Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Diferența dintre nemți și români în business explicată de un german stabilit în România: noi nu ne apucăm de treabă până nu avem un șef, voi nu faceți treabă pentru că aveți prea mulți șefi

Ședință în companie

Foto: Guliver Getty Images

Vă propun trei instantanee din businessul românesc, așa cum le-am întâlnit în cariera mea. Ca să înțelegem mai bine cum e cu șefia la români:

1. O poveste nemțească - de la un neamț care a stat mulți ani în România și e mai român ca mulți dintre noi. După multă vreme de lucrat cu români, și-a dat seama care e diferența între români și nemți în business, în general:

- Nemții nu se apucă de treabă până nu au un șef care să îi conducă, românii nu fac treabă pentru că au prea mulți șefi. 

Știți cum se spune: prea mulți șefi de trib și prea puțini indieni…

Acum, pentru cei care sunt mândri că sunt români, să știți că și nemții sunt super profesioniști până trebuie să îți dea banii și atunci sunt mai răi ca românii. Am lucrat și eu cu ei de multe ori.

***

2. Legat de bani și șefi, când eram tânăr și lucrăm la ditamai compania IT, vine în vizită în România numărul 3 din această companie multinațională. Acum să știți că și eu eram numărul 3, dar mai din partea cealaltă a cozii. Îi organizez omului întâlniri cu grei din business-ul românesc, dar și din Guvern. La una dintre întâlniri, îl prezint ca fiind vicepreședinte, ceea ce și era, un fel de șeful șefului șefului meu.

Când ieșim din întâlnire omul îmi zice:

- Adrian, noi doi suntem egali din punct de vedere uman. Singura deosebire dintre noi este partea de responsabilități. Eu, ca un român bun, în mintea mea:

- Și salariul.... “.

Că văzusem eu că avea poză la wallpaper pe laptop un yacht. El continuă, cu voce tare:

- Așa că prezintă-mă ca pe colegul tău, pentru că e important cum te poziționezi tu în toată discuția.

Am înțeles atunci că era despre mine, nu despre el. Începem să vedem și noi mai mulți colegi și mai puțin șefi prin firmele noastre? Și mă refer strict la poziționare...

***

3. Acum știu că e boală grea asta cu „capra vecinului” că doar ce ați văzut și la mine asta un pic mai sus, dar povesteam la un moment dat cu un prieten care are firmă de construcții și-mi zice că cea mai frecvență discuție printre oamenii de acolo, de la el din firmă, este de ce Vasile are salariul mai mare.

-Că și eu vreau mai mulți bani, ce, numai Vasile să aibă?! vin angajații cu pretenții.

Bineînțeles că pe nimeni nu interesează ce face Vasile pentru banii ăia. Vor doar salariul lui Vasile. Și răspunsul prietenului meu este simplu:

-Te-aș face fericit dacă i-aș tăia salariul lui Vasile? Să îl reduc?

Aia cu capră vecinului din păcate nu este valabilă numai când e vorba de salarii, de Vasile, Ion, Gheorghe, ci și de firmele și manageri / patronii lor din aceeași industrie, să zicem. Și în business se „moare” de grijă altuia, în loc ca fiecare să-și vadă de propria afacere. În fond, omul de afaceri român, la fel ca politicianul român, nu este cu nimic mai bun sau mai rău decât țara din care provine. Competiția este bună, invidia însă anihilează orice inițiativă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ha ha ha....
    Eu sunt propriul meu angajat....si nu știu de unde să mai tai din salariu, numai poate, poate, îl voi putea lua și eu măcar odată....intreg!
    Și sunt atât de mâncat de invidie pe interior, ca patron, ca îmi vine câteodată să mă concediez, fără drept de replică, fără preaviz.....
    Norocul angajatului e ca mă cuprinde , în ultima clipă, mila de sine....(Ha ha ha) - cum naiba să supravietuiesc?!!
    Dar nuuuuuu.....nuuuuu ......disper!
    Sunt optimist citind Republica.ro. Zău! Nu glumesc.
    • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Corporatist.

Presiunea legată de locul de muncă a devenit un subiect tot mai frecvent în discuțiile pe care le avem în diferite grupuri de prieteni. Tot mai mulți dintre ei spun că se simt copleșiți, intimidați și supuși hărțuirii psihologice la locul de muncă, și asta indiferent de Indiferent de vârstă sau de poziția managerială. foto Getty Images

Citește mai mult

Sting la Untold 2026

De altfel, din comentariile pe care le-am auzit în jurul meu după concert, dar și pe care le-am citit pe net, trag următoarea concluzie: celor care nu l-au mai văzut pe Sting li s-a părut extraordinar, iar celor care l-au mai văzut li s-a părut că a fost mai bine altădată. Practic, lumea se împarte între vrăjiți de Sting și cunoscători de Sting, ceea ce nu e rău deloc.

Citește mai mult

Amalia Săftoiu

În cel mai nou episod al podcastului economic al Băncii Transilvania, BT Business Talks, am stat de vorbă cu Amalia Săftoiu, fondatoarea brandului românesc de tricotaje Ami Amalia, despre trecerea de la o carieră internațională în corporații la antreprenoriat, despre alegerea de a produce în România și despre răbdarea necesară pentru a construi un brand în care valorile să nu rămână doar o promisiune de marketing.

Citește mai mult
sound-bars icon