Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Diferența dintre nemți și români în business explicată de un german stabilit în România: noi nu ne apucăm de treabă până nu avem un șef, voi nu faceți treabă pentru că aveți prea mulți șefi

Ședință în companie

Foto: Guliver Getty Images

Vă propun trei instantanee din businessul românesc, așa cum le-am întâlnit în cariera mea. Ca să înțelegem mai bine cum e cu șefia la români:

1. O poveste nemțească - de la un neamț care a stat mulți ani în România și e mai român ca mulți dintre noi. După multă vreme de lucrat cu români, și-a dat seama care e diferența între români și nemți în business, în general:

- Nemții nu se apucă de treabă până nu au un șef care să îi conducă, românii nu fac treabă pentru că au prea mulți șefi. 

Știți cum se spune: prea mulți șefi de trib și prea puțini indieni…

Acum, pentru cei care sunt mândri că sunt români, să știți că și nemții sunt super profesioniști până trebuie să îți dea banii și atunci sunt mai răi ca românii. Am lucrat și eu cu ei de multe ori.

***

2. Legat de bani și șefi, când eram tânăr și lucrăm la ditamai compania IT, vine în vizită în România numărul 3 din această companie multinațională. Acum să știți că și eu eram numărul 3, dar mai din partea cealaltă a cozii. Îi organizez omului întâlniri cu grei din business-ul românesc, dar și din Guvern. La una dintre întâlniri, îl prezint ca fiind vicepreședinte, ceea ce și era, un fel de șeful șefului șefului meu.

Când ieșim din întâlnire omul îmi zice:

- Adrian, noi doi suntem egali din punct de vedere uman. Singura deosebire dintre noi este partea de responsabilități. Eu, ca un român bun, în mintea mea:

- Și salariul.... “.

Că văzusem eu că avea poză la wallpaper pe laptop un yacht. El continuă, cu voce tare:

- Așa că prezintă-mă ca pe colegul tău, pentru că e important cum te poziționezi tu în toată discuția.

Am înțeles atunci că era despre mine, nu despre el. Începem să vedem și noi mai mulți colegi și mai puțin șefi prin firmele noastre? Și mă refer strict la poziționare...

***

3. Acum știu că e boală grea asta cu „capra vecinului” că doar ce ați văzut și la mine asta un pic mai sus, dar povesteam la un moment dat cu un prieten care are firmă de construcții și-mi zice că cea mai frecvență discuție printre oamenii de acolo, de la el din firmă, este de ce Vasile are salariul mai mare.

-Că și eu vreau mai mulți bani, ce, numai Vasile să aibă?! vin angajații cu pretenții.

Bineînțeles că pe nimeni nu interesează ce face Vasile pentru banii ăia. Vor doar salariul lui Vasile. Și răspunsul prietenului meu este simplu:

-Te-aș face fericit dacă i-aș tăia salariul lui Vasile? Să îl reduc?

Aia cu capră vecinului din păcate nu este valabilă numai când e vorba de salarii, de Vasile, Ion, Gheorghe, ci și de firmele și manageri / patronii lor din aceeași industrie, să zicem. Și în business se „moare” de grijă altuia, în loc ca fiecare să-și vadă de propria afacere. În fond, omul de afaceri român, la fel ca politicianul român, nu este cu nimic mai bun sau mai rău decât țara din care provine. Competiția este bună, invidia însă anihilează orice inițiativă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ha ha ha....
    Eu sunt propriul meu angajat....si nu știu de unde să mai tai din salariu, numai poate, poate, îl voi putea lua și eu măcar odată....intreg!
    Și sunt atât de mâncat de invidie pe interior, ca patron, ca îmi vine câteodată să mă concediez, fără drept de replică, fără preaviz.....
    Norocul angajatului e ca mă cuprinde , în ultima clipă, mila de sine....(Ha ha ha) - cum naiba să supravietuiesc?!!
    Dar nuuuuuu.....nuuuuu ......disper!
    Sunt optimist citind Republica.ro. Zău! Nu glumesc.
    • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon tăxi - Profimedia

Poate că nu suntem suficient de nemulțumiți ca să vedem cu adevărat ce avem. Poate că, dincolo de nemulțumirile cotidiene și de criticile fără sfârșit, România pulsează cu o vitalitate discretă, cu umor și cu frumusețea unor lucruri care nu se văd imediat, dar care țin locul stabil al unei vieți adevărate. foto: Profimedia

Citește mai mult

Foto CTP

Scriu acest text în primul rând pentru credincioșii ortodocși din România. Pentru cei care cred sincer în cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt un om al științei – ceea ce nu înseamnă automat că sunt și ateu. Cred și eu, dar în altceva: în rațiune, în observație, în experiment, în logică, în dovezi, în demonstrație. Pe baza acestora am analizat la început zicerile lui Dumnezeilă Georgescu. Erau atât de aberante, încât devenea ridicol să raționezi asupra lor. Am renunțat.

Citește mai mult

Sorin Grindeanu și Liviu Dragnea

Zice cel mai detestat om politic român din aceste zile, că venirea în guvern a doamnei Oana Gheorghiu „nu e un lucru care să ne facă bine” și are maximă dreptate. Nu are cum să facă bine un asemenea om, PSD-ului. E un antidot la zboruri Nordis, la jafuri din banul public, la afaceri necurate și e clar că îi ia cu frisoane, cu grețuri. Țipă Olguța, țipă Manda, țipă Grindeanu că Oana Gheorghiu nu le face bine. E ca și cum ar fi venit o molimă peste ei.

Citește mai mult

Parlament 2025

În ultimele luni s-au produs câteva modificări pe scena politică românească. Dreapta a început să se consolideze și are un potențial semnificativ. Prin „dreapta” nu mă refer la populiștii de la AUR și la tot ce gravitează în jurul lor sau sub ei: SOT, POT, Partidul Patrioților, Georgescu, Anca Alexandrescu etc. Pentru a avea o viață politică sănătoasă, cei mai reprezentativi lideri ai dreptei ar trebui să fie politicieni de tipul (tot mai conservatorului) Nicușor Dan și Ilie Bolojan, iar electoratul care se consideră de dreapta ar trebui să înțeleagă acest lucru, fără să cadă în capcana populismului.

Citește mai mult

Ioan Aurel-Pop

Filmarea începe cu membrii corului Tronos aplaudându-l pe președintele Academiei. Acesta stă în picioare și scutură din cap, parcă încercând să evite ispita – cuvânt potrivit pentru audiență – privind melancolic către masa încărcată cu numeroase bunătăți, dintre care majoritatea ar fi fost îngăduite chiar și Celui care a trăit ca evreu și a avut scris IESVS NAZARENVS REX IVDAEORVM pe crucea Sa. Foto: Basilica.ro

Citește mai mult
sound-bars icon