Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Bogdan Mureșanu, regizor „Anul Nou care n-a fost”, despre tinerii figuranți: „Uneori era mai greu să explicăm lucruri mărunte, cum ar fi că aveam doar un minut de desene animate pe zi, sau cum se folosea un casetofon”

Anul Nou care n-a fost

 Foto. Instagram / Anul Nou care n-a fost

O tânără figurantă a venit la castingul pentru filmul „Anul Nou care n-a fost” fără să știe că, pe vremea lui Ceaușescu, oamenii nu aveau telecomandă pentru televizor. Aceasta a fost una dintre situațiile surprinzătoare cu care s-a confruntat regizorul Bogdan Mureșanu în timpul filmărilor. Invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Mureșanu a povestit cum, la o scenă simplă în care actrița trebuia să oprească televizorul, aceasta a mimat folosirea unei telecomenzi. Regizorul a zâmbit și i-a explicat că, în comunism, telecomanda era „mezinul familiei”.

„În scenariu scria: Florina oprește televizorul. Și una dintre tinerele actrițe, la un moment dat, făcea un gest așa, prin aer. Și am întrebat: „Dar ce faci acolo?” Iar ea zice: „Opresc televizorul.” Și am spus: „Telecomanda, pe atunci, era copilul cel mai mic, mezinul familiei era telecomanda.””, a relatat regizorul. 

Bogdan Mureșanu a povestit că mulți dintre tinerii din echipă nu au amintiri din perioada comunistă, fiind prea mici atunci sau născuți după 1989, dar asta nu i-a împiedicat să se imerseze în lumea „tovarășilor”. „Uneori era mai greu să explicăm lucruri mărunte, cum ar fi că aveam doar un minut de desene animate pe zi, sau cum se folosea un casetofon”, a declarat regizorul, dar povestea și personajele au fost ușor de înțeles și interpretat de tinerii actori.

Regizorul Bogdan Mureșanu s-a confruntat cu dificultăți tehnice majore în timpul filmărilor pentru „Anul Nou care n-a fost”, mai ales în încercarea de a reconstrui un studio TV autentic din 1989. El a povestit cum, deși a căutat timp de șase luni în diverse instituții, inclusiv la TVR, nu a reușit să găsească echipamentele originale necesare pentru a reda atmosfera specifică acelei perioade. „Monitoarele și camerele pe care le găseam arătau ca și cum au trecut 35 de ani peste ele și trebuiau să fie cât de cât funcționale,” a explicat regizorul. Soluția a venit de la un grup de colecționari pasionați și de la echipa de scenografie care a printat 3D camerele de televiziune necesare. În cele din urmă, echipa a găsit la Electrecord locul perfect pentru a recrea studioul TV, reușind să readucă la viață atmosfera anilor ’89.

„După 35 de ani de la Revoluție, nu cred că ar trebui să mai avem acea încrâncenare”

„Anul Nou care n-a fost” aduce pe marele ecran o viziune diferită asupra începutului Revoluției, concentrându-se pe evenimentele din data de 20 decembrie. Acțiunea filmului se desfășoară pe parcursul unei singure zile, având 40 de actori, printre care se numără și Adrian Văncică, cu care regizorul Bogdan Mureșanu a colaborat și la scurtmetrajul „Cadou de Crăciun".

„Este vorba despre ultima zi, să zicem, a regimului comunist. Am spus „să zicem”, pentru că n-a fost întru totul așa. Ultima zi a regimului Ceaușescu, de fapt. E vorba de 20 decembrie, înaintea acelui miting care și el este surprins în film. Este un film care are loc într-o zi și o dimineață. Cu un ansamblu de actori, destul de mulți, și asta face ca filmul să fie neobișnuit. 40 de actori, cam așa. Chiar și momentul revoluției și momentul care a fost difuzat la televiziunea română, în direct, este recreat în filmul acesta. Într-o anumită cheie umoristică, e adevărat. Și unul dintre actori este Adrian Văncică, cu care am lucrat în urmă cu șase ani la un alt film, Cadou de Crăciun se numea, cu care am avut noi tot felul de izbânzi. Și, într-un fel sau altul, am simțit de atunci, în timpul filmărilor, că acel scurtmetraj era doar un fragment dintr-o viziune caleidoscopică, una panoramică asupra acelei zile. Cum spuneam, într-o cheie detașată, de umor negru.

Asta este părerea mea că, după 35 de ani de la Revoluție, nu ar trebui să mai avem acea încrâncenare, care poate că nu mai avea nuanțe, erau buni și negri. Și acum e, într-un fel, și o viziune microscopică. Sunt niște personaje, șase principale și ceilalți îi susțin. Șase povești care se tot intersectează. E un film cu viniete, cum spuneam, este ca un caleidoscop”, a descris regizorul Bogdan Mureșan la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult