Ne mutaserăm dintr-un sat din secuime într-un sat de lângă Brașov, într-un miez de decembrie înghețat. Până atunci fuseserăm singura familie vorbitoare de română din sat, într-un loc unde nu exista școală românească. (Foto: Profimedia Images)

„A fost odată un băiețel… nu prea mic, nici prea mare, nici slăbuț, dar nici rotofei, cu pielea nici prea albă, dar nici măslinie. Un băiat ca oricare altul de vârsta lui, înconjurat de alți copii într-o casă la marginea unei păduri. Ar fi putut avea pe lume orice destin, ar fi putut deveni într-o zi chiar personaj de poveste, dacă n-ar fi avut, însă, un mare cusur: nu credea în Moș Crăciun”. (Foto: Facebook Liana Alexandru)

Culoarul era aproape liber și am putut să observ o bunică cu trei copilași, două fetițe în jur de 10 și 7 ani și un băiețel de vreo 5, îmbrăcați modest. (Foto: Guliver Getty Images)

În anii 80 se găseau destul de greu brazi, ai mei făceau multe drumuri până reușeau să se întoarcă cu unul acasă. Îl așezau în balcon, la rece, pentru conservare. (Foto: arhiva familiei)

- Măi, mamă, dar nu ți-a fost frică? Putea să te ducă cine știe pe unde cu povestea asta, e plin de nebuni, măi, mamă... (Guliver Getty Images)

Câteva minute de zâmbete, după care... surpriză! Într-o bisericuță, născută ad-hoc evident, începe bârfa, încep șușotelile: „iar ceramică?” sau „o bijuterie pe care nici maică-mea n-ar purta-o, dragă” sau „iar o cană de Crăciun, mai am 5”... Știu, cunoașteți aceste situații, nu auziți aceste lucruri pentru prima dată! (Guliver Getty Images)

Am uitat de mulți, foarte mulți eroi ai credinței, ai nădejdii ai dragostei și demnității noastre ca popor. Care nu mai încap în manuale. (Ovidiu Dumitru Matiu / Inquam Photos)

Duhul lui Moș Crăciun e real. Atâta doar că nu îl pot vedea decât cei care cred. (Foto Guliver Getty Images)

„Fie ca sărbătoarea magică a Crăciunului să vă aducă lumină în suflet, bucurie alături de cei dragi, fericire și liniște în cămin și, desigur, un Moș darnic!” Ați mai primit urarea asta? (FOTO: Guliver Getty Images)