Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Carieriste cu suflete triste

femeie - palarie - (Foto : Ann Cutting / Alamy / Profimedia)

Foto : Ann Cutting / Alamy / Profimedia

Stă întinsă pe pat, în apartamentul ei din apropierea Tour Eiffel. Are 33 de ani, o ascensiune de succes în carieră în cadrul companiei la care lucrează acum în afara țării, nici cu banii nu stă rău – dimpotrivă. Vacanțele sale exotice, garderoba plină – branduri celebre, bijuteriile, colecția ei impresionantă de pantofi – fac parte acum din normalul ei. Dar știe. Nu mai poate ignora durerea – oricât s-ar piti în spatele succesului său. Știe că toate acestea nu-i pot umple golul singurătății din suflet, e ca rătăcita în deșert care agonizează sperănd la o picătură de apă vie. Nu așa își imagina viața atunci când avea 16 ani…

A muncit mult pentru succesul său, tot ce a primit a fost o consecință a efortului său, iar fericirea vieții ei personale era mereu acel ceva de care urma să se ocupe … cândva, căci mereu altceva de la serviciu îi capta atenția și devenea mai important. Părinții o întreabă mereu dacă există cineva important în viața ei, se vedeau bunici la vârsta lor, o sâcâie cu acest subiect și a ajuns cumva să îi evite. E atâta liniște în apartamentul ei încât simte nevoia să umple acest gol cu muzica dată la maxim în timp ce mai dă o tură pe la frigider și devorează scurt cutia de înghețată pe care s-a sfiit să o arunce aseară. Cei de la Netflix ar trebui să-i dea un premiu de fidelitate pentru toate orele pe care și le-a petrecut urmărind ficțiunea altora târziu în noapte.

Ascunse de ochii lumii, adânc în inima ei – sunt toate relațiile eșuate cărora le-a găsit tot felul de scuze mai puțin adevărul: adevărul e că aceste relații îi cereau timp ori timpul ei însemna business, însemna echipa ei, însemna călătorii în scop de serviciu, de-ar fi cedat acel timp i se părea cumva că pierde în meciul nevăzut cu bărbații din business, că se pierde pe ea – cea care construise cu mult efort și sacrificiu – o carieră. Se uita uneori la toate femeile de succes cu care se înconjura la masa deciziilor – erau sigure pe ele, zâmbitoare, deosebit de inteligente – mare parte din ele ascundeau însă tristeți numai de ele știute, mare parte din ele erau divorțate și singure, altele făceau eforturi fenomenale să facă echilibristica rolurilor lor multiple de acasă și din business, cu multe sacrificii.

Parcă își și auzea rudele : ”N-a avut noroc, mamă..” ”Poți să-i dai orice unui copil, numai noroc – nu!” și o apucau trepidațiile căci ea nu credea neapărat în noroc. Ea credea că poți să obții orice de la viață dacă înveți și muncești la cele mai înalte standarde. Și cu toate astea era acolo, în acel apartament cu vedere la Tour Eiffel, într-o singurătate care-i năucea timpanele. Dacă ar fi putut da timpul înainte nu înapoi, ar fi vrut ca ea, cea de peste 20 de ani să-i spună ei, cea de acum, unde a greșit? Ce să facă diferit, acum?

I-ar fi spus poate că sufletul trebuie ascultat, zilnic. Trebuie să faci liniște din când în când în mintea ta și să te asculți! Ce vine de acolo din adâncul ființei tale? Ce sentiment? Ce gând? Ce întrebare? Ce răspuns? Ce intenție?

I-ar fi spus să-și asculte cu atenție minciunile pe care și le spune pentru a nu acționa. De unde vine inacțiunea? Din frică? Din eșecurile anterioare? Din tiparul mental pe care se încăpățânează să-l urmeze atunci când vine vorba de relații? Care este șablonul pe care îl urmezi în relații fără să-ți dai seama? Care este elementul comun care se tot repeta în poveștile tale despre relațiile trecute? Și care ți-e provocarea cea mai mare și cum te ”împrietenești” cu ea?

I-ar fi spus poate să-și vizualizeze viitorul în cel mai mici detalii, dar nu acela sumbru pe care ți-l spui când plângi cu deznădejde ci acela în care ești înconjurată de iubire și oferi iubire.. Cum faci să începi să-l construiești acum? La ce din tine trebuie să renunți ca să-ți dai cu adevărat dreptul la fericire.. așa cum arată ea pentru tine? Se spune că cele mai mari construcții cer sacrificii. Ce trebuie să dispară din viața ta , din gândurile tale, din comportamentele tale ca tu să creezi loc pentru reînnoirea ta?

I-ar spune poate că moștenirea cea mai de preț pe care o lăsăm în urma noastră nu se leagă de material ci se leagă de ceea ce am sădit în sufletele celor care ne-au întâlnit, de ceea ce am transformat în bine, de valorile pentru care am militat, de ideile care au făcut cuiva viața mai bună. Căci poți să fii CEO și să nu fi lăsat nicio urmă relevantă peste ani în istoria acelei companii, așa cum poți să fii la fel de bine mamă sau tată pentru cineva – în viața căruia nu ai reușit să sădești nimic pozitiv. Alegerea își aparține, întotdeauna.

Articol preluat de pe blogul autoarei

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • HMG check icon
    La 33 de ani CEO cu carieră fulminantă, 0.000...(?)...1 %.
    Dacă ar fi spus autoarea 43, ar fi fost mai plauzibil.
    • Like 0
  • Ganymede check icon
    Gargara de cliseuri rasuflate.
    • Like 2
  • Articolul se potriveste multor cititori si cititoare care cad in capcana respectiva. Da, in viata trebuie sa ai la timp clopotelul care sa te trezeasca pentru bilantul vietii tale. Nu e niciodata tarziu sa faci bilanturi si sa-ti fortezi priviri retrospective si introspective asupra calitatii vietii tale. Pentru ca unii dintre noi cadem in greseala de a construi ceva care nu ramane ! Poate ajutam la proiectele altora, suntem apreciati la servici, poate chiar suntem creativi din pasiune pentru meserie, dar nu creativi legat de sufletul nostru ca oameni in viata personala....nu e obligatoriu ca toti sa avem familie, dar sa ne punem intrebarea, oare avem pe cineva care se gandeste la noi cu iubire si se bucura ca existam? Cata vreme exista parintii suntem protejati....dar reteaua de suport sufletesc se destrama cand ei mor si vine o varsta cand pentru prea putine meserii pe care le au oamenii mai conteaza ce succes ai avut daca tu ai ramas singur si nu ti-ai asigurat reteaua de suport sufletesc...e tare trist....
    • Like 0
  • Poate modelul cultural al "relatiei" trebuie sa se schimbe si el. Este limpede ca doamna din articol nu poate cupla cele doua parti ale vietii sale - munca si viata personala. Viata personala pe care o defineste acum asa cum o defineste si familia sa. Dar familia sa vine dintr-o vreme in care siguranta sociala insemna sa ai casa si masina ta iar serivci bun era acela in care te angajai la 25 de ani si te pensionai, tot din el, la 65. Acum traim in vremea car-sharing-ului si a mobilitatii absolute. Poate ca vine vremea ca si conceptul de familie sa se schimbe....
    • Like 1
    • @ Florian Berghea
      Gr Mihai Gr Mihai check icon
      Sau poate ca e vremea ca femeile sa relizeze ca au fost pacalite cum ca a iti creste copilul este "sclavie" iar sa fii sclava la corporatie 14 ore pe zi e "libertate". Poate e timpul nu ca familia sa fie restructurata in goana dupa profit, ci goana dupa profit sa fie restructurata.
      • Like 0
    • @ Florian Berghea
      Parerist check icon
      Pai poate se si intampla deja. Daca definim familia ca "suport psihosocial", deja exista familia-ca-serviciu.
      Trainer, coach, psihoterapeut, psihanalist, popa, vraci, vrajitoare, etc; Contracost, cumperi direct serviciul, cand ai nevoie de el.
      • Like 2


Îți recomandăm

iziBAC

„Am primit mesaje după ultima sesiune de Bac, pe unul dintre ele chiar l-am postat. Era o fată care nu a putut să se pregătească pentru biologie și a învățat la această materie doar cu iziBAC și în contextul acesta a luat 9.20”, povestește Adrian Stratulat.

Citește mai mult

RacketPal

„Două luni am făcut research, am vorbit cu peste 500 de oameni. I-am găsit pe grupuri de Facebook, m-am dus la terenuri. Am făcut un sondaj și peste 70% aveau aceeași problemă ca și noi”, spune unul dintre fondatori.

Citește mai mult