Pentru că suntem în „luna cadourilor“, v-aș propune să reflectăm puțin asupra lor, a cadourilor. Sau a psihologiei darului și a satisfacției. Suntem bombardați cu mesaje de marketing bine calibrate care ne spun despre daruri, „bucuria de a oferi“, „bucuria de a primi“, etc.
Ne gândim că e firesc să oferim copiilor ce-și doresc, să le oferim rudelor ceva semnificativ, etc. Pentru asta ni se apasă butonul culpabilității („de Crăciun stai mai mult cu familia“ – cu mesajul subversiv că „în restul timpului nu prea se întâmplă“, etc.; știu, sunt malițioasă, dar nu mă pot abține.)
Darurile sunt o formă de schimb social prezentă în cele mai vechi organizări umane. Ele semnalizează comportamentul pașnic, de alianță, de apropiere, de submisiune, de omagiu, de cumpărare a unor servicii (mita), etc. Sunt forma noastră materială de a comunica afecțiunea.
Nici măcar nu e ceva exclusiv uman. În comportamentul de curtare al unor specii de păsări, insecte ori mamifere se întâlnește frecvent. Sfrânciocul bărbătuș îi aduce mândrei sale câte un șoarece vânat, iar masculul muștei Drosofila regurgitează mâncarea pentru a convinge femela să se împerecheze. Cimpanzeii masculi împart vânatul o lungă perioadă de timp cu o femelă, pentru a o convinge că reprezintă niște „bărbați bine“, generoși, furnizori de resurse vitale. Mă rog, scopul final era de a se împerechea cu respectiva…
Potlach
Trecând la oameni, știm despre potlach. Ce e potlach? Subiectul unor dizertații studențești la Antropologie. Wikipedia îl descrie ca pe un obicei ce constă într-o risipă de daruri practicată de indigenii din pacificul de NW, ținut cu ocazia marilor evenimente de viață (căsătorie, naștere, moarte). Cel care oferă provoacă pe cineva să-l întreacă în generozitate. Doar cei de rang înalt pot susține un potlach. Generozitatea constă în a oferi și distruge bunuri (mesajul este: „sunt atât de bogat că pot să distrug bunuri, sau să le ofer fără să le socotesc.“) Dacă cel provocat nu întoarce darul cu asupra de măsură, cu și mai multe cadouri oferite și risipite, și mai mare abundență și generozitate, acesta din urmă pierde din putere iar poporul său, pe care îl reprezintă, va fi rușinat, degradat. Rezultă că Potlach este un comportament care semnalizează și reglementează statutul social înalt.
Așadar „fără număr, fără număr“, cum ar comenta clasicul Florin Salam. Căutând pe net, ca să-mi confirm paternitatea refrenului celebru, am dat peste informația că există și o aplicație de Android cu acest nume, de mare succes, care …aruncă cu bani. Nu râdeți. E fascinantă dorința oamenilor de a vedea resurse risipite, bani aruncați, abundență „fără număr, fără număr.“
În acest Potlach postmodern ce se reiterează în fiecare decembrie, vă invit să meditați la câteva idei. Psihologii care studiază emoțiile umane și în particular satisfacția, s-au oprit și asupra „bucuriei de a primi“. Ei bine, ei au descoperit că este mult sub așteptări. De ce? Pentru că avem în cap o „morișcă hedonică“ (hedonic mill – cum îi zice Sonia Lyubomirsky, profesoară de psihologie la Universitatea din California care se ocupă de studiul fericirii). Această morișcă hedonică ne face să ne adaptăm la orice. Și la o pereche de pantofi noi superbi, și la o mașină formidabilă primită plocon, și la o casă nouă și luxoasă. Cu alte cuvinte degradează satisfacția asociată noutății lucrurilor... La asta vă învit să vă gândiți câteva momente.
În acest Potlach postmodern ce se reiterează în fiecare decembrie, vă invit să meditați la câteva idei. Psihologii care studiază emoțiile umane și în particular satisfacția, s-au oprit și asupra „bucuriei de a primi“. Ei bine, ei au descoperit că este mult sub așteptări.
Economiștii au descoperit mai devreme această morișcă și i-au spus „descreșterea utilității marginale“. Primul consum al unui bun sau serviciu oferă mai multă utilitate marginală decât al doilea sau al cincilea. Și descreșterea continuă. Cu alte cuvinte, prima dată când primesc un ou de ciocolată, voi sări în sus de bucurie. A doua oară știu despre ce e vorba, deci mai puțin. A treia oară sunt puțin dezamăgită. A patra oară când primesc oul de ciocolată îmi e indiferent. A cincea oară sunt de-a dreptul enervată de lipsa de imaginație a celui care îmi oferă previzibilul ou de ciocolată. De aici și necesitatea înnoirii produselor (o altă surpriză în ou, poate?). La fel cu noua pereche de pantofi, cu noua mașină, cu noua casă. Pentru că mintea umană se plictisește repede. Dacă cele de mai sus nu reprezintă un salt în bunăstarea cuiva (să zicem că o familie nevoiașă a primit o casă - sigur că satisfacția e foarte mare pe moment, dar și ea se va stinge treptat.)
Din fericire, dacă știm cât de cât cum funcționează mintea noastră, și mai citim cât de cât despre psihologia satisfacției, aflăm că nu este totul pierdut. Aflăm deci că e mai util și mai eficace să dăruim experiențe, nu lucruri (un balet pe care soția voia de mult să-l vadă? Un curs de dans, de echitație pentru fiica ta? O călătorie de unul singur după o perioadă plină? Un voiaj inedit? De ce nu, o călătorie spirituală undeva departe, pe unde mai trăiesc ultimii maeștri, etc? Ați prins ideea.
Experiențele sunt mai vrednice de ținut minte și se „degradează“ mai greu. Lasă amintiri mai durabile. Permit concentrarea atenției asupra lor (când înveți să dansezi ești cu totul acolo, atent) și mai ales cer atenție continuă. Le valorizăm mai mult, pentru că am participat la ele, ne-au modelat, am depus efort (sau, dacă rezultatul e slab, măcar te distrezi). Morala: oferiți experiențe, nu obiecte (sau nu doar obiecte).
Scriu asta gândindu-mă la o prietenă care simte nevoia să-i cumpere copilului ei orice dorește (câți părinți nu vor asta?). Dar aș vrea să-i spun astfel, fără să o fac să se simtă prost, că nu face bine. Că va crește un copil care se va plictisi de orice, care nu va avea satisfacția propriului efort, nu va învăța să amâne satisfacția (și unul din cei mai buni predictori ai succesului în viață este capacitatea de a amâna satisfacerea unei nevoi de moment – celebrul experiment cu copiii și „marshmallow“ - google it). Că de Crăciun te poți bucura și altfel decât consumând, consumând, consumând... cum? Nu vă rămâne decât să vă imaginați ce puteți face cu ce aveți și sunteți deja.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.