Banii se tipăresc, elicopterele pornesc motoarele

Foto: Hector Retamal/ AFP/ Profimedia Images

Și nu este vorba de vreun dictator care se pregătește să fugă, ci de faptul că întrăm intr-o nouă fază, fără precedent, de intervenție a băncilor centrale nu doar pe piață monetară, ci direct în economia reală.

Pandemia confruntă economiile naționale cu o situație fără precedent, echivalentă cu oprirea cvasi-instantanee a unei părți importante a activității economice. Atât cererea, cât și oferta agregată au suferit căderi semnificative în doar câteva săptămâni, ceea ce riscă să ducă la blocarea efectivă a unor importante părți ale economiilor din diferite țări având grade de dezvoltare diferite. Descurajarea oamenilor de a-și părăsi domiciliul le reduce substanțial apetitul și chiar posibilitatea de a consuma, în timp ce încetarea activității lor productive are și ea efecte nefaste.

Există riscul real al unui colaps economic generalizat, având la origine lipsa oamenilor atât în ipostază lor de consumatori de bunuri și servicii, cât și în cea de producători și prestatori ai acestora.

De aici până la o criză financiară nu este o cale prea lungă. Cu cât acest blocaj economic se va prelungi mai mult, cu atât oamenii își vor termina economiile, companiile rezervele de capital, iar obligațiile lor financiare vor începe să nu mai fie onorate. Astfel, rata creditelor neperformante va începe să crească, punând sub o presiune din ce în ce mai mare pe sistemul bancar, cu riscul ca, în final, unele bănci să cedeze. Neîncrederea ar reveni în forță, ceea ce ar fi un 2009 reloaded.

Pentru că acest lucru să nu se întâmple, este nevoie de cel puțîn două evoluții esențiale: condițiile epidemiologice care impun izolarea socială să dispară în maximum 2-3 luni, iar, între timp, consumul să fie ținut în viață cu orice preț.

Așa cum spuneam și cu alte prilejuri, condiția doi nu o realizezi prin tăieri de dobânzi. Nu cu dobânzi mici vor scoate băncile centrale oamenii din case pentru a relua consumul. Dacă nu mai ai serviciu și nici bani, dobânzile devin irelevante. Iar injecțiile de lichiditate în sistemul bancar pot cel mult să asigure buna lui funcționare. Dar nici una, nici altă nu țin în viață consumul. Singurul mod prin care poate fi făcut acest lucru pentru o perioadă de 3 luni este prin distribuirea de „helicopter money”. Ceea ce nu înseamnă că vom vedea căzând din cer saci cu bani, ci că unele bănci centrale vor finanța prin intermediul bugetelor de stat acordarea de bani persoanelor fizice.

Precedentul finanțării deficitelor bugetare de către băncile centrale a fost deja creat în contextul crizei precedente. Eficiența utilizării acestor bani e discutabilă din punctul meu de vedere, în condițiile în care o bună parte nu s-au regăsit în economia reală, ci în inflatarea activelor financiare și imobiliare. Însă, odată cu planurile guvernelor de a finanța direct gospodăriile, intrăm intr-o nouă eră, în care finanțările băncilor centrale ajung prin intermediul guvernelor în buzunarele oamenilor.

Da, știu, unele bănci centrale cumpără doar de pe piață secundară, ca să nu finanțeze direct guvernele. Ceea ce nu înseamnă că nu finanțează indirect guvernele prin intermediul băncilor, care vând titluri către băncile centrale pentru ca, în spațiul astfel creat, să poată achiziționa titluri din nou.

Există deja țări cu planuri concrete de a distribui pe scară largă „helicopter money”. Pachetul bugetar de 2000 de miliarde de dolari semnat de președintele Trump include și o plată de câtre 1200 de dolari către cea mai mare parte a americanilor, pentru a le garanta consumul minim necesar. Coreea de Sud plănuiește și ea o plată în valoare de 816 milioane de dolari către toate gospodăriile, cu excepția celei mai bogate treimi din populație.

Și poate veți fi surprinși să aflați că și BNR face pași timizi în această direcție, chiar dacă nimeni nu o spune explicit. BNR a anunțat, cu prilejul ședinței CA pe probleme de politică monetară, că a decis „cumpărarea de titluri de stat în lei de pe piață secundară în vederea consolidării lichidității structurale din sistemul bancar care să contribuie la finanțarea în bune condiții a economiei reale și a sectorului public”. Este, cred, o explicație doar parțială. Principala problemă a creditării economiei de către sistemul bancar nu este lipsa lichidității, ci managementul riscului. Cum poți credita cu un risc acceptabil companii închise sau care și-au pierdut peste noapte clienții?

Încă dinainte de această criză, expunerea băncilor românești la titluri de stat era ridicată, acestea având din ce în ce mai puțin spațiu de manevră. Or, posibilitatea de a-și descarca portofoliile pe piața secundară profitând de achizițiile BNR le va permită să cumpere la rândul lor noi titluri de stat de pe piață primară. Dar ciclul nu se oprește aici. O parte dintre măsurile de sprijin anunțate de guvern vizează plata șomajului tehnic în locul angajatorilor. În felul acesta se va închide bucla prin care banii tipăriți de BNR vor ajunge în buzunarele unei părți importante a românilor care au fost trimiși acasă de către angajatori.

O întrebare legitimă poate să apară: acest comportament fără precedent al băncilor centrale nu riscă să inducă un puseu inflaționist puternic? În pofida a ceea ce multă lume crede, inflația nu este legată doar de cantitatea de bani aflată în circulație. Dacă ar fi așa, cu siguranță inflația ar fi garantată. De fapt, inflația depinde de încă o variabilă extrem de importantă: viteză de circulație a banilor, adică numărul de tranzacții efectuate.

De exemplu, în cazul în care cantitatea de bani aflată în circulație este constantă, dar oamenii vor să scape de banii pe care îi au cumpărând frenetic bunuri și servicii, inflația va crește, în pofida cantității constante de bani. În cazul nostru, ne aflăm exact în situația opusă. Cantitatea de bani crește prin injecțiile făcute de băncile centrale, dar viteza de circulație este într-o scădere atât de marcantă, încât, pe termen scurt, riscul unui puseu inflaționist este redus. Scăderea vitezei de circulație este în mod clar legată de prăbușirea consumului și apetitul oamenilor de a pune deoparte bani albi pentru zile negre. Este un fenomen pe care l-am văzut la începutul deceniului în perioada de criză și postcriză, când depozitele bancare creșteau în condițiile în care consumul dădea semne slabe de revenire din cauza schimbării comportamentului populației.

Cheia succesului acestor măsuri excepționale ale băncilor centrale este aplicarea lor pe termen limitat, deoarece cu cât vor dura mai mult, cu atât crește riscul unui puseu inflaționist și al devalorizării monedei naționale. Din acest motiv, este esențial că scenariul epidemiologic actual să se încheie cât mai curând și să ne întoarcem cu toții la locurile de muncă și în magazine. Băncile centrale nu ne vor putea plăti multă vreme salariile din nimic.

Text apărut pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp