Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cantitate şi calitate în învăţământul superior din România. Câteva consideraţii

Admitere

(Foto: Inquam Photos)

Rândurile de faţă sunt efectul unei lovituri sub centură primite zilele acestea, în plină perioadă de admitere, de universitatea la care lucrez, lider detaşat al învăţământului superior economic din România. Menţionez însă că punctul de vedere exprimat este exclusiv în nume propriu, neangajând sub nici o formă instituţia în cauză.

Mărturisesc din capul locului că am şovăit îndelung la cuvântul pe care să îl pun între cei doi termeni: cantitate şi respectiv cantitate. Am ales conjuncţia de legătură până la urmă, pentru a-i pune pe acelaşi plan. Deşi m-a tentat şi excluderea unuia dintre ei...

Există numeroase studii cu privire la starea şi dinamica învăţâmântului superior din România. Curtea de Conturi, Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior, entităţi non-guvernamentale şi clasamente internaţionale radiografiază periodic parametrii preponderent de ordin calitativ.

Nu voi începe însă cu aceştia, ci cu cei cantitativi. De ce? Pentru că, în opinia mea, aceştia îi influenţează în bună măsură pe calitativi. Nu voi abuza de cifre dar e nevoie de câteva pentru a ilustra contracţia dramatică a „pieţei potenţiale” reprezentată de numărul anual al abolvenţilor de bacalaureat. În 2009 au absolvit bacalaureatul cca. 205.000 persoane, iar în 2017 mai puţin de jumătate – 102.000 persoane, potrivit Consiliului Naţional de Prognoză şi Statistică a Învăţământului Superior. Este o reducere majoră într-o perioadă istorică scurtă. Demografia şi migraţia constituie cauzele fundamentale ale acestei involuţii. Urmează promovabilitatea examenului de bacalaureat, factor ce a fluctuat în unii ani semnificativ, stabilizându-se în ultima perioadă la un procent de 70%. În anul universitar 2017-2018 capacitatea totală de şcolarizare a universităţilor din România a fost de 170.000 de studenţi pentru anul 1 de licenţă. Aşadar, un excedent de ofertă educaţională de 70% comparativ cu cererea potenţială anuală. În fine, ultimele cifre pe care le consider relevante pentru cititor: dacă în anul 2008 România înregistra cca. 890.000 de studenţi (480.000 la universităţi de stat şi 410.000 la cele private), în 2016 numărul total a fost de 405.000 (350.000 la universităţile de stat şi numai 55.000 la cele private). O reducere de peste 50% care a măturat practic învăţământul privat superior din România şi a accentuat concurenţa.

Din păcate implozia cantitativă a pieţei este însoţită şi de degradarea continuă a parametrilor calitativi din amonte, respectiv din învăţământul primar şi secundar. O şcoală în care la catedră se află suplinitori în bună parte nu are cum să genereze constant calitate. O societate în care familia se destramă sub ciocanul emigraţiei, iar sistemul de valori inoculat la vârste fragede are în vârful său „scrollingul” pe facebook şi exemple de incultură crasă promovate în prime time de actorii politici nu are cum să determine calitate. Luaţi orice clasament PISA şi vedeţi „performanţele” elevilor români. Ultimul loc în clasamentul european. E vorba de zecile de mii de elevi, nu de vitrina în care se află doar câteva zeci de medaliaţi la olimpiade internaţionale. Cultura superficialităţii a inundat învăţământul primar şi secundar propagându-se evident şi la nivelul celui superior prin intermediul candidatului „format” până la vârsta de 18 ani. Vă recomand un simplu experiment: urmăriţi cu atenţie când vă aflaţi într-un mijloc de transport în comun câtă atenţie captează pe un posesor de telefon mobil un text pe ecran comparativ cu o fotografie postată pe un site de socializare.

În termeni strategici însă puterea de negociere a candidatului la admiterea la facultate a crescut direct proporţional cu diminuarea numărului de absolvenţi de bacalaureat. Gradul acerb de concurenţă dintre universităţi este desigur în beneficiul „clientului”. Puţine instituţii de învăţământ superior mai au examen de admitere. Nu îşi permit căci riscă să îşi vadă erodată instantaneu cota de piaţă şi să suporte dificultăţi financiare imediate.

Concurenţa prin cantitate este încurajată explicit de modul de finanţare a universităţilor în România, centrat pe numărul de studenţi echivalenţi.

Nu mă voi eschiva să nu recunosc că o parte din vină o au însăşi universităţile câtă vreme multe dintre ele sunt prizoniere unui gigantism născut în vremurile de glorie. Când ai mii de cadre didactice şi personal didactic auxiliar şi nedidactic eşti dependent în mod logic economic în primul rând de cantitate. Pentru a atinge pragul minim de rentabilitate şi echilibru financiar.

A arunca însă vina exclusiv pe învăţământul superior este departe de adevăr. Cu atât mai puţin pe acele universităţi care au reuşit să figureze în clasamente internaţionale de prestigiu.

Personal sunt convins că se poate îmbunătăţi calitatea educaţiei în învăţământul superior românesc dar inputul iniţial se află în altă parte. În familie şi grădiniţă. După care trebuie propagat la celelalte nivele educaţionale. Inclusiv prin regândirea modului de finanţare şi prin restructurarea universităţilor. Decimarea numerică a poporului român lasă urme adânci şi aici. Afectând inclusiv calitatea educaţiei.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Max Max Max Max check icon
    hm....nivelul la care suntem se vede imediat ce deschizi un ziar sau televizorul....jurnalisti sau prezentatori incapabili sa formeze o propozitie corecta !
    incapabili sa se exprime intr-o romana curata, deci folosesc termeni anglo-saxoni nepotriviti la tot pasul !!!!! ca sa nu mai vorbesc de politicieni, multi dintre ei rectori sau profesori universitari, unii scoliti pe la academia de aparare sau alte mari scoli asemanatoare... hahahaha
    • Like 0
  • Din categoria hai sa mai citim si noi un dat cu parerea...
    Oare de ce o cotiti asa? Nimic nu obliga pe nimeni sa aleaga criteriul cantitatii. Optiunea spune altceva - e mai degraba produsul unei viziuni socioide, dar va feriti sa puneti punctul pe i, caci lucrati chiar acolo.
    Articolul seamana cu acelea care ne semnaleaza probleme grave de calitate a unor alimente, dar se fereste sa arate numele magazinului - nu cumva sa aflam ce supermarket poate imbolnavi jumatate de tara.
    De ce nu punctati direct macar cateva dintre hibele de calitate din cea mai prestigioasa institutie academica economica intrata in clasificarile internationale blabla etcetc?
    Hai sa conversam despre un prof de drept comercial care nu poate defini dobanda, despre specialistii in drept fiscal pe care esti trimis -direct si sincer- sa ii cauti la UB, despre faptul ca, dupa 3 ani, studentul nu stie cum arata o factura fiacala, despre faptul ca agramatismul nu mai deranjeaza niciun prof, despre panza de interese absconse, despre cum sunt evaluate miile de "cadre" didactice "din cadrul" academiei..
    Ce spuneti?
    • Like 2
  • Scaderea demografica si schimbarea comportamentala a copiilor sunt niste realitati peste tot in lume nu numai in Romania. Si totusi Harvard, Stanford , Oxford , Yale ramin repere . Universatile ar trebui sa fie regulatorul unei societati ,care sa-si adapteze algoritmii si functionarea in functie de nevoile societatii. NU INVERS .
    Vrem invatamint pre-universitar puternic, dar acelasi invatamint superior produce de aproape 20 de ani rebuturi in proportie de 80%. Daca-i intrebi pe oamenii din sistem procentul este mai mare.
    Eu cred ca invatamintul superior este primul segment al societatii care trebuie restructurat din temelii , pentru ca el produce actorii schimbarii ,
    Retetele sunt foarte simple ca nu trebuie sa le inventam noi , aruncam o privire la universitatile de succes din lume.
    Personal nu cred ca ar avea ce sa caute intr-o universitate un dascal fara un masterat sau doctorat facut la o universitate cu bun renume din Europa sau America de Nord.
    Numarul doi , trebuie alese cele mai bune universitati din tara si investiti bani : salarii comparabile cu afara , facilitati de dezvoltare de proiecte cu parteneri industriali si tot asa. Manageri care trebuie sa aibe ca obiectiv clasarea acestor universitati in primele 500 din lume.
    Intr-un cuvint trebuie construite niste centre de excelenta cu standarde europene.
    Poate suna foarte scump dar dati-i unui om capabil 10 mil de euro pe mina si sa vedeti ce poate face cu ei . Pare mult dar poate ne uitam cam cit au costat chermezele si pomenile lu' Doamna Firea din ultimii 2 ani...( ca sa nu mai vorbesc de mitingul contra statului paralel...)
    Am prieteni romani ( profesori de universitati din US/Canada) care sunt platiti bani grei de chinezi ,sa mearga sa predea acolo si sa contribuie la constructia acestor centre de excelenta. Ma indoiesc ca oamenii astia au primit o invitatie de la o universitate din Romania . Poate ca ar fi mers acolo si pe gratis ( numai pe baza unui decont al cheltuielilor de calatorie) ...N-or fi bani ?
    Nea Vilcov tocmai ne-a zis ca sunt aproape 98 de miliarde de lei datorii nerecuperate de stat. Si ei vor sa-i traga o amnistie ... de Centenar ... nu-i asa ?

    Dar de ce sa facem lucruri simple, cind putem sa le complicam precum Oblomov si dupa aia sa ne continuam sforaitul intelectual si sa puneam vina pe FB , demografie si alti demoni...
    • Like 2
  • Mda. Clasic romanesc. Avem o problema. Dar ea trebuie rezolvata in alta parte decat acolo unde se manifesta. Nu dom'le, daca universitatile sunt scufundate de prea multi studienti care nu au ce cauta acolo, si prea multi profesori care nu au ce cauta acolo. atunci problema universitatilor se rezolva in universitati. Aaaa, ca exista probleme si in amonte. Sigur. Dar fiecare sa sfinteasca locul sau. Aceasta e solutia. Nu, mereu, la celalalt e vina si responsabilitatea schimbarii.
    • Like 3
    • @ Anca Paduraru
      Wall-T check icon
      Subscriu 100%. Familia? Cele x milioane de familii din Romania, vor continua sa se afunde caldut in "cultura superficialitatii" fara un catalizator extern ce sa le determine schimbarea atitudinii.... In schimb cele x 10 institutii de invatamant superior (pline de oameni inteligenti si educati) au considerabil mai multe mijloace la indemana sa se reformeze, adapteze si in final sa evolueze. Sau nu, ca e mai comod.
      • Like 0
  • Dupa o experienta americana si una asiatica, mi-am dat seama de urmatoarul aspect: invatamant de calitate se poate face fie cu o concurenta mare, fie cu bani multi. Sistemul comunist era bazat pe examene la care concurenta era una importanta: admiterile la liceu si la facultate. Bac-ul era considerat floare la ureche fata de admiterea la medicina, de ex. Acuma suntem in faza in care nu avem nici concurenta - de fapt, cum a punctat autorul, concurenta e inversa (adica liceele si universitatile mangaie candidatii pe crestet ca sa vina la ele) - si nici nu e pe bani multi, ca in SUA, unde ca sa faci inginerie la UC Berkeley - universitate de stat - studentul plateste in jur de 35k dolari pe an, doar taxe. La noi, alocarea pe student sau taxele de studiu -maxim 1000, 1200 euro pe an- sunt o gluma proasta, si evidentiaza de fapt cat pret se pune (atat din partea statului, cat si a familiei) pe educatie.
    • Like 2
    • @ Alexandru Amaricai
      Vasile check icon
      De acord cu dvs. Lipsa concurenței, mai mult decât cea a banilor, a dus la o scădere continuă a calității învățământului. Nu există concurență nici la cadrele didactice, ajung la titularizare și nu fac nici măcar notă de trecere. De ce? Nu au concurență din cauza salariilor mici și a atitudinii elevilor/studenților față de profesori. Și mai ales atitudinea părinților. Despre elevi / studenți ce să mai zic? Trec prin școală fără să învețe mai nimic, cadrele didactice au ca și criteriu de evaluare (unul din criterii) promovabilitatea. La fel cum au cei din instituțiile de control ca și criteriu numărul și nivelul amenzilor date. ( deși guvernul neagă faptul că ar exista o normă de amenzi )
      Per total, lipsa de școală, de competență și obediența față de șefi este principalul criteriu de promovare în România. Vezi guvernul și parlamentul.
      • Like 2
    • @ Vasile
      Problema cu conflictul evident de interese este la tot pasul sa stiti, nu numai in educatie. Cine plateste factura firmelor de audit, nu cumva CEO-ul companiilor auditate? Ba da.... Ati vazut care sunt cei mai mare sponsori in fotbal ca sa dau exemplul cel mai vizibil sportiv? Casele de pariuri... Si lista, evident ca poate continua
      • Like 1
