Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Când mediocrii ajung șefi: „- Ce feedback am pe prezentarea mea?” „- Prezentarea echipei! Am eu grijă să nu te cunoască nimeni!”

companii - getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

Am eu grijă să nu te cunoască nimeni!

De când am început să scriu pentru Republica, prieteni, amici, cunoscuți își pun viața pe masă și îmi împărtășesc cele mai diverse povești, cu speranța că voi „ataca” problemele care îi macină și le voi exorciza prin scris întâmplările care le-au marcat oarecum existența. Când cuvintele se reunesc într-un text pe o platformă serioasă și curată primesc din greutatea lor primordială – și a fost seară și a fost dimineață și povestea a devenit cunoscută. Și oamenii au văzut ce e bine și ce e rău.

De obicei, din poveștile lor rămân mai ales cu replici care înalță sau distrug, reafirmând puterea cuvântului, atât de neglijată în vorbăria noastră agitată și nechibzuită.

Replicile diverșilor șefi, mai mari sau mici, sunt unele dintre preferatele mele. Am un amic care la sfârșitul agendei își notează conștiincios toate invectivele, perlele și textele motivaționale ale șefilor.

„Aveți rahat simplu în loc de creier!”

„Nimic nu se face fără mine în cc!”

„Șefii voștri sunt grădinarii voștri!”

La pensie, poate le va găsi amuzante. Astăzi, își găsește mai greu umorul.

Ce validează un șef, dincolo de semnătură și de cartea de vizită?

A fi lider, oricâte cărți ai citi despre acest subiect, este un simț, cum este și cel pedagogic. Un simț al măsurii, al valorii, al oamenilor. Acel „simț enorm, strategic și văz binele echipei mele” din care se hrănesc idei și oameni cu adevărat mari.

Criza de lideri a României se reflectă inclusiv în multe dintre companiile noastre. Tot mai mult, angajații vor manageri cu strategii care să-i inspire, să-i motiveze și să-i transforme în complicii unor viziuni inovatoare. Dar în multe cazuri, companiile gem de varii șefuți, învestiți în funcții de două rânduri, care se ocupă cu urzeli pentru a-și păstra tronul sau pentru a cuceri o nouă promovare, valorificând munca unor oameni dedicați, dar anonimi pentru companie. Primii joacă aventura supraviețuirii cu zâmbetul pe buze și conștiința liniștită de ratele și de gurile pe care le au de hrănit – ultimii, joacă „munca-oarba” pe nervii, sănătatea și timpul lor.

- Ce feedback avem pe prezentarea mea?, a întrebat într-o zi un angajat de bună-credință.

- Prezentarea echipei! Am eu grijă să nu te cunoască nimeni!, a răspuns șeful cu un aer mustrător.

De ce să afle managementul că sub el există oameni foarte bine pregătiți, când doar el știe cum a promovat din departament în departament? Problema este că odată ce un mediocru este validat într-o funcție mare, farsa se va perpetua, iar traseul lui va rămâne, de cele mai multe ori, ascendent. Va crește în aroganță și importanță și se va îndoi dreapta-stânga, în funcție de context, pentru că singurul accesoriu pe care nu-l are este coloana vertebrală. Următoarea companie îl va prelua “de bun” pentru că așa stă scris în semnătura lui. Once a manager, always a manager, cu orice preț!

Frica de oamenii valoroși pe care-i ai în echipă oglindește multe neputințe, incompetențe și frustrări. Ea naște șefii cu esență de nuc, la umbra cărora nu crește nimic.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • VARLY VARLY check icon
    Stiti....este o vorba " dai la prost biciul, ca stie ce sa faca cu el"
    • Like 0
  • Nu prea cred ca sefii despre care se face vorbire aici sunt cu esenta de nuc,nucul in sine este esenta valoroasa,doar partea cu umbra poate fi adevarata
    • Like 0
  • Exista o companie in care 90% din sefi sunt exact asa: niste mediocri ajunsi sa tina painea si cutitul...niste mediocri macinati de propria micime, lipsa de competenta si multe frustrari. Toate astea se revarsa zilnic asupra subalternilor. Compania se numeste RDS.
    • Like 0
  • Punctul pe I(indiferenta, idiotie, invidie, iresponsabilitate), carte multa nu se cere, sa fii neghiob, ruda cu patronii sau cineva acolo cu putina influenta. Dupa care, poti sparge geamuri cu pumnul, injura toti clientii, poti sa arzi soarecii cu spray, si toate astea intr-un service romanesc franchiza Volkswagen. In rest mister Gogu si domnul D au acoperit toate aspectele.
    • Like 0
  • Este o mare diferență între șef și lider. Ori aici este confuzia, deși mulți ajung șefi prin diverse mijloace (pile, relații, etc.) Nu mulți ajung să fie lideri.
    Ori majoritatea celor care ajung șefi se văd (cred) lideri, deși nu au calitățile necesare...
    Este un subiect ce poate fi îndelung dezbătut, însă mi-e greu să cred în schimbare...
    • Like 2
  • Gogu check icon
    Eu ajung usurel la concluzia ca managementul e o pseudostiinta. Și ca mai mult de 3-4-5 nivele ierarhice între un profesionist și ceo-ul multinationalei sunt complet inutile si contraporoductive și încurajează apariția cazurilor ca cele din articol.
    • Like 3
    • @ Gogu
      D check icon
      Nu este chiar pseudoștiință, dar nu prea are legătură cu managementul de resursă umană, ci cu managementul propriei imagini.

      Deși sunt de acord că prea multe niveluri într-o companie sunt de multe ori contraproductive, nu cred că sunt neapărat o cauză a calității slabe ale managerilor, în general. Mai degrabă, aș zice că are legătură cu declinul disciplinelor umaniste din programa școlară care ajutau la formarea unui caracter orientat către uman. Bineînțeles, pe lângă mediul emoțional în care cresc copiii-viitori-manageri. Mediu în care, fie li se inoculează un narcisism bolnav, fie sunt privați de afecțiune și atunci, la maturitate, încearcă să demonstreze celor din jur că sunt vrednici de ea prin toate mijoloacele posibile.
      • Like 2
    • @ D
      Gogu check icon
      Probabil ai dreptare. Deși cred ca mai degrabă partea a doua e explicația, nu cea legata de școală. Nu din școală înveți sa interacționezi cu oamenii. Și probabil nici petrecându-ti copilăria și tinerețea cu lesa în jurul gatului.
      Ce spuneam legat de prea multe nivele ierarhice e observație proprie, care n-are nimic universal. Eu am lucrat într-o firma de 1600 oameni, parte dintr-o multinațională de 60.000. Între mine, talpa găștei, și ceo erau 5 nivele. La noi în firma la 800 ingineri erau 4 șefi de departament și un director tehnic, a căror intervenții "tehnice" erau aproape inexistente. Practic organizarea ne-o făceam aproape singuri mult mai eficient decât o putea face un șef. Și am văzut si firme de 100 oameni in în care jumătate sunt sefi, sefuleti, sefoformi si sefurniculi. Mulți având mai mult orgolii decât competente insa cineva a învățat la un curs de management ca oferit "poziții" și titluri pompoase ii motivează.... Posibil sa fie adevărat însă greu de spus dacă asta ii motivează pe aia care merita motivați.
      • Like 6
    • @ Gogu
      D check icon
      Oh, da, mid-șefulimea! Ăia care nici nu știu, nici nu își asumă.

      Unele cursuri de management sunt de-a dreptul toxice. Nu mai au nimic din "caracterul" pe care ți-l pot inspira literatura, istoria. Se concentrează prea mult pe etichetă și prea puțin pe conținut. Titluri! Acele cuvinte care nu zic nimic despre un om!
      • Like 0
    • @ D
      Gogu check icon
      Acum 100 ani era poate justificat. Aveai un sef mare cu studii superioare, niste sefuleti mai mici cu bac, niste sefi de echipe cu 8 clase si experienta si niste palmasi cu 4 clase. Insa realitatea aia nu mai exista. De exemplu in cooperativa in care cu onoare activez secretara echipei noastre are doctorat (in agronomie, luat in Europa, nu la colegiul ala de aparare unde fac doctorate politicienii) si vorbeste 4 limbi.
      • Like 0
    • @ Gogu
      Să vezi departament cu 4 ingineri și patru șefi pe lângă ei, fiecare cu o oarecare ttitulatură, ca nu cumva să se confunde.
      Iar, la nivel general, aproape 20 de șefi la vreo aproape 50 de oameni. Deci se poate și mai rău.
      Despre calitate, umanitate, inteligență...oho, greu.
      • Like 0
  • The Peter Principle (principiul lui Peter): "In a hierarchy every employee tends to rise to his level of incompetence ... in time every post tends to be occupied by an employee who is incompetent to carry out its duties ... Work is accomplished by those employees who have not yet reached their level of incompetence."
    • Like 5
  • Exista in economia actuala o sumedenie de firme care au ca principal finantator fondurile de investitii. Acestea au luat nastere prin preluari mai mult sau mai putin agresive a unor firme mici, create prin munca si inventivitatea catorva entuziasti, dar care nu s-au mai putut dezvolta pe o piata concurentiala profund inechitabila si imorala si aceasta este soarta majoritatii firmelor autohtone. Odata inclusa intr-o firma multinationala finantata de fonduri de investitii, in mica firma de succes au loc schimbari profunde in departamentul managerial si de resurse umane, in procedurile de functionare si de relatii cu clientii, toate subordonate exclusiv maximizarii profitului fondurilor de investitii. Managerii locali dispun de resurse financiare pe care le pot intrebuinta dupa cum cred de cuviinta pentru indeplinirea planului de profit, scopul initial al firmei preluate se pierde printre scopurile globale ale multinationalei, fostii lideri formali si informali isi pierd treptat din importanta si totul devine o masinarie complexa al carei singur scop il reprezinta indeplinirea planului de profit stabilit de fondurile de investitii. Asa apar si se auto- propaga 'sefii cu esenta de nuc'.
    • Like 0


Îți recomandăm

Casa UNESCO

Acasă are sute de fotografii care arată cum a fost casa înainte. A încercat să păstreze tot ce se putea păstra. Cu pasiune și dăruire a reușit să renoveze casa cu o istorie de peste 200 de ani, fără să îi distrugă farmecul, și totodată să aibă tot confortul modern. (Foto: Facebook/Stela Onuț)

Citește mai mult