Foto: Profimedia
Recent m-am aflat în fața a zeci de studenți din anul întâi la Medicină generală și, ce să vedeți, mi-am propus să le povestesc despre Maurice Ravel. Ideea era să disecăm împreună cazul lui: cum o demență misterioasă i-a șubrezit mintea și limbajul și cum asta i-a marcat, până la urmă, parcursul artistic și personal. Dar înainte să le explic unele aspecte clinice, am zis: „Hai să ascultăm câteva fragmente din Boléro!”. Am dat play încredințat fiind că pornesc de la un punct comun, un fel de abecedar al culturii noastre.
Și, în amfiteatru? Liniște totală.
I-am întrebat dacă au mai auzit piesa. Am întrebat din nou. Și iar, cu o mică urmă de neîncredere pe care n-am putut s-o ascund.
Niciunul, dar absolut niciunul, n-a recunoscut muzica. Nici de la patinaj, nici din filme, nici din vreo adaptare modernă. Boléro pur și simplu nu exista pe harta lor muzicală.
Momentul acela m-a scos din ritm și m-a făcut să-mi recalibrez perspectiva.
Primul gând care-ți traversează mintea e, na, că tinerii de azi știu mai puțin, că s-a dus pe apa sâmbetei nivelul cultural, că „pe vremea noastră” aveam toți aceleași referințe. Dar explicația reală pare mult mai profundă și, sincer, mult mai interesantă. Studenții de azi nu duc lipsă de cultură; ei pur și simplu trăiesc într-un altfel de univers cultural.
Generațiile noastre, crescute înainte de era platformelor digitale, au avut un spațiu mediatic destul de unitar: radio la grămadă, televizor cu program fix, emoții sportive împărtășite la aceeași oră, de întreaga scară a blocului. Din amestecul acesta se nășteau referințe care deveneau aproape obligatorii. Boléro era pur și simplu în aer, la propriu!
Tinerii de 19-20 de ani, însă, locuiesc într-o cu totul altă arhitectură sonoră. Muzica ajunge la ei prin feed-uri personalizate, playlisturi algoritmice și recomandări croite pe preferințele lor anterioare. Și, culmea ironiei, chiar dacă studenții la medicină nu știau Boléro, ei sunt prinși în niște mecanisme digitale care funcționează exact ca piesa lui Ravel. Articolul pe care îl reciteam recent sugerează că structura hipnotică și repetitivă a Boléro-ului reprezenta un simptom clinic, o formă de perseverare frontală, și nu a fost doar o alegere estetică. Muzica reflecta o obsesie sonoră dictată de boală, un tipar care refuza să se schimbe. Exact așa funcționează și algoritmii de astăzi – prin repetiție hipnotică și o acumulare treptată, ei caută să te țină captiv într-o familiaritate obsesivă, sacrificând diversitatea de dragul retenției.
Rezultatul e un paradox: suntem expuși la o tonă de informații, dar repertoriul nostru comun, ce știm cu toții, se tot îngustează. Le trec prin urechi și prin creieri sumedenie de chestii, dar fiecare aude altceva.
Plus că s-a schimbat și statutul muzicii clasice în public. Televiziunea tradițională și marile evenimente care ne aduceau pe toți laolaltă au cam pierdut teren. Canonul nu mai circulă de la sine. Privind așa lucrurile, surpriza mea din amfiteatru capătă un alt sens. Am putea crede că avem în față o generație mai puțin cultivată. Dar, de fapt, e o lume fărâmițată cultural, unde memoria colectivă s-a diluat în favoarea unor nișe dictate de algoritmi.
Pentru mine și cei din generația mea, Boléro era aproape o certitudine. Pentru tinerii mediciști din amfiteatrul „Panaite Zosin”, e o opțiune.
Pe drumul spre casă, am înțeles că punțile dintre noi nu mai apar de la sine, ca niște fenomene naturale. Astăzi, ele se edifică piesă cu piesă, prin povești spuse cu răbdare și fără îmbufnare. Cultura comună nu ne mai invadează sufrageriile ca un flux de neoprit. A devenit mai degrabă o grădină neștiută, înspre care noi, cei care am locuit-o, avem plăcerea de a le deschide poarta. Uneori, tot ce avem de făcut este să-i invităm înăuntru și să facem, pentru câteva minute, liniște – ca să se poată auzi muzica.
Articol publicat anterior pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.