Barcelona este adesea invocată drept unul dintre cele mai influente laboratoare urbane ale Europei. De la transformările generate de Jocurile Olimpice din 1992 până la proiectele recente de recuperare a spațiului public pentru oameni, capitala Cataloniei a devenit un reper international nu doar în conversații, dar și în dezbaterile despre viitorul orașelor. Pentru că succesul său vine astăzi și cu provocări majore: presiunea turismului, criza locuirii și nevoia de adaptare la schimbările climatice.
În acest context, am stat de vorbă cu Xavier Matilla, arhitect, urbanist și fost arhitect-șef al Barcelonei și unul dintre principalii oameni din spatele programului Superilla (Superblocks), un proiect care a transformat străzi dominate de trafic în spații verzi dedicate locuitorilor. În interviul acordat Republica, Matilla vorbește despre limitele modelului Barcelona, despre greșelile pe care le fac orașele atunci când pun economia înaintea oamenilor și despre cum pot comunitățile să genereze schimbări chiar și atunci când administrațiile ezită să acționeze.
1. În acest an, Barcelona marchează un moment profund simbolic în lunga istorie a Sagradei Família: finalizarea și inaugurarea turnului central, la 144 de ani după începerea construcției. Asta mă face să mă gândesc că în trecut, omenirea și societățile sale erau capabile să imagineze și să se angajeze în proiecte care aveau să depășească durata de viață a mai multor generații. Iar astăzi acest lucru pare mult mai dificil. Umanitatea merge cu viteză înainte, iar gândirea pe termen lung, care acoperă zeci sau sute de ani, este un fenomen mai puțin vizibil în societățile de peste tot. Ce mesaj credeți că poate transmite Barcelona lumii prin acest moment? Este sfârșitul unui lung capitol istoric, începutul unuia nou sau poate o reamintire că orașele au încă nevoie de proiecte capabile să poarte și să creeze sens peste generații? Ce reflecție ar putea declanșa acest moment simbolic?
Cred că mesajul transmis astăzi de Sagrada Família este că orașele riscă să piardă din vedere ideile bune care le-au inspirat inițial. Ceea ce Gaudí a conceput ca un templu expiator, creat pentru ispășire și devoțiune și bazat pe o viziune spirituală și colectivă, a devenit în cele din urmă un simbol al promovării turistice și al unui mod de a înțelege orașele în primul rând ca afaceri economice.
2. Barcelona este adesea prezentată drept un oraș-model. Cu ce provocări încă se confruntă și ce lecții ar trebui să învețe alte orașe din acestea?
Principala și cea mai critică provocare cu care se confruntă Barcelona în prezent este presiunea nu a turismului ci a supraturismului și modul în care aceasta afectează aspecte atât de importante, precum accesibilitatea locuințelor. Mulți oameni din Barcelona nu își mai permit să locuiască în oraș și sunt forțați să se mute în altă parte. Fenomenul contribuie și la dispariția afacerilor locale, a activităților comunitare și a vieții de cartier, lăsând zone întinse ale orașului tot mai lipsite de rezidenți.
Deși această problemă este deosebit de relevantă pentru Barcelona, multe orașe din lume și mai ales din Europa se confruntă cu aceeași provocare. Lecția este că guvernele trebuie să dezvolte politici publice și mecanisme de reglementare pentru a gestiona și limita activitatea turistică până ca acest fenomen să degenereze și astfel încât aceasta să fie compatibilă cu viața locală și cu bunăstarea locuitorilor.
3. Dacă ați avea oportunitatea să schimbați un singur lucru în Barcelona mâine, care ar fi acela și de ce?
O reducere drastică a numărului de turiști.
4. Multe orașe din Europa de Est s-au dezvoltat în jurul automobilului privat în ultimele trei decenii. Cum pot fi convinși oamenii că mai puține mașini pot însemna mai multă libertate și o calitate mai bună a vieții?
