Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cacofonii la care nu v-ați fi gândit. Unde duce frica de cacofonie

Enunțuri precum: Ca coleg, nu are ce să îi reproșeze, N-a observat că căţelul nu mai poate alerga, Era o femeie puternică, care nu se temea de nimic nu păcătuiesc prin greşeli de ordin gramatical sau lexical, ci prin asocieri de natură trivială negândite de autor. De efectul dezagreabil este responsabil, de fapt, mai ales receptorul (Honi soit qui mal y pense! – „Să-i fie rușine celui ce se gândește la rele!”).

Conform definiției ştiinţifice (vezi, de exemplu, Dicționarul de științe ale limbii, 2001), cacofonia reprezintă un „efect acustic dezagreabil, rezultat din repetarea sau combinarea sunetelor/silabelor în cuvânt sau în frază; opus eufoniei”.

În această categorie sunt încadrate atât construcţiile menţionate mai sus, cât şi grupări de tipul: la Lavinia, groapă pătrată, ce cere, șansa sa etc., unde repetarea unei silabe în imediată vecinătate nu are totuși un efect la fel de supărător.  

Vorbitorii sunt sensibili la repetiţiile de sunete/grupări de sunete – de tipul celor din exemplele date la începutul articolului – din pricina asocierilor cu termeni din zona exprimării triviale.

Fără a fi greşeli, cacofoniile de tipul celor de la care am plecat trebuie evitate într-o exprimare îngrijită, dar această cerință nu trebuie să se transforme în obsesie. 

Efectul neeufonic (cacofonia) se poate preveni în general prin utilizarea unui sinonim (ca tovarăş în loc de ca camarad, Vrea să spună că… în loc de Vrea să zică că…), prin intercalarea unui cuvânt adecvat în context (ca bun/vechi coleg în loc de ca coleg, Spune că mai caută în loc de Spune că caută în continuare), prin schimbarea topicii (Spune că în continuare caută în loc de Spune că caută în continuare, A aflat că va fi promovată Carmen în loc de A aflat că Carmen va fi promovată). În comunicarea orală, efectul neeufonic poate fi diminuat uneori prin separarea componentelor îmbinării cacofonice printr-o pauză (notată în scris prin virgulă), subliniată şi intonaţional (Avea o casă mică, care abia se zărea printre pomi).

Fără a fi greşeli, cacofoniile de tipul celor de la care am plecat trebuie evitate într-o exprimare îngrijită, dar această cerință nu trebuie să se transforme în obsesie. Unii sunt mai atenţi la evitarea unor asemenea grupări cacofonice decât la exprimarea exactă a ideii pe care încearcă s-o comunice. Teama de a nu produce o cacofonie explică apariția unor greșeli, a unor stângăcii în exprimare sau chiar a unor distorsionări ale sensului pe care vorbitorul doreşte să-l redea.

Adăugarea lui şi între ca şi cuvântul care urmează (ca și coleg, ca și caracteristică) anulează efectul cacofonic, dar generează construcţii condamnate de lucrările normative actuale. Altă modalitate de a elimina cacofonia, dar nerecomandată, este utilizarea „virgulei spuse” (ca în: o mică virgulă cantitate, ca virgulă copil).

Se acceptă însă o serie de asocieri cacofonice, cum sunt anumite nume sau structuri fixate, care nu pot fi evitate: Ion Luca Caragiale, Biserica Catolică, banca comercială etc. Cacofonii inevitabile sunt şi cele din structura unor cuvinte precum cacao sau … cacofonie.

Sensibilitatea la asocieri dezagreabile s-a dezvoltat mult în ultima vreme. În trecut, marii scriitori și oameni de cultură nu manifestau o preocupare specială pentru ocolirea efectelor neeufonice, așa cum o dovedesc și exemplele următoare din secolul al XIX-lea: „El îndrăzni în public a se arăta ca candidat la tron” (Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul), „se fățărnici ca cum n-ar ști nimic din cele urmate puțin înainte” (Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul), „se uita către Zoe ca când ar fi cerut aprobarea sau dezaprobarea ei” (Dimitrie Bolintineanu, Elena), „ideea etică care a dominat poporul nostru” (Mihai Eminescu, Ecuilibrul). Totuși, în exprimarea literară actuală s-au impus structurile ca și cum, ca și când.

În fața sentimentului actual de exacerbare a sensibilității la fenomenul cacofoniei, multe personalități au reacționat, atrăgând atenția asupra consecințelor negative pe care le are tocmai grija exagerată de a nu produce o cacofonie (vezi folosirea greșită, extrem de răspândită, a grupării ca și în locul lui ca).

Nu pledez pentru acceptarea cacofoniei, dar consider că ar trebui să fim mai puţin crispaţi și să nu facem din evitarea situaţiilor de acest fel o preocupare primordială. Mai important este să transmitem cât mai fidel (şi corect) ce vrem să spunem.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • „ca și” numeralul cardinal 12 este folosit nu de frica cacofoniei ci ca o carență a folosirii corecte a limbii române. Politicieni, ziariști etc folosesc, siluind limba română, aproape obsesiv acest nenorocit „ ca și”. Situație este nu numai hilară dar chiar dramatică în cazul numeralului 12 care pe lângă un substantiv are o funcție adjectivală și ar trebui să fie acordat cu substantivul pe care îl însoțește. Numeralul 12 este folosit la masculin aproape în excusivitate. Avem 12 femei, 12 mașini, 12 tabere etc. Din nefericire este un „trend” în a maltrata limba română.
    • Like 0
  • De mult am convingerea că ar trebui să ne asumăm cacofoniile și, așa cum ne îndeamnă autorul articolului, să ne concentrăm pe exprimarea ideii. Intercalarea unui „și” despărțitor, sau a unei „virgule” rostite, mai mult strică, pervertind expunerea, fiindcă deturnează atenția tocmai spre ceea ce se dorește a fi evitat. În fapt, utilizatorul acestor subterfugii își dă în vileag înclinațiile coprofile.
    • Like 0
  • Părerea mea:
    http://www.contributors.ro/cultura/reflexii-pe-marginea-fenomenului-%E2%80%9Eca-si%E2%80%9D-mic-studiu-de-sociologie-a-conformismului/
    • Like 0
  • Aici, cacofonia poate fi evitată ușor prin folosirea altor procedee. De pildă,"Biserica Catolică" devine Biserica Romano Catolică și/sau Biserica Greco Catolică. Dar, apropo, când intervine "ca...ca", apare și cacosemia, adică acea secvență este asociată prin similaritate cu un uzitat cuvânt vulgar. Pe acesta, îl tot auzim pe la televiziuni, voluntar sau, mai ales, involuntar, așa, ca o mantră.
    • Like 1
  • Termenul corespunzător în engleză este ”cacophony”, nu ”shitophony”.
    • Like 1
  • check icon
    Școala săraca ... greu cu ea dar și mai greu fără ea!
    Probabil că Academia Română ar trebui să se manifeste mai vizibil în spațiul public și să încerce impunerea unor norme (măcar cele de bun simț) în loc să accepte drept corecte („ca corecte” dacă preferați) orice elucubrații lingvistico - modernisto - corporatiste!
    Mulțumesc pentru articol.
    • Like 2
  • check icon
    Grija exagerată față de cacofonii reflectă tot complexul românilor la urât și, la urma urmelor, lipsa de educație. Pe de altă parte, româna are o incidență foarte mare de cacofonii, în primul rând din cauza incidenței ridicate de secvențe -ca/-ca, -că/‑ca, dar și a altor secvențe „urâte”. Această obsesie a cacofoniilor a fost mult întreținută de pedanteria academică din anii comunismului și după, conform căreia, dacă vorbești cacofonic, nu ești educat. În clipa în care se va crea un curent de opinie de „normalitate cacofonică”, atunci și obsesia asta se va reduce.
    • Like 0
    • @
      Venom check icon
      Normalitatea ca și cacofonică a și venit. În lumea absolvenților universităților din Medgidia și Lehliu nu ne vom mai pune această ca și problemă. Și ei sunt ca și membri de ca și poimâine ai academiei.
      • Like 2


Îți recomandăm

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult
text: Isabela Nedelcu / voce: Florin Negruțiu
sound-bars icon