Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Bianca Oana, producătorul „Touch me not”, pentru Republica: Filmul ar trebui să nască o dezbatere nu despre câtă piele arată, ci despre cum ne simțim noi în pielea noastră

Touch me not

Foto: Guliver Getty Images

Premiat cu „Ursul de Aur” la Berlin, filmul Touch me not, regizat de Adina Pintilie, a stârnit reacții puternice în România, unde pelicula nu a rulat încă. „Nu mă așteptam să existe niște critici atât de puternice din partea unor oameni care nu știu ce vorbesc, pentru că nu au văzut filmul”, a declarat producătoarea Bianca Oana într-un interviu pentru Republica.ro

În timpul proiecției de la Berlin, pelicula a împărțit audiența: unii spectatori au ieșit din sală în primele 10 minute, în timp ce alții au aplaudat la final. La fel s-a întâmplat și cu reacțiile criticilor de film: în timp ce Hollywood Reporter îl consideră „o privire revelatoare asupra sexualității la granița incertă dintre ficțiune și non-ficțiune”, The Guardian scrie că reprezintă „o calamitate pentru festival”. „Filmele care își propun să atingă niște teme fundamentale, evident că vor avea și contestatari. Important este să vorbească cât mai multor categorii de oameni și cred că Touch me not asta face, dincolo de controversele superficiale, că e multă nuditate și că e o scenă de sex explicit. Nu aceste scene fac filmul. Filmul o să nască o dezbatere și ar trebui să nască o dezbatere nu raportat la câtă piele arată, ci la cum ne simțim noi în pielea noastră și cum ne raportăm la corpul nostru, la ceilalți. E o cercetare personală despre intimitate și despre felul în care ne raportăm noi, ca ființe umane, la ea”, spune Bianca Oana. 

Filmul „Touch me not” a primit la Berlin atât „Ursul de Aur”, cât și premiul pentru debut. V-ați așteptat?

Ne așteptam să primim un premiu. Nu știam că o să primim două sau că unul dintre ele o să fie Ursul de Aur, dar, citind reacțiile din presă din timpul festivalului, am început să ne așteptăm, foarte mulți jurnaliști preconizau un premiu. Însă, așa cum se vede și din imagini, surpriza a fost foarte mare.

În România filmul a stârnit reacții foarte puternice, critici foarte dure, marea lor majoritate, ce-i drept, din partea unor oameni nu au văzut pelicula, prezentată în premieră la Berlin. Cum le-ați comenta?

Cred că ați atins un punct esențial, faptul că oamenii au comentat la suprafață, fără să fi văzut filmul. Bănuiesc că au compilat niște articole pe care le-au citit în presa internațională de specialitate. Presa care a văzut filmul la Berlinală a fost într-adevăr împărțită, evident reacții negative au venit din partea jurnaliștilor care au idei de dreapta și care au comentat faptul că juriul a decis să dea premiul unui film așa-zis experimental. În mod particular, despre filmul nostru unii jurnaliști au comentat decizia de a arăta nuditatea corpurilor diferite și fațetele diferite ale intimității pe care Adina le împărtășește cu oamenii care sunt în film și cu spectatorii.

Pot să zic că nu mă așteptam să existe niște critici atât de puternice din partea unor oameni care nu știu ce vorbesc, pentru că nu au văzut filmul.

„Dacă cineva este şocat de Touch me not, nu a înţeles ideea”, a scris Variety. În același timp, Peter Bradshaw de la The Guardian consideră pelicula „o calamitate pentru festival”? Cum ați primit criticile acestuia din urmă?

Fiecare om este liber să se exprime și asta este și ceea ce își dorește filmul să deschidă un dialog pe această temă. Domnul Bradshaw a simplificat foarte mult lucrurile, a numit filmul „silly”, naiv, fără să dea niște argumente complete. Astea sunt niște comentarii lipsite de conținut, sunt oameni care pot să adere la aceste critici, dar ar trebui să vadă filmul.

Ce ați vrut să transmiteți prin Touch me not?

