Când ies pe străzile noastre în aceste zile, risc să fac o boală de ochi

Foto: Profimedia Images

Trăim astăzi în mod plenar într-o cultură și civilizație a vizualului, a tridimensionalului în percepția realității și dincolo de realitate. Este vorba de o lume în care realitatea și iluzionarea ei se îngrămădesc necontenit în imaginarul nostru. De altfel, această prevalență a vizualului în lumea de astăzi reia elogiul vizualului și triumful acestuia încă din epoca barocă. Paradigma barocă celebrează vizualul și proclamă superioritatea vederii asupra tuturor simțurilor umane, dacă ne gândim la ceea ce spune cronicarul Miron Costin: „din toate câte așează într-adevăr gândul nostru, ce se vede cu ochiul nu încape să fie îndoială în cunoștință”. Așadar, seducția și puterea persuasivă a vizualului pare să fie în afara oricărei îndoieli.

Ne invadează în fiecare zi vizualul, dacă ne referim la perioada preelectorală și electorală, cu panouri publicitare imense ce reprezintă în spațiul public figuri de politicieni, lideri, prezidențiabili. Unele dintre acestea poartă mesaje dintre cele mai agresive și radicale prin care se dorește să se schimbe lumea și țara și reprezintă figuri severe și importante de politicieni, cu privirea fixată în cuvintele grele ale acestora. 

Pe lângă aceste panouri publicitare cu care suntem obișnuiți în derularea democratică a vieții noastre publice, întâlnim din ce în ce mai frecvent panouri publicitare reprezentând medici și tehnici de vindecare transmise la fel de agresiv neamului nostru. Figuri tinere de medici providențiali și specialiști ne îndeamnă să apelăm la serviciile medicale ale propriilor cabinete sau clinici particulare, ei fiind beneficiarii unei pregătiri de excepție și posesorii celor mai inovative tehnologii medicale din lume. Îmi vin în minte spusele unor medici celebri, specialiști în chirurgia estetică și reparatorie, ca Dr. Nassif și Dr. Dubrow din serialul de reality show televizat, care afirmă în repetate rânduri că promovarea făcută de anumiți medici prin panouri de publicitate în SUA este suspectă și de multe ori mincinoasă, aceștia profitând de credulitatea vizuală a pacienților.

Deosebirea dintre cele două tipuri de reclamă constă, în primul rând, în faptul că pe politicieni poți să-i înjuri, sau poți să subscrii la minciuna lor fără efecte directe asupra sănătății omului. Este o îngăduință promovată de democrație de a ne descărca înjurându-i și este un teritoriu de exercitare a libertății de expresie, precum cel de pe stadioane unde, după spusele lui Albert Camus, trăim într-o neîngrădită libertate de a ne manifesta prin vociferări, înjurături față de jucători, arbitri, echipe.

În cazul panourilor publicitare ale medicilor se sugerează în permanență partea inconfortabilă și spăimoasă a vieții noastre, de percepere a bolilor și a îmbolnăvirilor. Acești medici par niște vraci terifianți și fatali ai fragilității vieții noastre, care, dincolo de incertitudinile pe care doresc să le inspire prin vindecările mai mult sau mai puțin miraculoase, trezesc anumite frisoane în percepția noastră și parcă gestionează imaginarul morții și al salvării. Este vorba de un marketing publicitar deșănțat, aducător de bani și de câștiguri. Ele forțează celebritatea și competența în medicină, mai ales în cazul unor medici din generația tânără, agresivă și neiertătoare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp