Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Românii cu „ca și” la gură

Utilizarea lui şi după ca se supune unor condiţii semantico-sintactice, iar nerespectarea lor are ca efect – nu ca şi efect! – o exprimare incorectă. Ne referim la anumite situaţii în care pot apărea greşeli cauzate de necunoaşterea condiţiilor de folosire a lui şi după ca.

Într-o structură comparativă de egalitate precum „Andrei lucrează la fel ca și Mircea”, asocierea la fel ca și este pleonastică. În exemplul dat, semiadverbul și (care accentuează identitatea) este redundant din punct de vedere semantic, de aceea corectă este structura fără și: „Andrei lucrează la fel ca Mircea”. Prezenţa lui şi după ca este posibilă, dar nu obligatorie, într-o exprimare corectă, când lipsește gruparea la fel din imediata vecinătate a lui ca: „Andrei lucrează ca (și) Mircea”. Corecte sunt și formulările următoare, care includ un adverb sau un adjectiv, unde și este facultativ: „Andrei lucrează la fel de bine ca (și) Mircea”; „Ioana este la fel de inteligentă ca (și) mama ei”. În schimb, într-o structură comparativă de inegalitate precum „Andrei este mai bun ca și Mircea”, și nu este corect. De notat că o construcție precum „Andrei este mai bun ca Mircea” este acceptată, dar, în locul acesteia, se preferă construcția cu decât: „Andrei este mai bun decât Mircea”. 

Altă greșeală, extrem de frecventă în limba actuală, constă în utilizarea lui şi după ca în construcții precum ca și coordonator, ca și coleg, ca și cadou, ca și compliment, atunci când ca introduce o calitate sau o proprietate. În astfel de construcții, și este superfluu: nu are nici rol gramatical (legătura cu alt component al enunțului se face prin prepoziția ca), nici rol semantic (este lipsit de sens, spre deosebire de și care urmează după ca în structura comparativă). Mulți vorbitori folosesc și-ul „parazitar” pentru a evita cacofonia, artificiu care generează greșeala discutată. În funcție de context, de sensul substantivului, de alegerea vorbitorului, cacofonia se poate evita altfel decât prin inserarea greşită a lui și: „În calitate de coordonator al lucrării, profesorul are o mare responsabilitate” (nuCa și coordonator al lucrării, profesorul are o mare responsabilitate”); „Fiindu-i coleg, îl ajut la nevoie” sau „Ca bun coleg, îl ajut la nevoie” (nuCa și coleg, îl ajut la nevoie”); „O carte e oricând potrivită pentru un cadou” (nu „O carte e oricând potrivită ca și cadou”); „A luat remarca lui drept compliment” (nu „A luat remarca lui ca și compliment”). Evitarea efectului neeufonic prin introducerea lui şi după ca alterează o structură gramaticală, scoţând construcţiile cu ca şi (ca și candidat, ca şi coleg, ca şi cadou, ca și caracter etc.) din categoria generală din care fac parte, reprezentată prin ca profesor, ca bărbat, ca dar, ca trăsătură etc. Plecând de la contextele în care și s-a inserat pentru a elimina cacofonia, procedeul s-a extins însă chiar și în contexte unde întâlnirea dintre ca şi începutul cuvântului următor nu are efect neeufonic: ca și profesor, ca și prieten, ca și bărbat, ca și român, ca și dar.

Uneori, gruparea ca și apare în contexte care se pot construi fără prepoziție: „L-au propus ca şi candidat pentru funcția de primar”, în loc de „L-au propus candidat pentru funcția de primar”; „A fost numit ca și copreședinte al partidului”, în loc de „A fost numit copreședinte al partidului”; „L-au considerat ca și cap de serie, în loc de „L-au considerat cap de serie”; „I-am dat ca și cadou o carte”, în loc de „I-am dat cadou o carte”.

Utilizarea în limba actuală a asocierii ca şi pentru a introduce o calitate, particularitate regională, întâlnită în vorbirea ardelenilor şi a bănăţenilor (vezi Mioara Avram, Aspecte ale folosirii lui ca, 1979), se explică prin grija exagerată de a nu produce o cacofonie prin repetarea în imediata apropiere a consoanei c. Dar, cum bine se ştie, există cacofonii inevitabile – de exemplu, Ion Luca Caragiale, Biserica Catolică, banca comercială –, acceptate de lucrările normative de foarte multă vreme. Astăzi, fenomenul a depășit această zonă, apărând cu o frecvență uimitoare în toate regiunile, chiar în vorbirea multor persoane cultivate, deşi lucrările normative (de pildă, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 2005) precizează că folosirea grupării ca şi în locul lui ca este incorectă. Altfel spus: ca și este considerat greșeală, nu ca și greșeală.

Dacă prezenţa lui și după prepoziția „calității” ca este o greșeală, în schimb, în antepunere, și este corect, exprimând ideea de cumul: în enunțul „Și ca profesor Mircea a avut rezultate bune”, utilizarea lui şi este justificată de presupoziția că există cel puțin o altă calitate pentru care Mircea a avut rezultate bune.

Dar când este corect ca și?

Pentru a utiliza corect cele două elemente – ca, şi –, trebuie să se țină seama de faptul că au valori diferite, în contexte diferite. Astfel, se disting ca pentru marcarea comparaţiei („Gândește ca un copil”), ca pentru exprimarea calităţii („Ca profesor, este apreciat de toți elevii”) și ca grupat cu ca element conjuncţional („E bine ca părinții fie prieteni cu copiii”). De asemenea, şi este foarte frecvent conjuncţie („A cumpărat cărţi şi caiete”, „E bun şi frumos”), dar şi semiadverb („A venit şi azi”, „Ştie şi el”, „A scris şi poezii”). Probleme pot apărea când, din dorinţa de a evita cacofonia, se inserează un şi „parazitar”, inutil sub aspect sintactic și semantic.

Având în vedere distincțiile menționate, indicăm contextele în care asocierea ca și se folosește corect.

(i) Ca și este corect, așa cum am arătat, când introduce al doilea termen al unei comparații de egalitate (și nefiind obligatoriu): „El lucrează ca (și) prietenul său/Andrei”; „Profesorul pare la fel de tânăr ca (și) studenții/ei”. În astfel de structuri, ca (și) este urmat de un substantiv articulat sau propriu ori de un pronume, spre deosebire de ca din structurile în care introduce o calitate: ca președinte, ca profesor („Ca președinte, are multe responsabilități”).

(ii) Într-o construcție aparent comparativă, prin care se redă un tip de aproximare, precum în exemplele următoare, ca și este, de asemenea, corect: „Un lucru început e ca și terminat” (ca şi terminat = „aproape terminat”); „Un lucru bine gândit îl poţi considera ca şi realizat” (ca şi realizat = „aproape realizat”); „Contribuția sa e ca și inexistentă” (ca și inexistentă = „aproape inexistentă”).

(iii) Ca și este corect și când este sinonim cu locuțiunea conjuncțională precum și: „Observațiile, ca și sugestiile l-au ajutat să îmbunătățească lucrarea”.

(iv) Ca și nu reprezintă o greșeală când cele două elemente sunt disociate din punct de vedere sintactic și semantic – elementul ca face parte din gruparea conjuncțională ca … să, iar și este un semiadverb având rol de insistență pe lângă cuvântul pe care îl precedă: „Ar fi bine ca și colegii să îl ajute”.

În toate cele patru situații date mai sus, gruparea ca și, corect utilizată, nu este echivalentă cu prepoziția ca (pe lângă care se adaugă greșit și) din construcția cu un substantiv exprimând o calitate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De acord cu enunturile din articolul, foarte documentat. Am fost si sunt un dusman al parazitarului si, dupa ca, mai ales cand cacofonia nu exista. Nu stiam cine este Isabela, dar am capatat tot respectul pentru dansa doar citind cele cateva randuri care mi-au lamurit si alte nepotriviri pe care le simteam dar abia acum le am in clar. Iar cand, dupa un click , am aflat mai multe despre dansa, are toata admiratia mea..
    • Like 1
  • Un articol foarte bun, cu explicații lingvistice de nivel superior. Felicitări, doamna profesoară! Adelina
    • Like 4
  • Stimata Doamna,
    Sunt intru totul de acord cu expunerea dumneavoastra referitoare la combinatia "ca si" in majoritatea formularilor. Din nefericire, nimeni nu constientizeaza cauza reala, pe care eu o vad in incercarea disperata de a evita cacofoniile.
    Eu as analiza intai ce inseamna cacofonia. Din perspectiva mea de novice in ceea ce priveste limba Romana academica, consider clasificarea unei alaturari de cuvinte drept cacofonie ca fiind o pudibonderie exagerata. In nici o alta limba, cel putin europeana, nu se gasesc astfel de restrictii in vorbire. In fapt, niste indivizi proclamati eruditi, au decretat ca alaturarea silabelor "ca-ca" sau "ca-co" suna urat si este obligatoriu a fi evitata in vorbire.
    Dumneavoastra dati un exemplu de exprimare eleganta: "Fiindu-i coleg, îl ajut la nevoie” fata de "Ca coleg, il ajut la nevoie". Numai ca realitatea este cu totul alta. In majoritatea cazurilor ne putem exprima elegant in scris pentru ca avem timp sa procesam logic alcatuirea frazei. Dar cand ajungem la exprimarea verbala, creierul functioneaza altfel. El face apel la combinatii-sablon de cuvinte. Iar pentru a crea sabloanele perfecte, este nevoie de mult exercitiu.
    Modul actual in care a fost reglementata limba Romana a dus de multe ori la derivatii non-logice ale cuvintelor. Exemplu: "A luat remarca lui drept compliment”, unde "drept" isi comuta sensul de verticalitate pentru a suplini comparativul mult mai natural "ca".
    Sau, alt exemplu de pudibonderie, incapatanarea de a inlocui denumirea partii anatomice dorsale cu "fund". Academicienii romani se rusineaza sa foloseasca termenul latin original "culus", preferand in schimb un termen ce defineste o pozitie spatiala (in fundul curtii). Oare de ce alte limbi romanice - italiana, franceza - nu se rusineaza cu mostenirea latina? Stiti, pe vremuri era o gluma la care toti radeam ca idiotii - "dati din mana in mana pana in fund la taxatoare".
    Cu stima.
    • Like 3
  • check icon
    Dacă tot se folosesc cifre romane în enumerare, n-ar trebui folosite litere latine? adică majusculate.
    • Like 0
  • check icon
    Cam de ghetou titlul...
    • Like 0
  • Explicaţiile nu prea sunt pentru nescpecialişti......
    • Like 1
  • Cum știm că o limbă, cu cât este mai Simplă, cu atât este mai Dezvoltată,
    poate așa ne-am bucura „și” noi de ce-i frumos ... de exemplu atunci când limbajul ar fi melodios. De ce nu ne vorbește nimeni (în cuvinte) despre melodia limbajului, ci doar: STRICT despre REGULAMENTELE DE ORDINE, CORECTITUDINE și EDUCAȚIE restrictivă? Poate că și melodia va fi făcut parte din corectitudine. Ori ba? Cheerio!
    • Like 3
  • Valentin check icon
    Dacă am fi vorbit corect încă de la începuturile noastre ca popor am fi vorbit probabil limba latină. Limba română e rezultatul unei latine vorbite incorect.
    • Like 3
  • Doamna profesoara, ati uitat o regula esentiala a limbii: evolueaza catre simplificare. Academia doar normeaza ceea este deja incetatenit ca uzual.
    Nu vreau sa exprim "ca bun coleg" ci doar "ca coleg" , simplu, fara grade de calitate.
    Exprim altceva, are o alta semnificatie. Si vreau sa spun ceea ce vreau sa spun.
    Deci sunt nevoit sa pun "si" desi dvs spuneti ca e gresit. Acum. Poate peste cativa ani va fi corect. Cum a fost cu "nicio".
    • Like 5


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult