Foto: Inquam Photos / Alberto Groşescu
Este un fel de a anunța pe toată lumea că ești iresponsabil și că te speli ca Pilat pe mâini, afișând pe zidul clădirii pe care o deții – și care abia de își mai ține pereții în picioare – (deja) tradiționala plăcuță „Atenție! Cade tencuiala!” Uneori, cu derivatele sale: „Atenție! Cade tencuiala! Pericol de moarte!/Pericol de accidentare!/Nu parcați sub balconul deteriorat!”
Am văzut și văd deja de niște decenii plăcuțele astea. Sunt convinsă că și voi le vedeți, deși de cele mai multe ori nu mai provoacă nicio reacție în noi, fac parte din peisajul obișnuit al orașului. Sunt peste tot, pe blocurile gri, pe clădirea prefecturii, pe zidurile spitalelor, ca un fel de mantră arhitecturală.
E ca și când cineva ar avea o mașină cu frânele stricate sau direcția bulită și s-ar urca liniștit la volan după ce a lipit pe geam un afiș pe care scrie mare „Atenție! Nu-mi merg frânele! S-ar putea să te omor! Să nu zici că nu ți-am zis!”
În mintea unora dintre concitadinii mei circulă ideea că e în regulă să mă pună zilnic în pericol – pe mine, pe tine, cel sau cea care citești, pe membrii familiilor noastre – e în regulă, deci, să ne pună pe toți în pericol și ei să nu facă nimic să schimbe starea de fapt, doar pentru că ne-au anunțat. Nu m-aș mira să existe o lege prin care să fii absolvit de vină dacă anunți omul că s-ar putea să-l omori, înainte să se întâmple.
M-am gândit și la treaba asta că poate o fi un semn de circulație, domne, și nu știu eu. La o simplă căutare pe google a celebrei expresii, se listează câteva pagini cu plăci și pancarte – unele chiar sub forma unor cutii luminoase – care mai de care cu design-ul adus din condei. Proprietarii și asociațiile de proprietari nu trebuie să se mai chinuie să scrie ei afișele astea care au ajuns la fel de supărătoare ca zidurile jupuite pe care tronează. În mod cert ATENȚIE! CADE TENCUIALA! este un leit motiv al vieții noastre de zi cu zi, în măreața cetate. A început să-mi fie frică să merg cu copiii mei pe trotuare. Sunt zone pe care le parcurg în viteză, în timp ce strig după fete să grăbească pasul cât pot de tare.
Soluția ar fi simplă, sau cel puțin așa îmi imaginez eu. În mod firesc, ar trebui să existe o lege care să oblige proprietarii să își repare fațadele. Indiferent dacă vorbim de asociațiile de proprietari sau de persoane fizice sau juridice. Însă după cum ne învață istoria recentă a acestui oraș, va fi nevoie de cel puțin câteva capete sparte și eventual 1-2-3 morți care să aprindă în bucureșteni simțul responsabilității.
Peste mii de ani, după ce se va fi stins civilizația - haideți, totuși să folosim acest termen - din care facem parte, în loc de vestigiile care să vorbească despre cultura noastră, oamenii din viitor vor găsi o tablă ruginită pe care vor descifra cu chiu cu vai niște cuvinte lipsite complet de sens: Atenție! Cade tencuiala!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.