Sari la continut
Comunicare

Când cumpărăturile de Paște nu se făceau la mall. Cum se pregăteau românii pentru cea mai mare sărbătoare creștină

Ouă încondeiate

Foto: Inquam Photos/ Ghiță Porumb

Pentru mulți dintre noi, sărbătoarea Paștelui vine la capătul unei perioade de alergătură, de sarcini de bifat la serviciu și de vrie consumeristă. Pentru bunicii și străbunicii noștri și pentru cei dinaintea lor, sărbătorirea Paștelui era o lungă călătorie plină de secvențe încărcate de dimensiune spirituală, dar și de superstiții fără legătură cu tradiția creștină. 

În Vinerea Mare se cocea pasca, decorată cu o cruce din cocă, iar mulți țărani făceau o cruce de funingine pe peretele cuptorului, băteau mătănii și se rugau. „E o rugăciune care mie îmi place foarte multe: Cruce-n casă, cruce-n masă, Maica Sfântă la fereastră, Dumnezeu cu noi la masă”, povestește Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român. Iar momentele de sărbătoare din Duminica Paștelui nu erau concepute de comunitățile tradiționale românești fără austeritatea celor 40 de zile de post. „Postul era văzut ca un fel de drum pe care pornești și mulți țărani, inclusiv bunica mea, erau foarte riguroși. Puneau chiar deoparte vasele „de frupt” în care se pregătea mâncare de dulce și timp de 40 de zile nu se atingeau de ele. Luni, în Săptămâna Mare se ținea în multe părți post negru, ca și în Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă în care Isus Hristos a fost răstignit”, spune Ciprian Voicilă.

Un alt moment important era Joia Mare, în care majoritatea țăranilor se abțineau să lucreze. „În mitologia poporului român, există un personaj feminin numit Joimărița, care e o personificare a Joii Mari. Avea niște trăsături înfiorătoare, semăna cu Muma Pădurii, iar țăranii credeau că străbate satele și le pedepsește pe fetele tinere sau pe femeile căsătorite care nu terminaseră de tors cânepa, le ardea degetele, le bătea peste degete. Deci toată treaba trebuia terminată până în Joia Mare. Era un tabu care trebuia respectat, un tabu recurent când vorbim despre sărbătorile mari. Sunt niște elemente precreștine care s-au îmbinat cu elementele creștine ce vin din Decalog, din porunca de a cinsti ziua Domnului”, explică sociologul.

Ouă împistrite pentru nași și ouă negre pentru cei trecuți dincolo

Totuși, în Joia Mare, gospodinele vopseau sau încondeiau ouă. „Ouăle de Paști, alături de pască și de miel reprezintă alimentația rituală care definește din punct de vedere culinar Sfintele Paști. Ouăle de Paște erau de două categorii, cele vopsite într-o singură culoare și cele încondeiate, mult mai migăloase, mult mai greu de realizat. Acestea erau făcute pentru a fi dăruite îndeobște persoanelor mai importante, nașilor de botez sau de cununie. Celor încondeiate li se mai spunea în diverse regiuni ale României și împistrite, muncite, chinuite. În vechime, unele ouă erau vopsite în negru, în amintirea celor din neam care trecuseră dincolo. Țăranii credeau că dacă noi ciocnim aici de Paște ouă în numele lor, află și ei pe lumea cealaltă că a venit Paștele și se bucură alături de noi. De altfel, tot în mentalitatea noastră tradițională, de Paște, ca și de Crăciun, ca la orice mare sărbătoare, se dă și de pomană. Tot în ideea asta, de a participa la bucuria Învierii Domnului sau a sărbătorii respective întregul neam”, spune Ciprian Voicilă.

„Crăciunul sătulul, Paștele fudulul”

Ca și astăzi, în Săptămâna Mare, creștinii se spovedeau, pentru a se putea împărtăși. „Apoi noapte Înviere, țăranii își puneau în raniță câte puțin din alimentele pe care urmau să le consume, ca să fie sfințite. După aceea se întorceau cu lumina cu, obicei întâlnit și astăzi și moștenit inclusiv în zonele urbane. Stingeau lumânarea în tinda casei, făceau semnul crucii cu ea și păstrau lumânarea, care era bună în restul anului de sperietură”, povestește el. Un alt obicei era cel de a avea haine noi, pe care oamenii le purtau la liturghie. „Era și o vorbă: Crăciunul sătulul, Paștele fudulul. Oricât erau de săraci, oamenii încercau să își ia măcar o cămașa nouă - lor, soției, copiilor”.

Cojile ouălor de Paște și tărâmul subpământean al blajinilor

Atunci când erau ciocnite ouăle la masa de Paște, era respectată întotdeauna ierarhia din familie - părinții ciocneau cu copiii, niciodată invers. Iar cojile ouălor nu erau niciodată aruncate la gunoi, ci pe o apă curgătoare. 

„Poporul român credea că toate apele curgătoare se varsă în Apa Sâmbetei, pe care o întâlnim și în basmele românești. Apa Sâmbetei pătrunde într-un tărâm subpământean, unde locuiește un popor., blajinii, niște oameni săraci, simpli, foarte iubitori, foarte plini de dragoste și foarte credincioși, care trăiesc rugându-se foarte mult, dar care, în simplitatea lor, nu au calendar. Neavând calendar, ei nu știu de ce dată pică Învierea Domnului în anul respectiv. Și atunci rolul gospodinelor era să-i anunțe aruncând pe apa curgătoare cojile rămase de la ouăle de Paște. În tradiția poporului român, termenul blajini îi desemnează și pe cei morți din neamul fiecăruia. De unde și obiceiul de a sărbători Paștele Blajinilor, uneori în Duminica Tomii, alteori în lunea după Duminica Tomii, care se păstrează și astăzi.Cu ani în urmă, am participat alături de unii membri ai familiei mele la un Paște al Blajinilor în Buzău, chiar în oraș. Și acolo se merge la cimitir cu ouă roșii, cu cozonac și vin, iar membrii familiei întind o cuvertură lângă mormânt, se așază, mănâncă, beau și rememorează întâmplări cu cei dragi trecuți dincolo”, povestește Ciprian Voicilă. 

Un alt obicei păstrat este acela de a te spăla, după slujba de Înviere sau în dimineața de Paște cu apă în care se află un ou roșu - simbol al vieții, busuioc, plantă despre care se crede că are puterea de a ține răul la distanță și, uneori, un bănuț de argint, simbol al prosperității.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    E interesant că în seria Harry Potter apare un personaj din basmele românești. Se numește Iarba Fiarelor.
    • Like 0
  • Felicitări pentru articol!
    • Like 0
  • Vremuri apuse care nu se mai intorc. Mallurile si supermarketurile au declansat consumerismul exacerbat, au desfiintat randuielile, traditiile si obiceiurile legate de Paste, Craciun sau alte sarbatori. Au distrus micii fermieri, producatori, micii artizani si comercianti specializati fiecare pe o gama de produse. Nu in ultimul rand, a midificat serios stilul de viata, legaturile, comunicarea si coeziunea sociala care exista gratie modului de productie, distributie si consum de altà datà. Ce e mai descurajant este ca in Romania, spre deosebire de alte tari mai conservatoare si cu un dram de patriotism economic, au acaparat si monopolizat serios distributia, penetrând mult chiar si in mediul rural. Multi din taranii de alta data au lasat de izbeliste productia proprie care le asigura autonomia sau le permitea sa faca troc ori sa vanda o parte. Acum nu mai pun mâna pe unelte ci pe sacosà si portofel si se duc la cel mai apropiat market. Iar depopularea masiva si exodul romanilor spre marile orase sau alte tari, a amplificat si mai mult aceste tendinte. Imbogatim marile grupuri care detin aceste lanturi de distributie industriala a unor produse scumpe, de calitate indoielnica daca nu nocive, trimitandu'ne apoi spre farmacii, spitale si asigurari private de sanatate. Si uite'asa se'nchide bucla.
    • Like 0
    • @ KapetanMavromati
      Valentin check icon
      Interesant e că asta a fost și teza lui Marx în combaterea capitalismului: distrugerea micilor ateliere și magazine de către supercompanii.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Si ce daca a fost a lui Marx ? Am stat 20 de ani afara, cunosc Europa de Vest ca pe buzunarul meu. Aparitia primelor supermarketuri in Franta la inceputul anilor 70 a fost momentul de plecare. Mergeti si vorbiti cu fermierii si crescatorii acolo, despre subiectul àsta, despre PAC si alte subiecte conexe, de curiozitate ca sa vedeti reactiile. Li se falfaie absolutamente de Marx, Prudhon, El Comandante sau mai stiu eu cine vreti, rezultatul actual conteaza.
      • Like 1
    • @ KapetanMavromati
      Valentin check icon
      E interesant de precizat că problemele puse de Marx rămân actuale. De fapt, nu ele sunt buba, ci soluțiile (unde, în realitate, s-a simțit și mâna lui Engels). Adevărul este că nu avem un sitem perfect. Capitalismul este un sistem gripat, însă, spre deosebire de alte sisteme - cum ar fi comunismul - este singurul funcțional. Va trebui să-l suportăm până găsim altceva mai bun.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Corect, ca si democratia ...Sarbàtori cu bine !
      • Like 1
    • @ KapetanMavromati
      Valentin check icon
      Solon? Socrate,cred? Oricum, zicerea era în felul acesta (citez din memorie): democrația și tirania sunt la fel de rele, însă, între cele două, e de preferat democrația. Să ne trăiască!
      • Like 0
    • @ Valentin
      Sai sa o suportàm pânà vom gàsi altceva mai bun in loc. Churchill...
      • Like 0
    • @ Valentin
      Deficitară exprimare și punct de vedere nelegat de articol.
      • Like 0


Îți recomandăm

Arsenie. Viața de apoi

„Constatarea cea mai sumbră, după experiența asta, e că oamenii se lasă foarte ușor manipulați pe fondul de nevoie intimă religioasă și că ne îndreptăm, cumva și din analfabetism istoric sau din necunoaștere, către valorizarea acestor formule autoritare antioccidentale, antieuropene conspiraționiste care sunt în spațiul public din ce în ce mai puternice. Și asta vom vedea la alegerile de anul viitor cu ce o să se soldeze”, a concluzionat Alexandru Solomon.

Citește mai mult

Apă de băut

Copil fiind, înainte de 1990, „recrutam” câte un adolescent mai vânjos din cartier ca să cărăm sacoșele cu 10-12 recipiente din sticlă, pe care le dădeam goale și le aduceam acasă pline cu apă minerală. Vecinul se alegea cu o monedă sau un biscuit Poiana. Dacă știa să negocieze mai bine, primea cu împrumut mingea mea de fotbal, câteva ore.

Citește mai mult