CARD? Ha, ha, ha! Ia citiți invers... Mihai Tudose, locatarul care „rezolvă” apometrele, care pune magnetul pe contorul electric și care fură net de la vecini

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Imaginați-vă cum e administrată România cu adevărat, cum au loc ședințele de guvern sau interministeriale, dacă primul om din Executiv își dă în petec, în fiecare seară, la ore de maximă audiență, arătând un primitivism și analfabetism de speriat în materie de termeni economici, financiari și bancari.

Practic, în capul mesei s-a instalat comod acel subiect reprezentativ pentru studiile care plasează România pe ultimul loc în Europa în privința nivelului de financial literacy (n.r. educație financiară), la același nivel cu cetățenii din Kosovo, Albania și Armenia.

Considerațiile legate de randamentul mai bun al pensiilor administrate de stat comparativ cu pensiile administrate privat și calitățile de bun manager ale instituțiilor statului comparativ cu privatul au părut o gafă pe care Mihai Tudose a dorit să o repare printr-o postare pe Facebook. Însă declarațiile domniei sale de marți seara, despre relația sa cu instituțiile bancare, sunt siderante. „Am refuzat să îmi pun leafa pe card ca să nu trebuiască să îi dau băncii ăleia doi bani de câte ori folosesc cardul. Nu vreau să îi dau, consider că nu merită (...) Eu am avut nişte experienţe cu băncile. Am avut un cont în bancă cu o sumă minoră, 500 de dolari, şi după doi ani m-a sunat banca să-mi spună nu doar că nu mai am am banii, ci că mai trebuie să mai dau eu 50 de dolari, că de fapt comisionul cu care au avut grijă de ei, i-au păzit, i-au dus la toaletă noaptea sau le-au dat să bea apă când le era sete, a mâncat fondul şi trebuie să mai aduc şi eu nişte bani de acasă. Din momentul ăsta eu am zis Iertaţi-mă, dar Terente era copil pe lângă voi! Chiar era băiat bun”.

Dacă Mihai Tudose a avut experiențe cu băncile, poporul a avut și el, nu una, ci mai multe experiențe cu Guvernul României și toate instituțiile de stat. Și e pe cale să mai aibă una- oamenii au niște bani adunați la Pilonul II pe care statul român vrea să-i confiște și apoi să-i anunțe prin telefon că nu mai au banii: am avut și noi de plătit niște pomeni electorale, de mituit categorii largi de votanți, de achitat niște pensii speciale de 14.000 de lei / lună, de făcut niște terenuri de fotbal în pantă cu ministerul lui Shhaideh, de construit niște stadioane strâmbe în Teleorman. Nu mai avem nici banii, de spitale, autostrăzi și căi ferate nu poate fi vorba, nu am avut de unde. 

Carevasăzică, premierul e unul din domnii aceia care în anumite zile ale lunii stau la coadă la ghișeu ca să-și retragă toată leafa la o singură extragere? Numărul 1 în Executiv face parte din inșii aceia care-și adună averea ban peste ban și o îngrămădesc, la propriu, în saltea, o ascund în buzunarele paltoanelor pe care le rod moliile sau își pun bijuteriile într-o cutie cu încălțările despre care nevasta nu știe și o aruncă la gunoi?

Mihai Tudose dovedește de fiecare dată când deschide gura că e dominat de sentimente de adâncă antipatie față de instituțiile unei economii de piață libere și funcționale, că urăște tot ce înseamnă investiții străine și că e unul dintre cei care, în alte cuvinte, este un simpatizant al lozincii din negurile anilor 90 - nu ne vindem țara.

Anticipez, deja, următoarele dezvăluiri pe care le va face prim-ministrul României la televiziunile prietene la care insistă să ne surprindă seară de seară, cu atacuri la toți furnizorii de utilități și de tehnologie:

1. Sunt un român care a fost nevoit să se descurce pe timpul lui Ceaușescu și nu mi-e rușine să recunosc că folosesc un sistem cu magnet la contorul de curent. Îi știu eu pe ăștia, dom’le, niște bandiți care ne umflă facturile!

2. La apometre, ce să zic, am ajuns cu familia să consumăm 2 metri cubi pe lună. Unul de apă caldă, unul de apă rece. Păi nu e greu, trebuie să dai drumul la apă să curgă un firicel gros cât un fir de ață.

3. Mașina? Niciodată în service autorizat! Îi știu, eu, dom’le, pe ăștia, îți iau plăcuțele de frână dacă-s puțin roase și le dau altuia, pe bani. Te trezești că îți înlocuiesc piesele bune! Autorizat îi zice la ăla care încearcă să te fure, vor să fie mai deștepți ca statul. Eu ori îmi schimb singur ce am de schimbat, ori merg la vecinul meu, ’nea Livache, se pricepe la toate.

4. Sisteme de plată online, pe internet? Ce-s alea? O prostie, ăștia te fură. Eu merg frumos, stau la coadă la poștă sau la ghișeul fiecărui furnizor de utilități, mă cert cu ei, le achit frumos cash. Iau frumos chitanța, să am dovada în mână că am plătit, nu să mă trezesc dator. Că nu-s vremuri pentru plăți digitale sau cum le zici matale, acolo.

