Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Care este animalul?

Câine abandonat

În Central London, astăzi și mâine se organizează „The Big Woof” – festival dedicat câinilor și stăpânilor lor umanoizi, de Ziua Internațională a Câinelui. Ținute vestimentare noi, accesorii, spectacole, zonă de wellness, de distracție și cele mai recent apărute pe piață dog treats, totul pentru ei...

România. Mașina mea rulează pe un drum județean. Sunt cu gândul la știrea de mai sus și încerc să o diger. Încerc să nu privesc decât înainte, altfel, știu ce mă așteaptă. Ce m-a așteptat de fapt, în fiecare călătorie pe vreun drum județean, ca să nu mai spun comunal. O imagine dezolantă cu atâția câini aruncați, ai nimănui, fară perspectivă, poate decât cea a morții.

Trebuie să recunoști, dragă cititorule, că am trăit împreună atâtea episoade de acest gen. Am trecut impasibili mai departe. Unii din noi au făcut un cât de mic bine. Am văzut câini aruncați cu sacul, am văzut cățele cu pui abandonați și m-am întrebat de fiecare dată, de ce... în timp, am găsit răspunsul pe care nu mi l-aș fi dorit.

În primul rând, conștiința românului de a îngriji un animal. Conștiința acelui român care, dincolo de rele tratamente, preferă să își bea ultimii bani la crâșma din sat în loc să sterilizeze un câine. Acel român care atunci când se vede depășit de situație, aruncă puii la margini de drumuri sau păduri, fără nicio tresărire.

Apoi, politicile publice ale statului român. A eșuat el, micul nostru stat, în multe dintre domeniile esențiale, acesta fiind unul în care se pare că e impotent de-a binelea. Am parcurs, rând cu rând, Legea 205/2004 actualizată și îți mărturisesc, dragă cititorule, că n-am mai râs atât de amar demult. Textul de lege, în sine, creează o lume idilică, în care fiecare animal din România poate avea un festival propriu al lui, în curtea stăpânului său, fiind celebrat în fiacare zi cum se cuvine.

Realitatea? - adăposturi pline, serviciile de protecție a animalelor, ineficiente.

Nici nu vreau să mă gândesc la alte țări și la felul în care își prețuiesc cel mai bun prieten al omului. Trebuie să fac o depășire. Privesc în stânga. Uit de depășire pentru că tocmai am văzut trei suflete la margine de drum. Probabil aruncate de un stăpân iresponsabil. Ce ființe superioare suntem! Parcă așa e vorba, nu?

PS. La mulți ani, dragul meu prieten, și iartă-ne că am eșuat și de data asta!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Galin check icon
    Articolul tratează prea blând problema. Omul nu e depășit de situație, în condițiile în care exista campanii de sterilizare gratuite și si-ar păstra și banii de crâșmă. Pur și simplu nu-i pasa, considera ca un animalutz e nu o jucărie, ci de-a dreptul în obiect fără valoare. Referitor la autorități, nu doar ca legea e proasta, dar se străduiesc cât pot sa întrețină abandonul, doar se cheltuiesc o grămadă de bani din buget pentru capturarea și eutanasierea sufletelor străzii, metoda care e și barbara și ineficienta. Dar nu interesează pe nimeni, nici jn jurnalist nu scrie despre asta, nici o autoritate nu a făcut vreodată vreo ancheta.
    • Like 0
  • În momentul în care ţi-ai luat un animal „de companie”, ţi-ai luat o responsabilitate. Nu este nicio exagerare când se spune că este un membru al familiei. Din păcate, la noi nu există această responsabilitate; tratăm aceste animale ca pe nişte jucării. Când se strică, sau ne plictisim de ele, le aruncăm.
    • Like 0
    • @ Dragoş Anghelache
      Hai să nu generalizăm.
      Părinții mei s-au trezit cu un cățeluș aruncat în curtea lor și l-au inclus imediat în familie, cu toată grija. I-au spus Grivei dar când a mai crescut au văzut că e fată și i-au schimbat numele în Griva. A avut o viață fericită, 17 ani.
      Eu sunt fan pisici. Am cules de pe maidan un motănel negru de câteva săptămâni care are acum 12 ani. Și i-am luat o colegă de joacă, o pisică (tot neagră), de la o pensionară care nu mai putea avea grijă de ea.
      Acum m-am întors din vacanță. Ce e pe șosele... carnagiu. Am oprit de vreo 3 ori să nu calc câte un câine rătăcit pe drum.
      Cine tratează rău un câine, o pisică, ăla nu e om...
      • Like 1


Îți recomandăm

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult