Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Azi avem becuri, malluri și coșuri pline de „produse”. Pe unde mai este sufletul nostru?

Luminițe de Crăciun

Trec prin inimile noastre colindele Crăciunului. Sunt o vestire înainte de Betleem, aducând mai aproape clipa în care Dumnezeu se face om. Aud de câtăva vreme că Biserica sperie și pune accent pe frică pentru a-i manipula pe oameni. Or, Evanghelia Bisericii, vestea ei bună, începe cu un…bebeluș.

Cum să nu te sperie un bebeluș, aflat pe fân, înconjurat de păstori și animale? Cum să nu te înspăimânte, contemporanule ultralucid, scâncetul unui bebeluș? Colindele, vindecare de strigăt, ascund în ele și dragoste, și fragilitate, și o tristețe radioasă, ca nici o alta mai frumoasă.

Unde ne-am pierdut, ca neam, discreția în care ne scăldam luminos sărbătorile? Azi avem becuri și malluri, coșuri pline de „produse” și bucate alese. Pe unde mai este sufletul nostru? Între strigătele vremii din urmă, smerit, colindul biruiește. Ca tot ce este smerit. Ca tot ce este fragil și curat dinaintea unui prunc venit tocmai spre a ține lumea curată. Și fragilă. Și fără de frică dinaintea fanatismelor, de oricare fel ar fi ele.

Dintre refrenurile ce ne însoțesc unul este dureros de actual. Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi… Cine ne-a împătimit atât, încât să ne amendăm sinceritățile și fragilitățile, transformându-ne educația în slogan și cultura în incredibilă adunare de fonduri, ifose și coagulare de frustrări? Suntem tot mai însingurați, în ciuda faptului că investim enorm în comunicare, facturile noastre pe comunicare, media și securitate sporind pe zi ce trece.

Iar crizele legate de faptul că nu știm să ne respectăm cuvintele ne costă enorm ca popor, tinerețea fiind prima vârstă care plătește preț unor dreptăți segmentate de minciună. În decembrie plânsul ni se amestecă în bucurii. Pe aleea din Cimitirul cerului românesc sunt aceia dintre noi care au plătit cu viața, eroii pe care i-am uitat, nu le-am căutat hotărât ucigașii. Așa cum am uitat de mulți, foarte mulți eroi ai credinței, ai nădejdii, ai dragostei și demnității noastre ca popor. Care nu mai încap în manuale. În săptămânile trecute, la temnița de la Râmnicu Sărat, părea că abia s-a închis pușcăria. Cu Vișinescu zâmbind a biruință. Un paznic, zgribulit de nepăsarea lumii, ghid de taină în drama unei temnițe a durerii prin necuvinte. Cum am uitat oare drama arestării cuvântului care zidește? Cum pe Hristos, cel a cărui naștere o prăznuim, am încercat să-l scoatem din școală și educația copiilor din dor de întunericul neființei. E momentul să ne aducem aminte că am trecut printr-un an în care am suferit și ne-am bucurat, am plâns și am zâmbit, am strâns pumnii unor victorii și ne-au îngenuncheat suferințe. Hristos se naște tocmai pentru a trăi, a ne trăi viețile noastre, dar cu numele lui vindecător în striațiile inimii. De unde să renaștem mereu nădejdea.

În mijlocul abundenței Occidentului, nevoia Crăciunului de acasă. Simpatici și veseli, obosiți și plini de vise, românii care lucrează în Irlanda așteptau cozonaci de acasă.

La Dublin, sâmbătă spre seară, pe lângă Arbour Hill, copiii noștri de departe așteptau pachete de acasă. În mijlocul abundenței Occidentului, nevoia Crăciunului de acasă. Simpatici și veseli, obosiți și plini de vise, românii care lucrează în Irlanda așteptau cozonaci de acasă. Pomenindu-i pe eroii morți pentru libertate, duminică, cozonacii le însoțeau cuvintele. În cerul din Rai mirosea a vatră românească. Precum în cer, așa și pe pământ…

Cuminte colindul românesc merge mai departe. Ca o extrasistolă a unei inimi care refuză să moară: inima poporului creștin român! Fiecare zi care ne apropie de Crăciun ne urcă pe colinele Betleemului. Nu suntem decât un neam de păstori, cu o regalitate dăruită de sus. Îngerii ne binevestesc nașterea, alergăm pe străzile casei pâinii spre a ne afla pâinea cerească, ne umplem de uimire și drag - adică de admirație, dinaintea micuțului care ne este marele Dumnezeu. Așteptat, vine. Rugat, ajută. Asumat, mântuie. Sângele lui vindecă sângele nostru. Patima lui, patimile noastre. Avem un Dumnezeu care ne iubește. Vine, primiți-l! Altfel, prea degeaba patimi, prea degeaba sânge…

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E greu sa ii arati unui om frumosul cand sufletul lui e urat si vede numai uratul. Vorba lui Socrate, frumosul nu il cunosti, il recunosti. Eu sper ca veti continua sa scrieti cat mai multe articole pentru noi cei care va apreciem munca si daruirea si pentru care reprezentati o adevarata calauza in redescoperitea esentei credintei noastre. Pana nu demult m-as fi numit probabil agnostica tocmai din cauza politicii de ateizare dusa cu atata subtilitate dar extrema perseverenta si insistenta. Acum ma amuz chiar urmarind filme si observand tacticile in incercarea lor evident disperata de a il nega pe Iisus, se vede ca asta ii doare cel mai tare. Genul asta de politica lucreaza foarte bine in mintea celor care nu si-au format inca o privire asupra vietii, de obicei tinerii dar si asupra celor simpli care sunt usor de manipulat. Niciodata nu cred ca mi-am pierdut cu totul credinta dar neavand o cultura solida am avut momente in care credinta se estompa pe fondul relativizarii. Dumneavoastra ati fost pentru mine un punct de reper in reancorarea in mesajul crestin-ortodox si cu ocazia asta va mu,tumesc. Faceti o treaba minunata. Multa sanatate si spor in tot ceea ce faceti!
    • Like 0
  • Parinte, dar Mall-urile astea au fost sfiintite de preoti! cum sa mai fie ele diabolice?
    • Like 1
  • E bine totusi ca cei care citesc, sa stie ce citesc. Domnul Necula este "consilier de imagine" al mitropoliei, fapt omis din profilul de autor. De ce, e rusine? Nu e nici o problema. Ca si consilier de imagine, domnul Necula nu poate emite decat propaganda BOR. Daca pe ceilalti contributori ii putem banui de gand independent, la domnul Necula se stie clar in ce directie scrie. Inca o data, nici o problema, eu ma bucur ca are poza in sutana, ca sa fie clar. Dar daca tot a fost cooptat pentru a scrie pe acest site articole cu tenta exclusiv religioasa, corect ar fi sa existe macar un contributor care sa scrie despre ateism si agnosticism. Cred ca sunt multi romani care stiu instinctiv ca nu exista "dumnezeu", insa raman cu indoieli din cauza unor intrebari la care nu au raspuns: care sunt originile universului, cum explicam "fine tuning", care sunt procesele evolutiei samd. Sunt multi romani atei care trebuie sa stie ca nu sunt singuri - de aceea scriu si eu pe aici. Sper ca in curand sa vedem si astfel de articole.
    • Like 1
  • Romanii sunt inca printre singurele/ultimele popoare din europa unde inca se pastreaza tradiții care la randul lor ne dau identitatea noastră ca popor. Consider ca sufletul unui popor se regaseste in traditii si obiceiuri iar masura in care ne vom pastra aceste datini este data de lupta sufletului cu globalizarea.
    Frumos articol d-le parintel!
    • Like 4
  • Părinte - oricât de hâtru și de deschis la minte vei da senzația că ai putea fi - până dai barba jos, îți pui o poză de profil în civil (nu sutană) și o lași mai moale cu "Hristos scos din școală", tot ce scrii pe-aici miroase a propagandă ortodoxă. Nu degeaba ești "consilier de imagine" (sic!) la mitropolie. Indiferent de părerile matale (sincere sau nu) despre BOR, viață, sex, fanatism, rock etc., noi știm de ce postezi pe-aici (și apari în diverse ipostaze publice): ești pur și simplu la serviciu :)
    • Like 1
    • @ Radu Florea
      Domnule Radu Florea, știm pe cine și ce institutie reprezintă preotul Necula, dar dumneavoastră, pe cine reprezentați? În numele cui vorbiți? Cine sunteți voi, cei care știți de ce autorul articolului „posteaza pe-aici”? Acest „noi știm de ce”, culmea, miroase a „Vișinescu zâmbind a biruință”. Și el, și cei pe care-i reprezenta, știau „de ce”, chiar mai bine decât cei pe care-i acuzau de „propagandă ortodoxă”, catolică sau de orice altă natură. De ce ar fi nevoie ca autorul articolului să își dea barba jos și să își pună o poză de profil „în civil (nu în sutană)” pentru a nu mai mirosi a propagandă? I-ați cere unui militar, de exemplu, să își dea uniforma jos? Sutana este uniforma preotului, iar barba poate fi o opțiune personală. De când într-o țară membră a U.E., sunt emise astfel de idei extremiste? Există cumva profesii care în România au fost excluse și cea de preot se află printre ele? Ori poate că voi, cei care știți de ce, ați dori ca preotul să își coase pe haine o stea galbenă sau mai degrabă, o cruce și să fie scos în afara agorei? Sau poate nu puteți accepta că în țara aceasta mai există meserii compatibile cu vocațiile oamenilor? Că nu toți sunt impostori? Că nu toți au o viață dublă: una la „serviciu” și alta în viața de zi cu zi? Ei bine, chiar și aici, cred și știu că mai există persoane oneste, care și-au asumat integral munca, până la identificare. De când ar trebui într-o țară liberă europeană și într-un spațiu public, cum este acesta al întâlnirii între oameni și idei, omul să renunțe la identitate, la opiniile personale și ale instituției pe care o reprezintă, mai ales când acestea s-ar putea suprapune, pentru a nu fi acuzat că ce scrie „miroase a propagandă”?
      • Like 1
    • @ Maria Curtean
      Doamnă Curtean, nu vorbesc în numele nimănui pentru că aici se scrie, nu se vorbește :) Dacă n-ați priceput ceea ce încercam să îi transmit părintelui Necula, n-are sens să transformați mesajul meu în "idei extremiste". Extremistă este instituția care militează pentru interzicerea avorturilor, împotriva căsătoriei între persoane de același sex etc. - și asta pe banii noștri! Și nu mai glorificați "munca" preoților, că dacă toți am munci la fel ca ei am crăpa de foame și frig.
      • Like 1
    • @ Radu Florea
      :))) D-le esti de pus in "rama"!
      • Like 0
  • Iti gasesti sufletul si fericirea in rasul copilului tau, in timpul alaturi de familie si prieteni, intr-o carte buna, intr-un film cu Paul Newman, in uimirea pe care o ai cand intelegi teoria relativitatii, in satisfactia pe care o ai cand plantezi un pom, sunt atatea si atatea lucruri care pot face un om fericit. Nu aveti monopolul asupra sufletului. Unde este toleranta, domnule Constantin Necula? De ce trebuie sa va fortati acolo unde nu sunteti doriti? De ce vreti ca ora de religie sa fie o ora de ortodoxie? De ce transformati scoala dint-un lacas al educatiei si cunoasterii intr-unul al indoctrinarii? De ce va este frica de oameni care gandesc, care pun la indoiala ce li se spune, care nu accepta autoritatea fara sa judece, care inteleg ca ei au puterea?
    • Like 3
  • Oamenii au nevoie de religie, de Biserica, de mesajul ei. Dar, cel putin BOR s-a indepartat de romani. S-a apropiat de bani. Atitudinea sa vis-a-vis de anumite probleme a transformat indiferenta cu care era privita in general intre Paste, Craciun si alte ocazii "obligatorii" de trecere pe la biserica (nunti, botezuri) in repulsie, chiar ura. Blesteme pentru necredinciosi sau limbaj licentios in manuale de religie pentru copii, episcopi cu mantii purtate de slujitori ca in vremea faraonilor, descinderi din ”merțane” la procesiuni, înmormântări în curtea casei pentru ca nu s-au platit taxele la biserică, sfințiri cu trafaletul, predici politice in biserica etc. Ce se întâmplă?
    Unde este cuvântul Bisericii care trebuie să aline, unde este fapta reprezentanților ei care trebuie urmată?
    Pesemne ca s-a largit foarte mult gaura acului de inaltii reprezentanți ai bisericii sunt mai interesati de strangerea si etalarea averilor decât de oferirea de hrana spirituala enoriasilor.
    Am urmarit cateva clipuri cu dumneavoastra si mi-a placut abordarea referitor la anumite teme dezbătute. Chiar aș fi curios cum vedeți dumneavoastra aceasta prapastie care pare că s-a format intre Biserică și societatea românească.
    • Like 1
  • otheh check icon
    Vrajitor mic! Acum o dam cu bebelusul, cu acadeaua...tare imi este teama ca inaintea bebelusului va veni sa va viziteze abbadon si atunci sa vedem pe unde mai scoateti sutana!
    • Like 0
    • @ otheh
      otheh check icon
      Abaddon, bai, analfabetule! Scuza-l parinte, ca nu stie ce face!
      • Like 2
  • Duc dorul Crăciunului din alte vremuri, când colinda îți ieșea din suflet, când te bucurai de musafiri și totul era magic... Azi, colindători pe bani sau pe pahare de băutură...
    • Like 0
  • N-am reusit sa scoatem religia din scoli, sa oprim otravirea mintilor celor tineri. Prea mult ati inrobit si parazitat acest popor de-a lungul secolelor. Nu e o cauza pierduta, e o cauza inca nu castigata. Nici o problema, timpul e de partea noastra.
    • Like 1


Îți recomandăm

Dove cover

De ce au nevoie adolescenții pentru a-și dezvolta o imagine sănătoasă de sine? De mai mulți factori protectori, dintre care cel mai important este relația de încredere și apropiere cu adulții din viața lor, cu precădere părinții.

Citește mai mult

Mădălina Stănescu

„Nu ar trebui să existe business de niciun fel care să nu aibă prezență minimă în online, iar aici mă refer la website în primul rând și apoi la pagini pe rețelele de socializare. Încă mai sunt afaceri care au numai prezență pe Facebook, iar noi le spunem că nu e sănătos să-ți pui tot ce ține de identitatea și brandul tău pe o singură platformă, care, iată, acum ceva săptămâni, a picat 6 ore, nu a mai funcționat deloc”, spune Mădălina Stănescu, fondator Optimized,

Citește mai mult