5. Cablu? Pentru ce? Am o antenă foarte bună pe bloc, e de pe timpul lui ‘nea Nicu, prind Ostankino, prind televiziunea de stat din Bulgaria, TVR, Antena, ce-mi trebuie mai mult? Ca să mă fure ăia? La ce-mi trebuie posturi cu seriale? Ca să-i bage în cap prostii la nevastă-mea?

6. Mașină de spălat? Aș! Consumă apă, consumă detergent, curent! Nu vă spusei mai devreme că pun magnet pe contor și că las firicelul de apă ca să nu se ducă mai mult de 1 metru cub pe lună? Păi ce, nevastă-mea nu are mâini, maglă și săpun de casă (maglă= O bucată de lemn crestat orĭ de tablă de zinc undulată de care se freacă rufele la spălat). Cablu n-are, la cumpărături nu merge, are timp de spălat și călcat.

7. Internet? Eu vă spun drept, au toți vecinii, le-am cerut parola pe rând sub diverse motive, că ba am routerul stricat, ba mi s-a pișcat cablul undeva și dacă am nevoie, așa, să mai intru pe Facebook ca să mai explic cum e cu randamentul la pensiile de stat, intru de la ei, că bate semnalul de la ei până la mine în casă. Rețeaua Viorica e a lu' vecinul de la trei, Mariana 123 e a lu' ăla de la parter, da' nu-i așa de bun. Altfel, ăștia cu internetul, le zice provaidări, niște hoți ordinari, dom’le!

8. Restaurant? N-ai să mă vezi! Ies frumușel în fața blocului ca tot românul, iau bere la pet, bag niște ceafă de la magazinul din colț, niște mici și gata. Patronii de restaurante să-mi spună de ce iau carnea crudă cu 10 lei kilu' și mi-o pun în farfurie gătită cu 20.

9. Liceu, bac, facultate, masterat, doctorate? Le-am rezolvat repede, ca tot românu'. Am copiat din cărți, am folosit copiuțe, fițuici, ia uite unde am ajuns!

10. CARD? Ha, ha, ha! Ia citiți invers...

Dincolo de glumele nevinovate, indiferent de poziția pe care o ocupă în societate, cetățenii își administrează veniturile și averea așa cum cred că e bine. Afirmațiile premierului ar trebui să dea frisoane fiecărui om cu un minimum de educație. Dacă ar fi un cetățean de rând, care s-ar pierde în masa celor needucați, care nu cred în rolul instituțiilor financiar bancare, bursei, instrumentelor de investiții, riscurilor și beneficiilor pe care acestea le presupun- poate nu ar fi atât de grav.

În funcția sa de șef al Guvernului României, Mihai Tudose pare un domn care, odată ajuns pe scaunul puterii, caută să se răzbune pentru presupusele comisioane luate de bancă dintr-un cont de economii, cine știe în ce termeni și condiții, în ce înțelegere. Chiar și așa, dacă ar fi adevărat că a rămas fără 500 de dolari la bancă dintr-un cont de economii, nu demonstrează decât că nu a știut să citească contractul înainte de a-l semna. Acest domn administrează o economie cu un PIB de peste 759 miliarde de lei.

Dacă domnul premier Tudose ar scoate capul din peștera în care încearcă să ne tragă pe toți să vedem cum e întunericul minții, ar constata că există bănci care percep 0% comision la extragere, că există pachete de servicii bancare cu o taxă fixă lunară absolut rezonabilă, că există programe de finanțare cu costuri preferențiale dedicate start-up-urilor, studenților, pensionarilor. Piața este plină de oferte peste oferte, oamenii se pot porta de la o bancă la alta și pot să negocieze în termeni duri, de la egal la egal, comisioanele cu instituțiile bancare. În plus, mult înfierata justiție care trebuie reformată cu tot dinandinsul de Tudorel Toader a dat câștig de cauză clienților care au plătit comisioane abuzive sau au cerut recalcularea ratelor. 

E o realitate economică și financiară pe care oricât ar încerca să o nege sau să o arunce în derizoriu comparând-o cu Terente, ea există. Mediul financiar-bancar este unul poate dintre cele mai dezvoltate din România și este foarte aproape de un pas pe care statul român nu l-a făcut și nici nu este în stare să-l facă- digitalizarea și trecerea serviciilor în aparatele mobile. Cu alte cuvinte, mai puține documente, mai puțină bătaie de cap, mai puține cozi la ghișee, mai multă tehnologie, tranzacții prin intermediul calculatorului și mobilului.

Și o ultimă idee- Suedia, țara europeană care a introdus bancnotele, renunță complet la cash. Oare domnul premier Tudose ce părere o fi având despre amărâții de suedezi, care rămân fără nicio lețcaie în buzunare, dar au portofelele doldora de carduri și unul din cele mai înalte standarde de viață?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp