Când „înșeli”: de unde începe infidelitatea

Foto: Guliver Getty Images

A face sex este un subiect tabu în continuare în multe familii, nu se discută, ne este rușine, ne face să ne simțim vulnerabili și expuși, și cu toate astea tânjim după sex și căutăm informații pe ascuns despre sex, consumăm pornografie.

Tindem să utilizăm sex-roluri, bărbații sunt niște obsedați, iar femeile au libido scăzut. Suntem înțepeniți în aceste sterotipuri pe care le internalizăm ancestral fără să le filtrăm prin propriul mecanism cognitiv. Atunci când dorim pe cineva e pură chimie, mai multă energie decât acțiune, mai multă vrajă decât penetrare. Ideal este să dorim pe cineva disponibil, așa știm că ar trebui, doar că reacția chimică apare și nu ține cont de disponibilitatea socială: Una din comenzile pe care le avem scrise și în Vechiul Testament este că viața trebuie îndurată, nu trăită, iar aceste presupuneri se regăsesc în întreaga literatură a psihologiei evoluționiste. Robert Wright în studiul său de succes „The Moral Animal” spune că: „Suntem construiți să fim animale eficiente, nu fericite.”

L.H. Morgan un avocat care a fost fascinat de cunoaștere și de felul în care societățile se organizează, contrazice teoria darwinistă, propunând ipoteza unei sexualități cu mult mai promiscue ca fiind tipică pentru timpurile preistorice. „Soții trăiau în condiții de poligamie, iar soțiile erau poliandre (aveau mai mult de un soț), aspect care era considerat a fi la fel de vechi ca societatea umană. O astfel de familie nu era nici nenaturală, nici remarcabilă.''

Încetul cu încetul, vreme de secole, autoritățile religioase au propovăduit mituri ca femei amăgitoare, șerpi prietenoși care te amăgesc, cunoaștere interzisă și agonie eternă. Frica stă la baza miturilor pe care le preluăm despre originile noastre. Sexul este o nevoie primară, la fel ca cele fiziologice și cele de hrană. Dorințele noastre, chiar și cele vinovate sunt o componentă a firii umane. Dacă am fi educați să-i dăm o dimensiune firească și să nu îl privim ca fiind ceva rușinos, fără vinovăție că ni-l dorim, cred că am fi mai împăcați cu noi și nici nu l-am mai consuma atât de greșit.

Monogamia este o alegere (aleg să-i rămân fidel partenerului), nu este ceva ce vine natural, natural ne simțim atrași de o mulțime de persoane, de altfel, dr. Freud susține că la baza oricărei relații pe care o stabilim stă atracția sexuală, dar asta nu însemană că alegem să și punem în act fiecare relație pe care o stabilim. A. Schopenhauer, filozof, a remarcat că există 80 000 de prostituate numai în Londra secolului XIX; „și ce sunt ele altceva decât sacrificii pe altarul monogamiei?”

Astăzi ipocrizia socială o regăsim în revistele care promovează pornografia, dar, în același timp, ne țin predici ipocrite despre credință.

În timp ce infidelitatea se poate petrece direct din patul matrimonial al familiei, la un simplu click. Infidelitatea are o forță pe care căsnicia nu o are. Este atât de puternică, încât e singurul păcat care are două porunci în Biblie, una pentru faptă și alta pentru gând.

O întrebare pe care majoritatea dintre noi ne-o punem este ce conduce la infidelitate? Dacă monogamia ține de valorile pe care noi ni le alegem pentru viața noastră, de ce apare nevoia de a te simți dorit, special, de a fi văzut și a fi conectat, de a atrage atenția? Cum de nu reușim să rămânem conectați lângă partenerul pe care l-am ales și să ne fie satisfăcute aceste nevoi de cel ales de noi?

Ceea ce cerem astăzi de la partenerul nostru este uriaș. Dorim ca el să fie mai multe persoane într-una singură: să fie ocrotitor precum părintele pe care ni l-am dorit întotdeauna, deci, trebuie să repare relația din copilăria noastră sau să fie o prelungirea a acesteia, să fie prietenul nostru cel mai bun, să știe să ne susțină și să ne fie confident, să fie amantul pasional, să fie părintele ideal pentru copiii noștri, profesionistul pe scara socială pe care-l admirăm (să nu uităm că puterea pe care o are cineva este un afrodiziac instant)...ceva atât de obositor, încât este imposibil ca o singură persoană să poate îndeplini această multitudine de roluri. Este obositor numai să le enumerăm, dar să le mai și susținem, să le punem în practică. Așteptările acestea nerealiste pe care le avem și care ne sunt întreținute de societate, ne fac profund nefericiți și frustrați că nu avem parte de așa ceva din partea celui de lângă noi și că nici noi la rândul nostru nu putem oferi așa ceva partenerului.

Cred că așa poate începe infidelitatea, deoarece stăm lângă o altă persoană care nu ne pretinde atât de mult, și care ne oferă o oglindă parțială a sinelui nostru, reîncepem să simțim acel frison erotic ce ne dă senzația că suntem vii, înnoiți, încărcați.

Unul din adevărurile nerostite ale relațiilor este că pentru multe cupluri, infidelitatea este singurul lucru atât de puternic încât să atragă atenția partenerului și să zguduie un sistem mental înțepenit. Uneori adulterul poate însemna vindecarea căsniciei prin faptul că-i aduce pe cei doi parteneri să vorbească iar unul cu celălalt si să producă schimbarea de care era nevoie, alteori poate însemna lovitura finală.

Ca o concluzie, cred că trebuie să ne adaptăm aceste așteptări nerealiste pe care le avem în primul rând de la noi, nici noi nu putem îndeplini atâtea cerințe, ne obosesc și ne întristează, și sunt profund toxice pentru funcționalitatea noastră, acest perfecționism de a fi, ne îndepărtează de iubirea de sine și blândețea pe care trebuie să ne-o arătăm pentru a trăi starea de bine și de armonie. Implicit față de partener vom dezvolta furie, respingere, critică și un comportament pasiv-agresiv care nu va face decât să ne deconecteze unul de la celălalt și să ne îndrepte cât mai departe de relație. Așadar, relația trebuie îngrijită constant iar sexul trebuie propus și necesită pregătire ca să se întâmple. Filmele și poveștile sunt fix atât, filme și povești.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp