Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Bășina nucleară, violatorul impotent și porumbeii păcii

Cristian Tudor Popescu

O matahală tatuată cu ciocane și seceri mârâie: „Ce, bă, te uiți urât la mine?!”. Și se năpustește asupra unui om care pare firav și lipsit de apărare, zbierând că îi va rupe capul.

Când rușii năvăleau de peste tot asupra Ucrainei, încercând să ia cu asalt Kievul, Volodimir Zelenski declara nu o dată că este gata să se întâlnească cu Putin pentru a negocia pacea sau măcar un armistițiu. Răspunsul Kremlinului a fost: „În această fază a operațiunii militare speciale nu intră în discuție negocieri de pace”. Adică, întâi vă tocăm, vă ocupăm și după aia ne împăcăm, prăpădiților.

Cei care, pe modelul Roger Waters sau Elon Musk vin acum cu propuneri de pace împinse Ucrainei, cerându-i să cedeze teritorii și oameni, că altfel o să fie jale pentru toți, pe atunci, cu numai câteva luni în urmă, tăceau mâlc sau prevesteau sfătos zdrobirea inevitabilă a armatei ucrainene de către invincibila Armată Roșie.

Acum, când omul care părea slab se ridică și, cu lovituri dibace, își umple de borș mărețul agresor, spre întristarea și suspinul „pacifiștilor” de mai sus, ce li se cere ucrainenilor? Să cedeze tot ce a apucat Rusia să înșface, să accepte luarea în sclavie a concetățenilor lor din Donbas, Lugansk, Herson și Zaporojie de către muscali. Să-i facă uitați pe copiii, pe femeile gravide, pe civilii omorâți, violați, jefuiți de brutele ruse, să-i declare morți degeaba pe miile de soldați ucraineni uciși în lupta de apărare a țării. Adicătelea, de fapt, nu era mai bine, prăpădiților, să vă predați de la bun început?

Că, altfel, o să tragă Putin bășina cea mare. Marin Preda descrie o bătaie între doi inși. Când unul se dovedește mai tare, celălalt, văzând că nu-l poate birui, sloboade, ca ultimă armă, o bășină pestilențială, împuțind tot aerul din jur. Nu altfel amenință cimpanzeul sângeros că face.

Îți recomandăm

E nucleară bășina lui Putin, dar tot bășină este – chintesență de lașitate, neputință și răime. Lansarea unei arme nucleare, cu efecte incontrolabile asupra întregii lumi, înclusiv Rusia, ar fi dovada maximă și ștampila impotenței rușilor reprezentați de masculul alfa Putin. Impotență militară, politică, socială care le provoacă complexe de ucigași în serie. Realizând ridicolul sinistru al situației, vicepreședintele Dumei de Stat a Rusiei, Tolstoi, zice că „avem toate mijloacele, fără să folosim arme nucleare tactice. Armata rusă, consolidată cu oamenii mobilizați, va cuceri Kievul”. Asta, în vreme ce mii de ruși caută să afle cum se pot preda ucrainenilor, iar alte sute de mii au fugit din Patria Mamă mâncând pământul.

Cât privește cârdul de „porumbei ai păcii” care gurluie acum pe ecranele României, ei sunt demnii urmași ai celor care au dat rușilor Basarabia și Bucovina de Nord fără să tragă un foc de armă și ar face-o din nou, cu toată țara.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

plaja Bulgaria

Există un moment în fiecare an în care litoralul românesc ar trebui să dea semnalul de start: Paștele. Nu este doar o sărbătoare, ci și un test. Un test despre cât de pregătiți suntem, ca sistem, să transformăm intenția de consum a românilor într-o experiență coerentă. Anul acesta, însă, testul a fost picat într-un mod atât de vizibil, încât nici măcar nu mai poate fi ascuns în spatele unor explicații de sezon sau al unor justificări administrative. Foto: litoral în Bulgaria/ Foto Profimedia

Citește mai mult

fani Peter Magyar

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Citește mai mult

CTP--

„Olé-olé, olé, olé, Viktor Orban nu mai e!” – mă pregătesc să strig, ca în `89. Orban e un Ceaușescu. A împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor. Încearcă să acopere situația economică a Ungariei, mai proastă decât a României, cu „dușmanul iestern”, UE-Ucraina. Până și un stadion a construit în comuna sa natală, aidoma lui Ceaușescu în Scornicești. Un singur lucru nu a făcut: nu a sugrumat alegerile libere; în compensație, nu va fi împușcat.

Citește mai mult

CT Popescu

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

Madeira / sursa foto: arhiva personala

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult