Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Bășina nucleară, violatorul impotent și porumbeii păcii

Cristian Tudor Popescu

O matahală tatuată cu ciocane și seceri mârâie: „Ce, bă, te uiți urât la mine?!”. Și se năpustește asupra unui om care pare firav și lipsit de apărare, zbierând că îi va rupe capul.

Când rușii năvăleau de peste tot asupra Ucrainei, încercând să ia cu asalt Kievul, Volodimir Zelenski declara nu o dată că este gata să se întâlnească cu Putin pentru a negocia pacea sau măcar un armistițiu. Răspunsul Kremlinului a fost: „În această fază a operațiunii militare speciale nu intră în discuție negocieri de pace”. Adică, întâi vă tocăm, vă ocupăm și după aia ne împăcăm, prăpădiților.

Cei care, pe modelul Roger Waters sau Elon Musk vin acum cu propuneri de pace împinse Ucrainei, cerându-i să cedeze teritorii și oameni, că altfel o să fie jale pentru toți, pe atunci, cu numai câteva luni în urmă, tăceau mâlc sau prevesteau sfătos zdrobirea inevitabilă a armatei ucrainene de către invincibila Armată Roșie.

Acum, când omul care părea slab se ridică și, cu lovituri dibace, își umple de borș mărețul agresor, spre întristarea și suspinul „pacifiștilor” de mai sus, ce li se cere ucrainenilor? Să cedeze tot ce a apucat Rusia să înșface, să accepte luarea în sclavie a concetățenilor lor din Donbas, Lugansk, Herson și Zaporojie de către muscali. Să-i facă uitați pe copiii, pe femeile gravide, pe civilii omorâți, violați, jefuiți de brutele ruse, să-i declare morți degeaba pe miile de soldați ucraineni uciși în lupta de apărare a țării. Adicătelea, de fapt, nu era mai bine, prăpădiților, să vă predați de la bun început?

Că, altfel, o să tragă Putin bășina cea mare. Marin Preda descrie o bătaie între doi inși. Când unul se dovedește mai tare, celălalt, văzând că nu-l poate birui, sloboade, ca ultimă armă, o bășină pestilențială, împuțind tot aerul din jur. Nu altfel amenință cimpanzeul sângeros că face.

Îți recomandăm

E nucleară bășina lui Putin, dar tot bășină este – chintesență de lașitate, neputință și răime. Lansarea unei arme nucleare, cu efecte incontrolabile asupra întregii lumi, înclusiv Rusia, ar fi dovada maximă și ștampila impotenței rușilor reprezentați de masculul alfa Putin. Impotență militară, politică, socială care le provoacă complexe de ucigași în serie. Realizând ridicolul sinistru al situației, vicepreședintele Dumei de Stat a Rusiei, Tolstoi, zice că „avem toate mijloacele, fără să folosim arme nucleare tactice. Armata rusă, consolidată cu oamenii mobilizați, va cuceri Kievul”. Asta, în vreme ce mii de ruși caută să afle cum se pot preda ucrainenilor, iar alte sute de mii au fugit din Patria Mamă mâncând pământul.

Cât privește cârdul de „porumbei ai păcii” care gurluie acum pe ecranele României, ei sunt demnii urmași ai celor care au dat rușilor Basarabia și Bucovina de Nord fără să tragă un foc de armă și ar face-o din nou, cu toată țara.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

ChatGPT liceu / sursa foto: Profimedia

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Citește mai mult

Sondaj generatii / sursa foto: Profimedia

Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Dacă tot rezolvăm probleme de logică, iată un exemplu de logicăreală cruntă pe ecranele televizoarelor noastre. Într-un clip publicitar pentru sistemul medical MedLife, o tânără care practică boxul profesionist este introdusă în echipament de ring, cu partea de sus a corpului, în tubul computerului tomograf. Pe față are puncte luminoase roșii – reperele de încadrare. Ce face boxerița când se întâmplă asta?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon batran pe canapea

Când eram copil, credeam că părinții sunt neclintiți în fața timpului. Nu nemuritori, dar suficient de puternici încât lumea să stea sprijinită pe ei fără să se clatine. Apoi vine ziua în care unul îți lipsește. Nu pleacă pur și simplu, ci dispare din structura invizibilă a vieții tale, ca o grindă de siguranță scoasă dintr-o casă care continuă, totuși, să stea în picioare.

Citește mai mult