Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Care este animalul?

Câine abandonat

În Central London, astăzi și mâine se organizează „The Big Woof” – festival dedicat câinilor și stăpânilor lor umanoizi, de Ziua Internațională a Câinelui. Ținute vestimentare noi, accesorii, spectacole, zonă de wellness, de distracție și cele mai recent apărute pe piață dog treats, totul pentru ei...

România. Mașina mea rulează pe un drum județean. Sunt cu gândul la știrea de mai sus și încerc să o diger. Încerc să nu privesc decât înainte, altfel, știu ce mă așteaptă. Ce m-a așteptat de fapt, în fiecare călătorie pe vreun drum județean, ca să nu mai spun comunal. O imagine dezolantă cu atâția câini aruncați, ai nimănui, fară perspectivă, poate decât cea a morții.

Trebuie să recunoști, dragă cititorule, că am trăit împreună atâtea episoade de acest gen. Am trecut impasibili mai departe. Unii din noi au făcut un cât de mic bine. Am văzut câini aruncați cu sacul, am văzut cățele cu pui abandonați și m-am întrebat de fiecare dată, de ce... în timp, am găsit răspunsul pe care nu mi l-aș fi dorit.

În primul rând, conștiința românului de a îngriji un animal. Conștiința acelui român care, dincolo de rele tratamente, preferă să își bea ultimii bani la crâșma din sat în loc să sterilizeze un câine. Acel român care atunci când se vede depășit de situație, aruncă puii la margini de drumuri sau păduri, fără nicio tresărire.

Apoi, politicile publice ale statului român. A eșuat el, micul nostru stat, în multe dintre domeniile esențiale, acesta fiind unul în care se pare că e impotent de-a binelea. Am parcurs, rând cu rând, Legea 205/2004 actualizată și îți mărturisesc, dragă cititorule, că n-am mai râs atât de amar demult. Textul de lege, în sine, creează o lume idilică, în care fiecare animal din România poate avea un festival propriu al lui, în curtea stăpânului său, fiind celebrat în fiacare zi cum se cuvine.

Realitatea? - adăposturi pline, serviciile de protecție a animalelor, ineficiente.

Nici nu vreau să mă gândesc la alte țări și la felul în care își prețuiesc cel mai bun prieten al omului. Trebuie să fac o depășire. Privesc în stânga. Uit de depășire pentru că tocmai am văzut trei suflete la margine de drum. Probabil aruncate de un stăpân iresponsabil. Ce ființe superioare suntem! Parcă așa e vorba, nu?

PS. La mulți ani, dragul meu prieten, și iartă-ne că am eșuat și de data asta!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Galin check icon
    Articolul tratează prea blând problema. Omul nu e depășit de situație, în condițiile în care exista campanii de sterilizare gratuite și si-ar păstra și banii de crâșmă. Pur și simplu nu-i pasa, considera ca un animalutz e nu o jucărie, ci de-a dreptul în obiect fără valoare. Referitor la autorități, nu doar ca legea e proasta, dar se străduiesc cât pot sa întrețină abandonul, doar se cheltuiesc o grămadă de bani din buget pentru capturarea și eutanasierea sufletelor străzii, metoda care e și barbara și ineficienta. Dar nu interesează pe nimeni, nici jn jurnalist nu scrie despre asta, nici o autoritate nu a făcut vreodată vreo ancheta.
    • Like 0
  • În momentul în care ţi-ai luat un animal „de companie”, ţi-ai luat o responsabilitate. Nu este nicio exagerare când se spune că este un membru al familiei. Din păcate, la noi nu există această responsabilitate; tratăm aceste animale ca pe nişte jucării. Când se strică, sau ne plictisim de ele, le aruncăm.
    • Like 0
    • @ Dragoş Anghelache
      Hai să nu generalizăm.
      Părinții mei s-au trezit cu un cățeluș aruncat în curtea lor și l-au inclus imediat în familie, cu toată grija. I-au spus Grivei dar când a mai crescut au văzut că e fată și i-au schimbat numele în Griva. A avut o viață fericită, 17 ani.
      Eu sunt fan pisici. Am cules de pe maidan un motănel negru de câteva săptămâni care are acum 12 ani. Și i-am luat o colegă de joacă, o pisică (tot neagră), de la o pensionară care nu mai putea avea grijă de ea.
      Acum m-am întors din vacanță. Ce e pe șosele... carnagiu. Am oprit de vreo 3 ori să nu calc câte un câine rătăcit pe drum.
      Cine tratează rău un câine, o pisică, ăla nu e om...
      • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult