Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Bășina nucleară, violatorul impotent și porumbeii păcii

Cristian Tudor Popescu

O matahală tatuată cu ciocane și seceri mârâie: „Ce, bă, te uiți urât la mine?!”. Și se năpustește asupra unui om care pare firav și lipsit de apărare, zbierând că îi va rupe capul.

Când rușii năvăleau de peste tot asupra Ucrainei, încercând să ia cu asalt Kievul, Volodimir Zelenski declara nu o dată că este gata să se întâlnească cu Putin pentru a negocia pacea sau măcar un armistițiu. Răspunsul Kremlinului a fost: „În această fază a operațiunii militare speciale nu intră în discuție negocieri de pace”. Adică, întâi vă tocăm, vă ocupăm și după aia ne împăcăm, prăpădiților.

Cei care, pe modelul Roger Waters sau Elon Musk vin acum cu propuneri de pace împinse Ucrainei, cerându-i să cedeze teritorii și oameni, că altfel o să fie jale pentru toți, pe atunci, cu numai câteva luni în urmă, tăceau mâlc sau prevesteau sfătos zdrobirea inevitabilă a armatei ucrainene de către invincibila Armată Roșie.

Acum, când omul care părea slab se ridică și, cu lovituri dibace, își umple de borș mărețul agresor, spre întristarea și suspinul „pacifiștilor” de mai sus, ce li se cere ucrainenilor? Să cedeze tot ce a apucat Rusia să înșface, să accepte luarea în sclavie a concetățenilor lor din Donbas, Lugansk, Herson și Zaporojie de către muscali. Să-i facă uitați pe copiii, pe femeile gravide, pe civilii omorâți, violați, jefuiți de brutele ruse, să-i declare morți degeaba pe miile de soldați ucraineni uciși în lupta de apărare a țării. Adicătelea, de fapt, nu era mai bine, prăpădiților, să vă predați de la bun început?

Că, altfel, o să tragă Putin bășina cea mare. Marin Preda descrie o bătaie între doi inși. Când unul se dovedește mai tare, celălalt, văzând că nu-l poate birui, sloboade, ca ultimă armă, o bășină pestilențială, împuțind tot aerul din jur. Nu altfel amenință cimpanzeul sângeros că face.

Îți recomandăm

E nucleară bășina lui Putin, dar tot bășină este – chintesență de lașitate, neputință și răime. Lansarea unei arme nucleare, cu efecte incontrolabile asupra întregii lumi, înclusiv Rusia, ar fi dovada maximă și ștampila impotenței rușilor reprezentați de masculul alfa Putin. Impotență militară, politică, socială care le provoacă complexe de ucigași în serie. Realizând ridicolul sinistru al situației, vicepreședintele Dumei de Stat a Rusiei, Tolstoi, zice că „avem toate mijloacele, fără să folosim arme nucleare tactice. Armata rusă, consolidată cu oamenii mobilizați, va cuceri Kievul”. Asta, în vreme ce mii de ruși caută să afle cum se pot preda ucrainenilor, iar alte sute de mii au fugit din Patria Mamă mâncând pământul.

Cât privește cârdul de „porumbei ai păcii” care gurluie acum pe ecranele României, ei sunt demnii urmași ai celor care au dat rușilor Basarabia și Bucovina de Nord fără să tragă un foc de armă și ar face-o din nou, cu toată țara.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult