Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am pus Boléro pentru o grupă de studenți la Medicină… și nu l-a recunoscut nimeni. Ce ne spune asta despre generațiile noi

Studenți în amfiteatru

Foto: Profimedia

Recent m-am aflat în fața a zeci de studenți din anul întâi la Medicină generală și, ce să vedeți, mi-am propus să le povestesc despre Maurice Ravel. Ideea era să disecăm împreună cazul lui: cum o demență misterioasă i-a șubrezit mintea și limbajul și cum asta i-a marcat, până la urmă, parcursul artistic și personal. Dar înainte să le explic unele aspecte clinice, am zis: „Hai să ascultăm câteva fragmente din Boléro!”. Am dat play încredințat fiind că pornesc de la un punct comun, un fel de abecedar al culturii noastre.

Și, în amfiteatru? Liniște totală.

I-am întrebat dacă au mai auzit piesa. Am întrebat din nou. Și iar, cu o mică urmă de neîncredere pe care n-am putut s-o ascund.

Niciunul, dar absolut niciunul, n-a recunoscut muzica. Nici de la patinaj, nici din filme, nici din vreo adaptare modernă. Boléro pur și simplu nu exista pe harta lor muzicală.

Momentul acela m-a scos din ritm și m-a făcut să-mi recalibrez perspectiva.

Primul gând care-ți traversează mintea e, na, că tinerii de azi știu mai puțin, că s-a dus pe apa sâmbetei nivelul cultural, că „pe vremea noastră” aveam toți aceleași referințe. Dar explicația reală pare mult mai profundă și, sincer, mult mai interesantă. Studenții de azi nu duc lipsă de cultură; ei pur și simplu trăiesc într-un altfel de univers cultural.

Generațiile noastre, crescute înainte de era platformelor digitale, au avut un spațiu mediatic destul de unitar: radio la grămadă, televizor cu program fix, emoții sportive împărtășite la aceeași oră, de întreaga scară a blocului. Din amestecul acesta se nășteau referințe care deveneau aproape obligatorii. Boléro era pur și simplu în aer, la propriu!

Tinerii de 19-20 de ani, însă, locuiesc într-o cu totul altă arhitectură sonoră. Muzica ajunge la ei prin feed-uri personalizate, playlisturi algoritmice și recomandări croite pe preferințele lor anterioare. Și, culmea ironiei, chiar dacă studenții la medicină nu știau Boléro, ei sunt prinși în niște mecanisme digitale care funcționează exact ca piesa lui Ravel. Articolul pe care îl reciteam recent sugerează că structura hipnotică și repetitivă a Boléro-ului reprezenta un simptom clinic, o formă de perseverare frontală, și nu a fost doar o alegere estetică. Muzica reflecta o obsesie sonoră dictată de boală, un tipar care refuza să se schimbe. Exact așa funcționează și algoritmii de astăzi – prin repetiție hipnotică și o acumulare treptată, ei caută să te țină captiv într-o familiaritate obsesivă, sacrificând diversitatea de dragul retenției.

Rezultatul e un paradox: suntem expuși la o tonă de informații, dar repertoriul nostru comun, ce știm cu toții, se tot îngustează. Le trec prin urechi și prin creieri sumedenie de chestii, dar fiecare aude altceva.

Plus că s-a schimbat și statutul muzicii clasice în public. Televiziunea tradițională și marile evenimente care ne aduceau pe toți laolaltă au cam pierdut teren. Canonul nu mai circulă de la sine. Privind așa lucrurile, surpriza mea din amfiteatru capătă un alt sens. Am putea crede că avem în față o generație mai puțin cultivată. Dar, de fapt, e o lume fărâmițată cultural, unde memoria colectivă s-a diluat în favoarea unor nișe dictate de algoritmi.

Pentru mine și cei din generația mea, Boléro era aproape o certitudine. Pentru tinerii mediciști din amfiteatrul „Panaite Zosin”, e o opțiune.

Pe drumul spre casă, am înțeles că punțile dintre noi nu mai apar de la sine, ca niște fenomene naturale. Astăzi, ele se edifică piesă cu piesă, prin povești spuse cu răbdare și fără îmbufnare. Cultura comună nu ne mai invadează sufrageriile ca un flux de neoprit. A devenit mai degrabă o grădină neștiută, înspre care noi, cei care am locuit-o, avem plăcerea de a le deschide poarta. Uneori, tot ce avem de făcut este să-i invităm înăuntru și să facem, pentru câteva minute, liniște – ca să se poată auzi muzica.

Articol publicat anterior pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cand eram studenta, matusa mea, care era si nasa mea de botez, imi facea cadou abonamente la concertele de vineri de la Ateneul Roman. Acolo am auzit timp de sase ani muzica simfonica si am intrat cu bucurie in aceasta lume a muzicii. Faptul ca acesti tineri nu cunosc o piesa atat de faimoasa si fermecatoare ca bolero-ul lui Ravel spune foarte multe despre medicii de maine - aia care vor sta cu mainile in buzunare si creierul gol pentru a astepta de la AI dianosticul si tratamentul pentru bolile de care vor suferi semenii lor.... Pacat de omenire, sa incapa pe mainile unor astfel de fiinte.
    • Like 1
    • @ andreea dragusin
      mg check icon
      ..la Ateneu am prins și eu un concert de orgă (gratis pentru studenți), cu tânărul, pe vremea aia, Nicolae Licareț.
      Orga din mijlocul scenei, burduful, tubulatura și meșteșugul organistului îți transmiteau acea vibrație profundă și inconfundabilă.
      • Like 0
  • Mihai check icon
    ...nici macar din Vama de la rasarit. ceea ce mi se pare cel mai ciudat dintre toate.
    • Like 0
  • Și oare cum acționează algoritmii rețelelor? Înainte să facă primele sugestii, culeg date despre preferințele tale. Ăsta este input-ul care stă la baza consolidării sugestiilor oferite ulterior de algoritmi. Dacă asculți rap sau manele, mai mult ca sigur algoritmii nu vor eșua prin a-ți recomanda muzică clasică.
    Iar copilul/adolescentul cum își formează preferințele? Cumva din ce ascultă acasă la părinți sau în cercul prietenilor și al colegilor?
    Ajungem astfel la cauzele reale. Ar fi prea ușor să dăm vina pe manipularea rețelelor, dornice să-și maximizeze profitul prin captarea utilizatorilor. Pentru că le iese profit indiferent de genul preferat de un utilizator sau altul.
    Dacă rețelele văd că preferi să asculți Bach, să zicem Tocatta și Fuga în Re minor
    https://www.youtube.com/watch?v=y3AiGw8mkq0
    cu siguranță îți vor întoarce opere pe măsură, în niciun caz Bug Mafia sau Copilul minune...
    Revenind acum la articol, poate înțelegem mai bine de unde se trage degradarea culturală a generației Z.
    Pentru că a nu recunoaște piesele esențiale din muzica clasică, din rock-ul clasic, din blues-ul clasic ș.a.m.d., înseamnă fără îndoială o lipsă gravă de cultură.
    • Like 1
  • mg check icon
    ..poate c-au participat doar la vivisecția făcută pe sărmana Lebădă a lui Saint-Saens..

    https://www.youtube.com/watch?v=xPsOt6fLDFY&list=RDxPsOt6fLDFY&start_radio=1

    Salutări din Politehnică..
    • Like 0


Îți recomandăm

Livadaru Alex

În România, lupta între găști este pe viață și pe moarte și se încalcă linii roșii într-un ritm în care nu ne-am fi imaginat vreodată, lăsând mult loc abuzurilor și tot mai puțin libertății. Culmea, toate acestea se petrec în mandatul unui om despre care se credea că vine din rândurile societății civile, apărător al principiilor democratice.

Citește mai mult

Pepenii lui George Mihai de la Avantaj Distribution (Slobozia Nouă), fermă partener Lidl

Îi produc George Mihai și echipa lui de 25 de angajați și 100 de zilieri de la Avantaj Distribution SRL, iar pepenii ajung pe mesele românilor, dar și slovacilor și polonezilor, prin intermediul parteneriatului cu Lidl. „Din primul profit, am plecat în vacanță în Grecia”, își amintește antreprenorul de 47 de ani, pe care Republica l-a vizitat și anul trecut. Spune că nu îi place munca de birou și ar sta toată ziua în aer liber, alături de bogăția lui, dacă ar putea.

Citește mai mult

CCR - foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Trăim în țara în care cetățenii fără carnet de partid (în partidul care trebuie, nu în oricare) primesc noi impuneri, restricții și obligații, de tot felul, dar politicienii taie tot mai mult din obligațiile pe care le au, în numele apărării dreptului lor la viață privată, când în realitate asta se întâmplă pentru a demola transparența decizională, a banului public și a propriilor decizii și fapte. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Citește mai mult

Gramatica la liceu / sursa foto: Profimedia

Te-ai oprit vreodată înainte să trimiți un mesaj, întrebându-te dacă ai scris corect? Ai ezitat între un ,,i’’ și doi, ai șters o propoziție pentru că nu mai știai unde trebuie pusă virgula sau ai reformulat o frază doar fiindcă nu aveai încredere că respectă regulile limbii române? Dacă astfel de situații au devenit obișnuite, este firesc să ne întrebăm cât de mult contează gramatica și ce se întâmplă atunci când școala încetează să o mai predea sistematic.

Citește mai mult
sound-bars icon