Dacă ar exista controale antidopping la nivelul ţărilor, România ar fi fost descalificată de mult. Creşterea economică de aproape 6% obţinută în primul semestru al anului în curs ne-a asigurat locul 1 în Europa detaşat. Asta e „vitrina”. În spate însă pârghiile total nesănătoase pe baza cărora s-a obţinut dinamica spectaculoasă a PIB-ului îşi arată, cum altfel?, colţii.
Salariul mediu net a fost în mai 2012 de 1.530 lei. Patru ani mai târziu, în mai 2016, a ajuns la 2.063 lei, echivalentul unei majorări de cca. 30%. În mai 2017 nivelul salariului mediu net a atins 2.363 lei, respectiv o creştere de 15% în numai un an de zile! Reducerea TVA, majorarea salariiilor şi a pensiilor explică în mare măsură dinamica accelerată a indicatorului.
„- Păi şi nu e bine?”, veţi spune poate. „Nu e firesc să ne dorim îmbunătăţirea nivelului de trai?”.
Răspunsul e fără echivoc afirmativ. Numai că pârghiile de atingere a acestui deziderat nu pot fi, n-au fost nicăieri în lume, exclusiv din zona stimulării consumului. Şi fără o convergenţă similară cu evoluţia productivităţii muncii. Economia locală nu a cunocut nici pe departe o îmbunătăţire în termeni de competitivitate. Ba, dimpotrivă: în clasamentul mondial al competitivităţii întocmit de World Economic Forum din Lausanne, România a regresat. Efectul direct al celor menţionate este vizibil la nivelul deficitului comercial: 7,9 miliarde euro în august 2017 comparativ cu 6,1 miliarde euro în aceeaşi perioadă a anului precedent, recte o majorare cu cca. 30%!
Bolile deja cronice de care suferă România – infrastructură precară, lipsa forţei de muncă, inexistenţa unei viziuni stratregice de dezvoltare – nu pot fi tratate cu EPO. Acest „tratament” nu face decât să înrăutăţească lucrurile pe termen mediu şi lung. Reacţiile adverse deja se manifestă: creşterea inflaţiei, a dobânzilor şi deprecierea cursului de schimb al monedei locale. Şi nu e, din păcate, decât începutul.
Pe vremuri, judeţele ţării se întreceau în a raporta, care mai de care, producţii record la hectar: de grâu, de porumb etc. Desigur că realitatea era cu totul alta decât cifrele fantasmagorice vehiculate la celebrul telejurnal. Cam aşa e acum cu dinamica PIB-ului. Creştere să fie, nu contează cum! Şi cât de durabilă (nu) este.
„Operaţia a reuşit, pacientul e mort” e mai aproape de noi decât credeţi marea majoritate dintre dvs.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
daca aduni datoriile globale, ajungi undeva la o valoare care trebuie returnata bancilor de peste 3x valoarea totala a planetei Pamant !
30% industrie, 69% servicii, 1% agricultura; iar salariul mediu este a 15-a parte din PIB-ul nominal pe cap de locuitor.
In Romania cifrele arata astfel: 35% industrie, 55% servicii, 10% agricultura; salariul mediu reprezentand a 19-a parte din PIB-ul pe cap de locuitor.
In toate tarile dezvoltate coloana vertebrala a bunastarii este industria. Acum luam de baza industria din Romania si corelam cifrele. Adica crestem valoarea serviciilor care sunt ''praf'' si ajungem la o crestere de 20% a PIB-ului. Cum? Pai cat credeti ca mai poate costa un tuns 12 lei, o prajitura 4 lei si taxiul 1,4 lei/km?
Dupa acest calcul corelam si faptul ca salariul reprezinta a 19-a parte din PIB/locuitor trecem la a 15-a parte... Pai din calcule am ajuns la un salariu mediu de 3500 de lei (800 de euro)!
Concluzia mea este ca s-a dezvoltat ceva industrie in ultimii ani, dar noi din perioada crizei am ramas la stadiul de canibali in ce priveste serviciile. Acum exodul de forta de munca se simte in mod acut iar stoparea acestui fenomen nu poate fi facut decat cu cresteri semnificative de salarii. La un salariu mediu de 800 de euro chiar indraznesc sa afirm ca se poate intampla un fenomen mult asteptat: revenirea muncitorilor romani in tara. Oamenii renunta la cateva sute de euro in plus pentru a fi acasa.