Foto: captura digi24
Cazul bătrânului de la spitalul din Corabia vine să completeze imaginea catastrofală a sistemului medical din România.
Este clar că percepția opiniei publice este una negativă și reprezintă rezultatul întâmplărilor nefericite sau al tragediilor care au avut loc în ultimii ani.
Dar pentru a gestiona cât mai profesionist acest nou incident, trebuie să înțelegem cum a apărut această percepție negativă.
În primul rând, cum am spus mai sus, ea se bazează pe experiențele trecute. Nu este prima dată când un om este ignorat pe holurile spitalului. Să nu uităm și de pacienta arsă la Floreasca. Și lista poate continua.
În al doilea rând, există ideea conform căreia medicii buni au plecat să lucreze în străinătate, aici rămânând doar…
Reală sau nu, această idee influențează enorm imaginea generală a sistemului medical din România.
Toți am văzut politicieni care au ales să își trateze afecțiunile în alte țări și, foarte probabil, avem mai multă încredere în medicina privată decât în cea de la stat.
Nu în ultimul rând, lipsa deciziilor ferme a contribuit și ea la imaginea proastă a sistemului medical din România. Oamenii au văzut iar și iar cum medicii sau managerii de spitale, care au greșit grav în anumite situații, au primit sancțiuni mai degrabă ușoare. Sigur, există și excepții, dar aici discutăm strict despre percepția „poți face ce vrei, oricum nu pățești mai nimic”.
Două amenzi. Acestea sunt sancțiunile existente până la acest moment în cazul Corabia.
Au început tot felul de anchete, atât din partea ministerului, cât și una internă. Dar parcă am mai văzut acest film. Un film de groază ce distruge și mai mult imaginea sistemului medical, chiar dacă în anumite spitale sau orașe lucrurile merg mult mai bine.
Astfel, într-un context complicat, rolul ministrului Sănătății (indiferent cine este el) devine extrem de important. Domnia sa a explicat că nu poate „trimite potera direct”.
Evident, există anumite proceduri ce trebuie respectate. Dar, ținând cont de cele 3 puncte de mai sus, o astfel de situație impune o cu totul altă gestionare a crizei.
Avem nevoie de mai multă transparență. Oamenii nu analizează și nu știu ce face comisia de etică sau ce presupune o anchetă internă. Concret, ce se va întâmpla? Și, cel mai important, ce se va întâmpla când se va dovedi eroarea? Tot amenzi?
Avem nevoie de mai multă compasiune. Nu putem trimite potera, dar nici nu putem comunica astfel încât să pară că ținem partea spitalului. Nu este cazul și, cu siguranță, nu asta așteaptă oamenii.
Avem nevoie de sancțiuni mai dure. Da, pentru că vrem să știm că cei care greșesc decisiv vor fi și aspru pedepsiți. Pentru că avem nevoie de garanția corectitudinii din partea celor cu putere. Pentru că avem nevoie să ne simțim protejați.
Două amenzi nu mai sunt suficiente pentru nimeni. Poate ar fi fost dacă am fi discutat despre un caz izolat. Dar când erorile grave se repetă cu o constanță îngrijorătoare, trebuie să schimbi ceva.
Trebuie să iei cu adevărat măsuri.
Gestionarea unei crize de imagine, mai ales într-un domeniu atât de sensibil, necesită empatie și delicatețe. Ai nevoie să înțelegi percepțiile opiniei publice. Iar aici, aceste percepții sunt clare ca lumina zilei: sistemul medical din România nu prezintă nici cel mai mic dram de încredere.
Aș începe cu asta…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Aceeași medici sunt și la stat și la privat deci dacă la privat se poate nu putem înțelege decât ca la stat NU SE VREA.
Daca eu fac asa ceva cu un client, a 2a oara nu mai intru in birou.