Foto: Profimedia
Pe 26 august, într-un colț întunecat al Clujului, un om a fost bătut până a intrat în comă. Era un muncitor străin, venit în România să muncească, să-și câștige pâinea. Nu a provocat pe nimeni, nu a făcut nimic greșit. A fost atacat cu o bucată de lemn, lovit în cap, în spate, în picioare, lăsat inconștient lângă o trecere de cale ferată. Procurorii spun că agresorul a acționat cu ură, din motive rasiale, cu intenția de a-l alunga din țară. Și tot ce putem simți, ca oameni, este o durere adâncă și o rușine care ar trebui să ne apese pe umeri.
La scurt timp după, în București, un livrator străin a fost agresat în plină zi. Filmarea a circulat online, iar reacțiile au fost împărțite. Unii au condamnat, alții au aplaudat. Mai grav, un politician a scris public că românii ar trebui să refuze comenzile livrate de străini. Și atunci ne întrebăm: cum am ajuns aici? Cum am ajuns să normalizăm ura, să o transformăm în opinie, să o lăsăm să se strecoare în discursul public fără să o oprim?
În aceeași atmosferă, Noua Dreaptă a cerut aprobare pentru un miting anti-imigranți. Și a primit-o. În centrul Capitalei, o organizație care promovează idei neolegionare, care flutură steaguri ale urii și ale excluderii, urma a fi lăsată să strige că România trebuie „curățată” de străini. Sub protecția (pseudo)libertății de exprimare, ura primește din partea statului român microfon și scenă. Ulterior, la presiunea publică, așa -zisul protest s-a anulat, dar asta n-a reparat nimic, din ce știm.
Noua Dreaptă și alte grupări radicale vorbesc despre așa-zisul „Plan Kalergi”. O teorie conspiraționistă, fără nicio bază reală, care susține că elitele europene vor să înlocuiască populația albă prin imigrație masivă. Este o minciună periculoasă, născută din frică și manipulare. Richard von Coudenhove-Kalergi, filozoful care a inspirat numele teoriei, pleda pentru o Europă unită, pașnică, multiculturală. Dar cuvintele lui au fost răstălmăcite, transformate într-un pretext pentru ură. Și astăzi, această minciună este folosită pentru a justifica violența, pentru a alimenta frica, pentru a semăna dezbinare.
România nu e la prima confruntare cu extremismul. În perioada interbelică, mișcarea legionară a făcut exact același lucru. A instigat, a manipulat, a lovit. Apoi a ucis. Apoi a cerut, și primit, puterea. Știm unde a dus asta. Știm ce înseamnă să tolerezi extremismul până când devine politică de stat. Știm ce înseamnă să lași ura să crească, să o ignori, să o consideri o simplă opinie. Știm ce înseamnă să fie prea târziu. Astăzi, vedem aceleași semne. Vedem aceleași lozinci. Vedem aceleași mecanisme de manipulare. Și riscăm să repetăm aceleași greșeli.
Dar mai avem timp. Mai avem voce. Mai avem conștiință. Însă musai trebuie să ne întrebăm ce fel de țară vrem să fim? Vrem o Românie în care oamenii sunt bătuți pentru că sunt străini? Vrem o țară în care ura e autorizată, în care violența e justificată, în care demnitatea e negociabilă?
România este o țară care a suferit. Suntem un popor care a fost plecat printre străini, care știe ce înseamnă să fii privit cu suspiciune, să fii judecat după nume, culoare sau accent. Sute de mii de români muncesc în diaspora. Sunt curieri, muncitori în construcții, îngrijitori, ospătari. Sunt oameni care trăiesc exact ce trăiesc astăzi muncitorii străini veniți în România. Dacă noi cerem respect pentru românii din afară, cum putem justifica lipsa de respect față de străinii care muncesc aici?
Demnitatea umană nu are naționalitate. Nu are culoare. Nu are pașaport. Este un drept fundamental. Este ceea ce ne face oameni. Când un om este bătut pentru că e străin, întreaga societate este rănită. Când ura devine discurs public, întreaga democrație este amenințată. Când statul tolerează extremismul, întreaga țară este în pericol.
Nu e suficient să fim revoltați. Nu e suficient să comentăm pe rețele sociale. Trebuie să acționăm. Trebuie să cerem autorităților să nu mai permită mitinguri care instigă la ură. Trebuie să cerem politicienilor să condamne public discursurile xenofobe. Trebuie să susținem organizațiile care luptă pentru drepturile omului. Trebuie să vorbim cu copiii noștri despre respect, despre diversitate, despre demnitate.
Unii spun că trebuie să tolerăm toate opiniile. Că libertatea de exprimare înseamnă să acceptăm și ideile extreme. Dar toleranța față de ură și violență nu e libertate. E complicitate. E tăcerea care permite răului să crească. E indiferența care transformă victimele în statistici. E pasivitatea care face ca istoria să se repete.
Democrația nu înseamnă să acceptăm orice. Democrația înseamnă să apărăm valorile care ne unesc: respectul, solidaritatea, drepturile omului. În fața urii, democrația trebuie să fie fermă. Trebuie să spună: nu. Nu e în regulă. Nu e acceptabil. Nu e demn.
România trebuie să se trezească. Trebuie să-și amintească cine este. Trebuie să-și amintească ce a suferit. Trebuie să-și amintească ce a promis. Că va fi o țară în care fiecare om e respectat. Că va fi o țară în care nimeni nu e bătut pentru că e diferit. Că va fi o țară în care ura nu are loc.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si sa faci dintr-un caz o chestie națională nu este normal.
"Bărbatul din Cluj care l-a lovit pe un nepalez ar fi intervenit în apărarea sorei lui minore, care ar fi fost acostată pe stradă de cetățeanul străin.."
Pare mai de un caz de "diversitate" neînțeleasă...
Ironic, agresorul poartă numele de Samir L., sunteți sigur că motivația este rasială?
https://www.libertatea.ro/stiri/detalii-atac-cluj-livrator-nepalez-batut-coma-patru-barbati-implicati-5434089
"Samir susține că sora sa de 16 ani și iubita de 14 ani au mers la o farmacie non-stop înainte de miezul nopții. Pe drum, ele s-au întâlnit cu doi cetățeni asiatici care au încercat să intre în vorbă cu ele „la modul sexual”. Conflictul a escaladat Agresorul afirmă că unul dintre străini a intrat în spațiul personal al iubitei sale, moment în care sora sa și-a sunat partenerul. Samir și cumnatul său au venit la fața locului, observând cum iubita lui Samir era trasă de haine."
Când anumite detalii sunt omise, neintenționat, sper, povestea arată nițel diferit.
Apropo, nu sunt familiarizat cu Clujul, Pata Rat e o zonă de lux, cumva?
Aici e vb de un caz extrem din care faceti regula. Cica e rasism.
Poate e doar alcool. Sau prostie. Individuala.
Dar nu, neomarxistii din voi au nevoie de lupta de clasa.
"Astia e rasisti, tovarasi"
Drumul asta duce in acelasi loc cu toate celelalte: groapa de gunoi a istoriei.
Istorie care se repeta, pt ca bezna mintii nu dispare.
si daca tot vorbim de preventie, ciudat cum se vorbeste doar de un anume fel de preventie, dar nu de altele.
Când vine vorba de românii plecați afară, e pe riscul și beneficiile lor, mai ales dacă sunt într-un loc unde nu sunt doriți sau bine văzuți.