Două lucruri sunt cele care trebuiesc adresate. Primul este dezvoltarea unor alternative mai bune: rețele de ciclism, infrastructură pietonală mai bună și un sistem de transport public mai echilibrat, care să ajungă în toate cartierele și să asigure tuturor acces la un transport public de calitate.
În al doilea rând – și acest lucru este fundamental – trebuie gândite și oferite schimbări reale într-o perioadă scurtă de timp. Cu alte cuvinte, atunci când funcționarea unei străzi este transformată și oamenii pot vedea cu ochii lor că o stradă cu trafic calm, mai multă vegetație urbană, mai mult spațiu pentru joaca copiilor și pentru stat și socializare chiar funcționează, atunci ajung să fie convinși.
5. Superblocurile Barcelonei au devenit un reper global. Care a fost cea mai puternică rezistență întâmpinată și cum ați depășit-o?
Au fost reacțiile obișnuite, generate de convingerea că fără mașini vor apărea probleme pentru activitatea comercială și economică. În Barcelona a existat chiar o dezbatere despre faptul că transformarea unor străzi proiectate anterior exclusiv pentru automobile în străzi verzi ar putea afecta peisajul patrimonial al zonei centrale a orașului, Eixample. O idee cu adevărat absurdă.
Ca răspuns, am dezvoltat un proces participativ foarte intens, bazat pe dialog continuu cu organizațiile locale și cu locuitorii din zonele vizate. Informațiile au fost prezentate în detaliu, au fost colectate opinii, iar unele dintre ele au fost integrate în proiecte. Dar cel mai important factor a fost voința politică de a implementa proiectul și de a-l duce la bun sfârșit.
În realitate, deși au existat multe obiecții la momentul respectiv, după finalizarea proiectului aș îndrăzni să spun că, deși încă există persoane care nu sunt pe deplin convinse, marea majoritate a locuitorilor Barcelonei – în special cei care trăiesc în cartierele transformate – sunt foarte mulțumiți de noile „axe verzi”.
6. Orașele se confruntă astăzi cu o tensiune crescândă între succesul economic și calitatea vieții. Cum poate un oraș să rămână atractiv pentru investiții și turism fără a deveni inaccesibil sau inconfortabil pentru locuitorii săi? Este posibil?
Cred cu tărie în ideea orașului multiscalar. Asta înseamnă un oraș care este simultan global, metropolitan și local, ancorat la scară umană. Modul de a realiza acest lucru este prin stabilirea unor limite, în primul rând la scară globală. Este excelent să avem orașe importante la nivel mondial, dar fiecare oraș trebuie să înțeleagă că există limite care nu trebuiesc depășite pentru ca dimensiunea globală să nu submineze scara umană și viața de cartier.
Printre altele, aceasta înseamnă stabilirea unor limite pentru activitatea turistică și pentru activitățile comerciale asociate turismului, precum și promovarea altor tipuri de activități economice, astfel încât orașul să nu depindă exclusiv de turism.
7. Care este cea mai frecventă greșeală pe care o fac liderii urbani atunci când încearcă să își transforme orașele?
Cea mai frecventă greșeală este să nu înțeleagă că orașele sunt făcute de oameni și au sens doar în măsura în care există oameni care trăiesc în ele. Totuși, deciziile sunt adesea luate pe baza unor criterii economice, formale sau chiar estetice, fără a lua suficient în considerare circumstanțele oamenilor care nu doar locuiesc acolo, ci dau și sens oricărei transformări sau oricărui nou spațiu urban.
8. Ce pot face cetățenii atunci când autoritățile locale par lipsite de voință sau de capacitatea de a acționa? Există exemple în Barcelona în care presiunea civică a schimbat direcția politicilor urbane?
Oamenii se pot organiza și pot promova schimbarea din stradă, din societate. În Barcelona există un exemplu extraordinar: Bicibús. Un grup de familii de la o școală din centrul orașului a decis să se organizeze și să creeze o rută de ciclism prin care copiii să poată merge în fiecare dimineață cu bicicleta de acasă la școală.
Inițiativa a început ca o activitate auto-organizată, la care Primăria a trebuit ulterior să se alăture, oferind sprijin pentru gestionarea traficului. În prezent, aproximativ 14 școli din Barcelona organizează un Bicibús în fiecare vineri, astfel încât copiii să poată ajunge la școală cu bicicleta.
Este o inițiativă născută din auto-organizarea socială a familiilor.
9. Suntem într-o eră în care se discută mult despre schimbări climatice, crize ale locuirii și fragmentare socială. Cum arată pentru dumneavoastră un oraș cu adevărat rezilient?
Pentru mine, este un oraș care, în primul rând, tinde spre autosuficiență, reducând nevoile de consum și cantitatea de deșeuri pe care le generează. În al doilea rând, este un oraș al cărui model urban – forma sa fizică – este adaptat cerințelor schimbărilor climatice și este, prin urmare, mai eficient. În al treilea rând, și nu mai puțin important, este un oraș care tinde spre justiție socio-spațială, garantând tuturor persoanelor care trăiesc în el accesul la drepturile urbane fundamentale.
10. Privind către noua generație de urbaniști, arhitecți și lideri civici din Europa, ce vă oferă cea mai mare speranță?
În ultimii ani s-a consolidat o conștientizare solidă a nevoii de a adapta orașele și teritoriile noastre, pe de o parte la noile condiții climatice, iar pe de altă parte pentru a aborda nedreptățile sociale și geospațiale existente. Cred că, pornind de la această conștientizare tehnică, ceea ce ne trebuie este capacitatea de a influența persoanele care iau deciziile politice.
11. Și, în final, domnule Xavier Matilla, peste douăzeci de ani, când oamenii vor privi în urmă la activitatea dumneavoastră, pentru ce schimbare v-ar plăcea cel mai mult să fiți amintit?
Mi-ar plăcea ca schimbările implementate în perioada în care am fost arhitect-șef, cum sunt axele verzi ale Superillei și alte proiecte, să fie înțelese ca fiind începutul unui nou mod de a gândi orașul, unul care pune în centrul său nevoile oamenilor care locuiesc în el – și ca fundament pentru construirea unui model urban capabil să se adapteze schimbărilor climatice și să garanteze drepturile urbane fundamentale pentru toți oamenii, precum sănătatea sau dreptul copiilor și al persoanelor vârstnice de a utiliza și de a se bucura de spațiul public.
În încheiere, discuția cu Xavier Matilla nu este doar despre Barcelona, ci despre direcția în care alegem să ducem orașele europene. Între presiunea turismului, dependența de automobil, criza locuirii și schimbările climatice, miza nu mai este doar cum arată un oraș, ci pentru cine funcționează el.
Xavier Matilla va ajunge pentru prima dată la București în această săptămână, în cadrul New Urban Habits. Pe 20 iunie, publicul va avea ocazia să îl asculte într-o conversație-interviu despre transformările Barcelonei, provocările pe care le au și cele mai mari orașe europene și viitorul urbanismului într-o perioadă marcată de crize climatice, sociale și de locuire. A doua zi, pe 21 iunie, Matilla va susține un atelier dedicat tuturor celor interesați de modul în care spațiul public poate fi regândit pentru a răspunde mai bine nevoilor oamenilor.
Pentru București, întâlnirea reprezintă și o oportunitate de a pune propriile provocări în dialog cu una dintre cele mai influente experiențe de transformare urbană din Europa. Într-un oraș care încă încearcă să găsească echilibrul dintre mobilitate, dezvoltare economică și calitatea vieții, experiența Barcelonei oferă nu atât rețete, cât întrebări esențiale despre cine are prioritate în oraș și cum poate fi recâștigat spațiul public pentru comunitate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.