  • Fals, in cea mai mare parte vinovate sunt universitatile. In primul rind pentru ca ceea ce fac este prostitutie universitara. Nimeni nu te obliga sa-l treci daca nu stie. Si daca ai coborit stacheta ca sa ai o piine de mincat ai contribuit tu insuti la degradare.
    • Like 2
  • Dan check icon
    Ar fi fost interesant sa explicati mai in detaliu viziunea dvs. cu privire la mecanismul prin care cantitatea influenteaza calitatea la nivel universitar. Personal consider ca sunt si alte cauze decat diminuarea numarului de studenti, unele dintre acestea poate chiar mai importante. Un exemplu ar fi inconsistenta criteriilor de selectie si promovare a cadrelor didactice, care in mare parte duce la promovari pe relatii si "pile", in loc de performanta. Astfel ajungem sa avem profesori slab pregatiti si care fac orice altceva decat sa incurajeze performanta. Vi se pare normal ca cineva sa indeplineasca criteriile pentru conferentiar, insa sa nu le indeplineasca pe cele de lector? Stiti la ce ma refer...
    • Like 1
    • @ Dan
      Buna ziua, E relativ simplu. Va dau un exemplu din sport: se spune ca daca nu ai baza de selectie (numar mare de sportivi legitimati, etc.) nu poti avea performanta la nivel de echipa nationala. Te multumesti cu ce ai, nu mai poti aplica filtre riguroase caci risti sa nu mai treaca nimic... Ceva mai stiintific de data asta: din punct de vedere strategic cei multi nu au putere de negociere, ci cei putini. OPEC-ul e un bun exemplu... Cate tari au petrol pe glob? Cine stabileste pretul lui? In momentul de fata in Romania educatia superioara e o piata a cumparatorului, el stabileste parametrii "pret-calitate". Nu cumva si piata fortei de munca este la fel? De ce cresc salariile? Nu cumva si datorita deficitului de forta de munca? Ba da. Pe o piata in contractie puternica poti schimba strategia dar asta presupune doua conditii ca sa rezisti: sa te restructurezi intern (reduceri de personal, renuntarea la unele programe, etc,) si sa maresti taxele semnificativ. Exact ce a remarcat si cititorul de mai sus. Pana la urma cata calitate poti cere pentru 1.000 euro pe AN? Strict economic vorbind. Sunt de acord ca discutia e mai complexa si va multumesc pentru atentia acordata celor scrise de mine!
      • Like 0
  • Ar trebui să se renunțe la sistemul actual de finanțare ( cap de vită furajată) ,finanțarea să se facă pe un buget fix astfel să trecem de la un sistem bazat pe cantitate la un sistem bazat pe calitate chiar dacă asta ar duce in primii ani la un număr foarte mic de absolvenți , dar nu cred că există interes nici in rândul cadrelor universitare mulți dintre ei ar rămâne fără serviciu. Bun articol ,o bună analiză .
    • Like 0
  • Sistemul actual de finanțare pe ,,cap de vită furajată" generează o mare problemă obligând facultățile să mențină un anumit număr de locuri chiar dacă respectivii ,,studenți" nu au calitățile necesare unui absolvent de studii superioare astfel umplând țara de boi cu diplomă şi ăştia vor forma viitoarea ,,elită " românească .Ar trebui introdus un buget fix iar scolarizarea să se acseze doar pe calitate chiar dacă asta ar insemna să avem 5 absolvenți intr-un an pentru inceput. 80- 90 % dintre actialii absolvenți nu ar fi intrat la facultate pe vremea lui Nea Nicu iar asta se vede .Toată țara a luat-o la vale in ultimii 30 de ani iar asta se vede ,normal, şi in invățământ.
    • Like 0


Îți recomandăm

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult