Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Bășina nucleară, violatorul impotent și porumbeii păcii

Cristian Tudor Popescu

O matahală tatuată cu ciocane și seceri mârâie: „Ce, bă, te uiți urât la mine?!”. Și se năpustește asupra unui om care pare firav și lipsit de apărare, zbierând că îi va rupe capul.

Când rușii năvăleau de peste tot asupra Ucrainei, încercând să ia cu asalt Kievul, Volodimir Zelenski declara nu o dată că este gata să se întâlnească cu Putin pentru a negocia pacea sau măcar un armistițiu. Răspunsul Kremlinului a fost: „În această fază a operațiunii militare speciale nu intră în discuție negocieri de pace”. Adică, întâi vă tocăm, vă ocupăm și după aia ne împăcăm, prăpădiților.

Cei care, pe modelul Roger Waters sau Elon Musk vin acum cu propuneri de pace împinse Ucrainei, cerându-i să cedeze teritorii și oameni, că altfel o să fie jale pentru toți, pe atunci, cu numai câteva luni în urmă, tăceau mâlc sau prevesteau sfătos zdrobirea inevitabilă a armatei ucrainene de către invincibila Armată Roșie.

Acum, când omul care părea slab se ridică și, cu lovituri dibace, își umple de borș mărețul agresor, spre întristarea și suspinul „pacifiștilor” de mai sus, ce li se cere ucrainenilor? Să cedeze tot ce a apucat Rusia să înșface, să accepte luarea în sclavie a concetățenilor lor din Donbas, Lugansk, Herson și Zaporojie de către muscali. Să-i facă uitați pe copiii, pe femeile gravide, pe civilii omorâți, violați, jefuiți de brutele ruse, să-i declare morți degeaba pe miile de soldați ucraineni uciși în lupta de apărare a țării. Adicătelea, de fapt, nu era mai bine, prăpădiților, să vă predați de la bun început?

Că, altfel, o să tragă Putin bășina cea mare. Marin Preda descrie o bătaie între doi inși. Când unul se dovedește mai tare, celălalt, văzând că nu-l poate birui, sloboade, ca ultimă armă, o bășină pestilențială, împuțind tot aerul din jur. Nu altfel amenință cimpanzeul sângeros că face.

Îți recomandăm

E nucleară bășina lui Putin, dar tot bășină este – chintesență de lașitate, neputință și răime. Lansarea unei arme nucleare, cu efecte incontrolabile asupra întregii lumi, înclusiv Rusia, ar fi dovada maximă și ștampila impotenței rușilor reprezentați de masculul alfa Putin. Impotență militară, politică, socială care le provoacă complexe de ucigași în serie. Realizând ridicolul sinistru al situației, vicepreședintele Dumei de Stat a Rusiei, Tolstoi, zice că „avem toate mijloacele, fără să folosim arme nucleare tactice. Armata rusă, consolidată cu oamenii mobilizați, va cuceri Kievul”. Asta, în vreme ce mii de ruși caută să afle cum se pot preda ucrainenilor, iar alte sute de mii au fugit din Patria Mamă mâncând pământul.

Cât privește cârdul de „porumbei ai păcii” care gurluie acum pe ecranele României, ei sunt demnii urmași ai celor care au dat rușilor Basarabia și Bucovina de Nord fără să tragă un foc de armă și ar face-o din nou, cu toată țara.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

sustinatori calin georgescu

Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României. Orbire, îngustime, nepăsare. (În imagine, susținători ai lui Călin Georgescu, la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor/ foto: Inquam Photos/ George Călin)

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult