În Central London, astăzi și mâine se organizează „The Big Woof” – festival dedicat câinilor și stăpânilor lor umanoizi, de Ziua Internațională a Câinelui. Ținute vestimentare noi, accesorii, spectacole, zonă de wellness, de distracție și cele mai recent apărute pe piață dog treats, totul pentru ei...
România. Mașina mea rulează pe un drum județean. Sunt cu gândul la știrea de mai sus și încerc să o diger. Încerc să nu privesc decât înainte, altfel, știu ce mă așteaptă. Ce m-a așteptat de fapt, în fiecare călătorie pe vreun drum județean, ca să nu mai spun comunal. O imagine dezolantă cu atâția câini aruncați, ai nimănui, fară perspectivă, poate decât cea a morții.
Trebuie să recunoști, dragă cititorule, că am trăit împreună atâtea episoade de acest gen. Am trecut impasibili mai departe. Unii din noi au făcut un cât de mic bine. Am văzut câini aruncați cu sacul, am văzut cățele cu pui abandonați și m-am întrebat de fiecare dată, de ce... în timp, am găsit răspunsul pe care nu mi l-aș fi dorit.
În primul rând, conștiința românului de a îngriji un animal. Conștiința acelui român care, dincolo de rele tratamente, preferă să își bea ultimii bani la crâșma din sat în loc să sterilizeze un câine. Acel român care atunci când se vede depășit de situație, aruncă puii la margini de drumuri sau păduri, fără nicio tresărire.
Apoi, politicile publice ale statului român. A eșuat el, micul nostru stat, în multe dintre domeniile esențiale, acesta fiind unul în care se pare că e impotent de-a binelea. Am parcurs, rând cu rând, Legea 205/2004 actualizată și îți mărturisesc, dragă cititorule, că n-am mai râs atât de amar demult. Textul de lege, în sine, creează o lume idilică, în care fiecare animal din România poate avea un festival propriu al lui, în curtea stăpânului său, fiind celebrat în fiacare zi cum se cuvine.
Realitatea? - adăposturi pline, serviciile de protecție a animalelor, ineficiente.
Nici nu vreau să mă gândesc la alte țări și la felul în care își prețuiesc cel mai bun prieten al omului. Trebuie să fac o depășire. Privesc în stânga. Uit de depășire pentru că tocmai am văzut trei suflete la margine de drum. Probabil aruncate de un stăpân iresponsabil. Ce ființe superioare suntem! Parcă așa e vorba, nu?
PS. La mulți ani, dragul meu prieten, și iartă-ne că am eșuat și de data asta!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Părinții mei s-au trezit cu un cățeluș aruncat în curtea lor și l-au inclus imediat în familie, cu toată grija. I-au spus Grivei dar când a mai crescut au văzut că e fată și i-au schimbat numele în Griva. A avut o viață fericită, 17 ani.
Eu sunt fan pisici. Am cules de pe maidan un motănel negru de câteva săptămâni care are acum 12 ani. Și i-am luat o colegă de joacă, o pisică (tot neagră), de la o pensionară care nu mai putea avea grijă de ea.
Acum m-am întors din vacanță. Ce e pe șosele... carnagiu. Am oprit de vreo 3 ori să nu calc câte un câine rătăcit pe drum.
Cine tratează rău un câine, o pisică, ăla nu e om...