Pot să vă vorbesc în calitatea mea de producător. Eu am fost colegă de școală cu Adina, ea era cu două clase mai mare și, la momentul respectiv, acum aproape 10 ani, scriam cronici la filmele de scurtmetraj ale colegilor de la Regie. Eu eram la Comunicare Audiovizuală și chiar am scris despre filmele Adinei. Mi-a adus aminte de asta la prima noastră întâlnire, după aproape 10 ani, când mi-a propus să lucrez cu ea la Touch me not. Pentru mine e foarte important să lucrez cu cineaști speciali, care au o viziune aparte asupra lumii și care sunt și capabili să o exprime într-un mod vast, în care pot fi înțeleși de multă lume. Filmele lor și subiectele pe care le ating poate că nu sunt confortabile pentru toată lumea. Nici nu cred că ar trebui să fie confortabile pentru toată lumea. Filmele care își propun să atingă niște teme fundamentale evident că vor avea și contestatari. Important este să vorbească cât mai multor categorii de oameni și cred că Touch me not asta face, dincolo de controversele superficiale, că e multă nuditate și că e o scenă de sex explicit. Nu aceste scene fac filmul. Filmul o să nască o dezbatere și ar trebui să nască o dezbatere nu raportat la câtă piele arată, ci la cum ne simțim noi în pielea noastră și cum ne raportăm la corpul nostru, la ceilalți. E o cercetare personală despre intimitate și despre felul în care ne raportăm noi, ca ființe umane, la ea. 

Care este rolul prezenței neprofesioniștilor, a oamenilor obișnuiți în film?

Pot să vorbesc doar din perspectiva mea de producător. Noi ne dorim să comunicăm filmul nu ca pe o ficțiune sau un documentar. Noi vorbim despre el ca fiind un amestec între realitate și ficțiune. Realitate, nu documentar, tocmai din prisma a ceea ce ați spus mai devreme. Adina a lucrat cu oameni, nu cu actori. Ei nu-și joacă propriul lor, ei doar participă la această cercetare cinematografică. E, în primul rând, o cercetare, care a pornit cu oameni, nu cu actori profesioniști, deși în film joacă și actori porfesioniști.

Dincolo de critici și cronici, care au fost reacțiile din sală în timpul proiecției?

Au fost niște reacții foarte puternice, fimul stârnește reacții emoționale, în primul rând pentru că e un film onest și foarte emoționat. Evident, pentru unii emoțiile pot să fie negative, dar pentru majoritatea emoțiile au fost pozitive. Cineva mi-a scris după film: „Am plecat un om schimbat”, în sensul că experiența a fost revelatoare. Și nu este singurul, am primit mesaje similare de la oameni care nu sunt critici de film. Au fost oameni care au plecat după primele 10 minute. Cei care au stat până la sfârșit au aplaudat și sunt în continuarea, cum spunem noi, „ambasadori ai filmului”. Nu ne-a ignorat nimeni.

Au fost reacții care v-au luat prin surprindere?

Filmul vorbește despre cât suntem noi de complecși ca oameni. Nu poți să faci un film de genul ăsta fără să te aștepți ca unii oameni să aibă și reacții negative. În continuare cred că nu e ceva rău că oamenii vorbesc și spun ce cred. Important este să spui ce crezi despre ce ai văzut, nu să preiei niște idei de la alții. Atunci nu mai e real.

Când poate fi văzut filmul în România?

