți de Zburător. E doar un mit.

Există clar o limită până la care se poate face avortul. Asta în orice ţară. În rest problema e sensibilă şi poate fi discutată pe toate părţile şi din toate unghiurile, însa o INTERDICŢIA e o cale total greşită. Părerea mea e ca cei pro-viaţa - printre care mă număr şi eu - ar trebui să-şi concentreze atenţia pe prevenţie, pe educaţie sexuală etc. şi în niciun caz pe lege.