Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Dați-i unui copil de școală primară să comunice în orice platformă online nouă pentru el și o va dovedi în maximum 15 minute. Nu elevilor le este complicat să se adapteze la tehnologie, ci profesorilor

elevi - predare la distanta - Foto Robin Utrecht / Sipa Press / Profimedia)

Foto: Robin Utrecht / Sipa Press / Profimedia

Aseară mă gândeam că m-am mutat online, pe bune. Sunt un flux de gânduri care se materializează undeva în cloud. Deși corpul meu fizic e aici, majoritatea interacțiunilor cu ființe umane s-a mutat online. Mintea mea planifică în permanență noi acțiuni online și trebuie să proceseze în același timp și mai multă informație de la toată populația care acum produce și consumă informație online în cantități pe care mintea noastră nu le credea posibile acum 20 de ani. Din când în când închid tot și evadez în realitatea palpabilă, cu cer albastru, păsări și copaci roditori, pentru că nu vreau ca această lume a mea să devină „cealaltă realitate”. Altfel m-aș simți ca puștii mei care în jocurile video intră și ies din lumi diferite în funcție de cheful pe care îl au să facă sau să nu facă ceva.

Și cum în ultimele 60 de zile toată activitatea mea s-a mutat online, cu workshopuri, cursuri, coaching și tot tacâmul – voiam să las aici câteva dintre observațiile mele legate de predarea online pentru elevi (6-14 ani) și comportamentul copiilor online – în ideea în care pot fi de folos și altor profesoniști implicați mai nou în educația online (sunt doar observații, nu lecții).

1. Dați-i unui copil să comunice în orice platformă online nouă pentru el și o va dovedi în maximum 15 minute. Nu elevilor le este complicat să se adapteze la tehnologie, ci profesorilor, așa că profesorii trebuie să-și aloce mult mai timp prin tutoriale online și să înțeleagă funcționalitățile aplicației pe care o folosesc, pentru a preda online. Pe de altă parte părinții rămân sursa cea mai importantă de suport tehnic la nevoie, mereu pe recepție.

2. Am observat că elevilor le place să socializeze înainte de începerea propriu-zisă a cursului chiar dacă atunci se văd prima oară, așa că întotdeauna îi rog să-și deschidă camera și îi încurajez la dialog înainte de curs.

3. Elevii mei de la Public Speaking School preferă cât mai puține slide-uri și cât mai multă interacțiune cu profesorul sau între ei, elevii. Imediat ce se văd toți pe ecran se animă. Așa că alternez cât pot de mult slideuri cu dialog cu camera deschisă ca să le mențin atenția trează.

4. Elevii mei vin din școli diferite, sisteme diferite și țări diferite dar chiar și așa am învățat că ei funcționează după ritmul școlii lor, de aceea o sesiune de curs online nu trebuie să depășească 50 minute. Au nevoie de pauze dese mai ales când cursul se desfășoară la finalul programului lor zilnic de școală, de aceea uneori, în funcție de ritmul clasei, acord pauze mai mici și dese.

5. Adoră să-și expună ideile și să dea feedback de aceea metoda de predare a profesorului nu trebuie să fie un monolog, trebuie să alterneze mult mai des predarea propriu-zisă cu întrebări deschise, interacțiuni între elevi și feedback bidirecțional.

Celor mai mici (6-9 ani) le plac emoticoanele, imaginile care accesează lumea vârstei lor. Celor mai mari (9-14 ani) le place să comunice prin chat destul de mult, însă obișnuiesc să comunic niște reguli clare, astfel încât comunicarea pe chat să se facă cu profesorul și mai puțin discuții libere între elevi.

În cazul claselor cu număr mare de elevi, profesorul nu mai poate capta atât de ușor gesturile, reacțiile copiilor, mâinile lor ridicate ca la școală pentru a răspunde, de aceea clasele online cu peste 12 copii au nevoie de un sistem ușor diferit de reguli de funcționare și mai ales disciplină, pentru ca fiecare elev să se simtă implicat și nivelul de atenție să rămână acceptabil. Quizz-uri, împărțirea pe camere online de lucru, permanenta stimulare și recunoaștere a comportamentelor potrivite – funcționează.

Până la urmă dragostea pentru elevi și educație îi ajută pe dascăli să facă treabă bună și online cu o singură condiție: să înțeleagă că nu mai pot opera și preda la fel ca în sala de clasă și că trebuie să-și reinventeze orele pentru a fi și mai captivante, căci bătălia pe atenția elevilor este și va rămâne mare.

Articol preluat de pe site-ul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dorin check icon
    Sa văzut ce bine s-au adaptat profesorii români în ultimii ani la învățământul modern atunci când scot atâția semialfabeți funcționali pe bandă rulantă.Salarii și sporuri mărite dar competența și profesionalismul lipsește cu desăvârșire.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Experienţa Homeschooling-ului e foarte utilă pentru şcoala online. Homeschooling-ul rulează de zeci de ani instrumentele pe care noi încercăm să le descifrăm. Ar fi util pentru profesori să acceseze comunităţi de homeschooling (se găsesc multe pe FB) şi să analizeze metode deja funcţionale.
    • Like 0


Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Planck a realizat că erorile din ambele legi, deși opuse, au nevoie de o unică condiție corectoare. Așa a apărut quanta Planck – „A fost un act de disperare... Am sacrificat toată fizica pe care o știam”, mărturisea calmul fizician. Adică, fizica lui Newton.

Citește mai mult