Sper să avem, în curând, o premieră la un festival în România, și sperăm să avem în curând o casă de distribuție. În străinătate, avem distribuitori care au cumpărat filmul, încă dinainte să ia Ursul de Aur, în cinci țări de pe două continente, Asia și Europa.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cristi check icon
    As fi curios sa aflu cati, din cei care critica sau apreciaza acest film, dintre cei care au comentat, au vazut filmul. Boborul roman recunoscut pe plan international pentru toleranta sa. Cred ca unii confunda toleranta cu nepasarea. Toleranta presupune intelegere si, de multe ori, dovedim ca nu pricepem. De obicei suntem ori nepasatori, ori intoleranti.
    • Like 0
  • De cand facem filme romanesti cu dedicatie sociala minoritara ? Probabil de cand a revenit trendul in societatea romaneasca de a da legi cu dedicatie ! Oricum, cinematografia romaneasca prezenta zace undeva intre perversiune si socant. Se pare ca in Romania o minoritate dereglata psihic face legea si are controlul a tot ce misca si la tot ce iese murdar intentionat sau nu din tara ! Nu uitati sa trageti apa, este si acesta un joc al "nevoilor" !
    • Like 2
  • Hainele noi ale împăratului
    • Like 3
  • Sunt o gramada de filme care vorbesc despre cum "ne simtim in pielea noastra". Unele o fac bine, altele prost. Simplul fapt ca trateaza aceasta tema nu reprezinta o valoare in sine. As zice ca tema mai degraba rasuflata fiind folosita in exces, la fel ca limbajul colorat in filmele scoase imediat dupa revolutie, care pareau ca nu isi propun altceva decat sa arate cate injuraturi stiu romanii. Nu e de mirare ca criticii de dreapta ataca filmele de genul asta, care contin multa propaganda de stanga politic corecta. Dar daca in atacul lor pun accentul pe calitatea filmului, nu pe ideile pe care le vehiculeaza, inseamna ca e o paine de mancat acolo si nu ar fi de mirare ca filmul sa fie chiar prost.
    • Like 5
  • Aaa....filmul e despre cum ne simtim noi in pielea noastra? Dar regizoarea s-a simtit bine in pielea ei cand a facut un astfel de film care vrea sa socheze si sa intre printr-o dezbatere fortata pe sub pielea noastra? ''E cercetare personala despre intimitate''? pai si de ce n-ati lasat-o sa fie asa cum ati spus ca e,adica personala?sigur,ati simtit nevoia imperioasa de a impartasi cu noi astfel de cercetari.Ziceti ca unii au parasit sala ,eu am auzit ca trei sferturi....
    • Like 3
    • @ Serban Maraciuc
      Punctul G l-or fi dibuit?!
      • Like 2
    • @ Valentin Stütz
      Buna intrebare.Dar saiturile porno contin deja cercetari personale despre intimitate si cred ca au si o sectiune dedicata celor kinky and freaky,cum ar fi scena cu handicapatul gay .Numai o femeie-regizor a putut sa aiba rautatea de a imagina un handicapat gay....nu putea sa puna o femeie care sa-l mangaie pe imobilizatul ala?
      • Like 1
    • @
      Victor66 check icon
      Bineinteles. Ce, traiti in evul mediu intunecat? Nu stiti ca betia, violenta, gelozia, crimele din pasiune, sunt exclusiv hetero si ca familia gay e ok?
      • Like 1
    • @
      Ca sa-ti fac pe plac si ca sa nu ma cert cu tine,Gogule,as zice ca e mai degraba invers.....te-ai prins?...astia n-au emoticoane de ras?
      • Like 1
    • @ Victor66
      Anon check icon
      Corrrrect, familia traditionala e sfanta si perfecta, familia gay e o abominatiune ce trebuie starpita de la radacina. In numele sfintei fantome, amin.
      • Like 3
    • @ Anon
      Crede-ma! daca te iau la bani marunti ,sinele tau e mai fantomatic decat Dumnezeu....sa avem rabdare si sa asteptam cativa ani....praf si pulbere va ramane din tine.
      • Like 1
    • @ Serban Maraciuc
      Anon check icon
      Vai, ma speriati. Dar va rog, luati-ma la bani marunti, chiar va provoc.
      • Like 1
    • @ Anon
      normal ca ma provoci,dar eu nu ma las distras de fantome.....celor care poarta numele anon,eu doar le dau canon....sa vii la mine cand il indeplinesti.
      • Like 0
    • @ Serban Maraciuc
      Anon check icon
      O, ce dragut, rimeaza! Da, v-am provocat sa va sustineti afirmatia. Se pare ca e la fel de goala de substanta ca si religia. Nimic surprinzator.
      • Like 1
    • @ Anon
      Dar ce dragut sunteti domnule Anon,stiu ca deja ai cumparat doua bilete la filmul despre care vorbim,dar nu te baza pe mine....am uitat sa zic ce canon iti dau....sa vizionezi de 3 ori pe zi acest film,eu zic e bun ,motivational chiar....poate ca religia e lipsita de substanta,Dumnezeu nu,dar nu ai tu substanta pentru asa ceva...iti trebuie cojones...pe langa inima,bineinteles.
      • Like 1
    • @ Serban Maraciuc
      Anon check icon
      Nu am cumparat bilete pentru ca in definitiv nu ma intereseaza subiectul. Comentariile insa sunt haioase, multe din ele. Dumnezeu e cel mai lipsit de substanta in toata povestea, are practic acelasi statut cu Zeus sau monstrul de spaghete, de prieten imaginar. Si da, nu sunt condus de partea emotionala, ci de cea rationala. Tanti asta a spus-o mai bine: https://www.youtube.com/watch?v=rpK3NTygnNw
      • Like 2


Îți recomandăm

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult