Foto: Guliver Getty Images
Premiat cu „Ursul de Aur” la Berlin, filmul Touch me not, regizat de Adina Pintilie, a stârnit reacții puternice în România, unde pelicula nu a rulat încă. „Nu mă așteptam să existe niște critici atât de puternice din partea unor oameni care nu știu ce vorbesc, pentru că nu au văzut filmul”, a declarat producătoarea Bianca Oana într-un interviu pentru Republica.ro.
În timpul proiecției de la Berlin, pelicula a împărțit audiența: unii spectatori au ieșit din sală în primele 10 minute, în timp ce alții au aplaudat la final. La fel s-a întâmplat și cu reacțiile criticilor de film: în timp ce Hollywood Reporter îl consideră „o privire revelatoare asupra sexualității la granița incertă dintre ficțiune și non-ficțiune”, The Guardian scrie că reprezintă „o calamitate pentru festival”. „Filmele care își propun să atingă niște teme fundamentale, evident că vor avea și contestatari. Important este să vorbească cât mai multor categorii de oameni și cred că Touch me not asta face, dincolo de controversele superficiale, că e multă nuditate și că e o scenă de sex explicit. Nu aceste scene fac filmul. Filmul o să nască o dezbatere și ar trebui să nască o dezbatere nu raportat la câtă piele arată, ci la cum ne simțim noi în pielea noastră și cum ne raportăm la corpul nostru, la ceilalți. E o cercetare personală despre intimitate și despre felul în care ne raportăm noi, ca ființe umane, la ea”, spune Bianca Oana.
Filmul „Touch me not” a primit la Berlin atât „Ursul de Aur”, cât și premiul pentru debut. V-ați așteptat?
Ne așteptam să primim un premiu. Nu știam că o să primim două sau că unul dintre ele o să fie Ursul de Aur, dar, citind reacțiile din presă din timpul festivalului, am început să ne așteptăm, foarte mulți jurnaliști preconizau un premiu. Însă, așa cum se vede și din imagini, surpriza a fost foarte mare.
În România filmul a stârnit reacții foarte puternice, critici foarte dure, marea lor majoritate, ce-i drept, din partea unor oameni nu au văzut pelicula, prezentată în premieră la Berlin. Cum le-ați comenta?
Cred că ați atins un punct esențial, faptul că oamenii au comentat la suprafață, fără să fi văzut filmul. Bănuiesc că au compilat niște articole pe care le-au citit în presa internațională de specialitate. Presa care a văzut filmul la Berlinală a fost într-adevăr împărțită, evident reacții negative au venit din partea jurnaliștilor care au idei de dreapta și care au comentat faptul că juriul a decis să dea premiul unui film așa-zis experimental. În mod particular, despre filmul nostru unii jurnaliști au comentat decizia de a arăta nuditatea corpurilor diferite și fațetele diferite ale intimității pe care Adina le împărtășește cu oamenii care sunt în film și cu spectatorii.
Pot să zic că nu mă așteptam să existe niște critici atât de puternice din partea unor oameni care nu știu ce vorbesc, pentru că nu au văzut filmul.
„Dacă cineva este şocat de Touch me not, nu a înţeles ideea”, a scris Variety. În același timp, Peter Bradshaw de la The Guardian consideră pelicula „o calamitate pentru festival”? Cum ați primit criticile acestuia din urmă?
Fiecare om este liber să se exprime și asta este și ceea ce își dorește filmul să deschidă un dialog pe această temă. Domnul Bradshaw a simplificat foarte mult lucrurile, a numit filmul „silly”, naiv, fără să dea niște argumente complete. Astea sunt niște comentarii lipsite de conținut, sunt oameni care pot să adere la aceste critici, dar ar trebui să vadă filmul.
Ce ați vrut să transmiteți prin Touch me not?
Pot să vă vorbesc în calitatea mea de producător. Eu am fost colegă de școală cu Adina, ea era cu două clase mai mare și, la momentul respectiv, acum aproape 10 ani, scriam cronici la filmele de scurtmetraj ale colegilor de la Regie. Eu eram la Comunicare Audiovizuală și chiar am scris despre filmele Adinei. Mi-a adus aminte de asta la prima noastră întâlnire, după aproape 10 ani, când mi-a propus să lucrez cu ea la Touch me not. Pentru mine e foarte important să lucrez cu cineaști speciali, care au o viziune aparte asupra lumii și care sunt și capabili să o exprime într-un mod vast, în care pot fi înțeleși de multă lume. Filmele lor și subiectele pe care le ating poate că nu sunt confortabile pentru toată lumea. Nici nu cred că ar trebui să fie confortabile pentru toată lumea. Filmele care își propun să atingă niște teme fundamentale evident că vor avea și contestatari. Important este să vorbească cât mai multor categorii de oameni și cred că Touch me not asta face, dincolo de controversele superficiale, că e multă nuditate și că e o scenă de sex explicit. Nu aceste scene fac filmul. Filmul o să nască o dezbatere și ar trebui să nască o dezbatere nu raportat la câtă piele arată, ci la cum ne simțim noi în pielea noastră și cum ne raportăm la corpul nostru, la ceilalți. E o cercetare personală despre intimitate și despre felul în care ne raportăm noi, ca ființe umane, la ea.
Care este rolul prezenței neprofesioniștilor, a oamenilor obișnuiți în film?
Pot să vorbesc doar din perspectiva mea de producător. Noi ne dorim să comunicăm filmul nu ca pe o ficțiune sau un documentar. Noi vorbim despre el ca fiind un amestec între realitate și ficțiune. Realitate, nu documentar, tocmai din prisma a ceea ce ați spus mai devreme. Adina a lucrat cu oameni, nu cu actori. Ei nu-și joacă propriul lor, ei doar participă la această cercetare cinematografică. E, în primul rând, o cercetare, care a pornit cu oameni, nu cu actori profesioniști, deși în film joacă și actori porfesioniști.
Dincolo de critici și cronici, care au fost reacțiile din sală în timpul proiecției?
Au fost niște reacții foarte puternice, fimul stârnește reacții emoționale, în primul rând pentru că e un film onest și foarte emoționat. Evident, pentru unii emoțiile pot să fie negative, dar pentru majoritatea emoțiile au fost pozitive. Cineva mi-a scris după film: „Am plecat un om schimbat”, în sensul că experiența a fost revelatoare. Și nu este singurul, am primit mesaje similare de la oameni care nu sunt critici de film. Au fost oameni care au plecat după primele 10 minute. Cei care au stat până la sfârșit au aplaudat și sunt în continuarea, cum spunem noi, „ambasadori ai filmului”. Nu ne-a ignorat nimeni.
Au fost reacții care v-au luat prin surprindere?
Filmul vorbește despre cât suntem noi de complecși ca oameni. Nu poți să faci un film de genul ăsta fără să te aștepți ca unii oameni să aibă și reacții negative. În continuare cred că nu e ceva rău că oamenii vorbesc și spun ce cred. Important este să spui ce crezi despre ce ai văzut, nu să preiei niște idei de la alții. Atunci nu mai e real.
Când poate fi văzut filmul în România?
Sper să avem, în curând, o premieră la un festival în România, și sperăm să avem în curând o casă de distribuție. În străinătate, avem distribuitori care au cumpărat filmul, încă dinainte să ia Ursul de Aur, în cinci țări de pe două continente, Asia și Europa.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.