Boicot, Biedermeier | Să ne întoarcem la oile noastre

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

După ce ne vor trece nervii pe lupii austrieci, să ne întoarcem la oile noastre.

Oricum ai da-o, faptul că Croația e da și România e pa, tot un eșec politic și diplomatic e. Și dezamăgirea cetățenilor este atât de mare pentru că guvernanții români au ridicat nivelul așteptărilor la un nivel nemaiîntâlnit în ultimii 11 ani. Marcel Ciolacu, premierul de facto al țării, dădea asigurări acum o lună că treaba-i rezolvată, gata, acum clar intrăm în Schengen.

Faptul că n-am văzut-o venind din partea Austriei ne dă o idee despre nivelul nostru de analiză, de pregătire și de anticipare. Toată atenția a fost concentrată pe convingerea Olandei, în timp ce nimeni nu a luat în seamă monstrul care pregătea să se trezească la Viena, deși semne existau. Austria nu a făcut niciodată un secret că are o problemă cu imigranții și cu politicile UE în materie, pe care le vrea schimbate. Un analist bun și bilingv de la una dintre zecile de instituții cu trei litere pe care le ținem din banii noștri ar fi putut să citească amenințările la adresa extinderii Schengen care veneau din acele state care au cerut și au obținut reintroducerea temporară a controlului la frontiere. Austria era una dintre ele.

Faptul că avem un premier care are reale dificultăți în a negocia cu limba română ne arată câte șanse avem să vorbim coerent în Europa pentru a ne apăra interesele.

Faptul că n-am avut alții mai buni să-l convingă la întâlnirea PPE pe Cancelarul cu ochi sticloși decât pe R. Bogdan și E. Tomac ne arată că diplomația noastră politică este la fel de consistentă ca bulele dintr-o sticlă de Pepsi.

În fine, faptul că toate speranțele de la Consiliul JAI ne-au stat în capacitatea de negociere a lui L. Bode ne dă măsura subtilității României în a conduce printre interese geopolitice. Ne-a lipsit azi până și capacitatea de a înțelege jocul Olandei, care a votat împotriva României, deși anunțase că susține România. Cum s-a întâmplat asta? Dintr-un motiv de tehnică instituțională, România și Bulgaria fiind votate la pachet, o încâlceală pe care negociatorii noștri nici măcar n-au înțeles că e nevoie să o descâlcească.

Îl las la urmă pe obiectul de mobilier Biedermeier, care și de această dată a sunat a gol. Am citit amuzat în ultima săptămână burtiere de televiziune pline de speranța că „ACUM, Președintele negociază cu Cancelarul”. De doi lei speranță! Numai cine n-a trăit în România își poate pune speranțele într-un om pensionat anticipat pe caz de lene. Ce speranță să am eu că la extern muncește altfel decât la intern?! Iar faptul că la două ore după acest eșec a trimis un comunicat de presă plin de rumegușul limbii de lemn arată câtă empatie are acest domn cu un popor furios, frustrat, care are toate motivele să se simtă nedreptățit și umilit.

Înțeleg chemările de pe rețelele sociale la boicot pentru produsele și companiile austriece ca pe o măsură igienică prin care am vrea să spunem că ne-a ajuns să fi tratați ca niște cetățeni de mâna a doua. Ca orice minune, boicotul va ține probabil trei zile, însă avem de rezolvat o problemă mult mai mare, care este numai și numai a noastră.

Pentru că un gând care nu-mi dă pace de 24 de ore: Austria și-a permis să se comporte mizerabil cu România pentru că asta e imaginea pe care am proiectat-o despre noi în lume în ultimii 30 de ani. Că nu suntem mai buni decât a ni se vorbi răstit, a fi puși la colț, a ne conforma placizi la orice directivă. România n-a dovedit că e mai mult decât o țară din care poți să iei petrolul și să-l bagi în Schengen, din care poți să iei gazele și să le bagi în Schengen, din care poți să iei pădurile și să le bagi în Schengen, dar în care oamenii îți put. Schimbarea imaginii unei țări este o treabă grea. Totul începe de la alegerile noastre care arată cât de mult ne respectăm pe noi înșine.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp