foto profimedia
Vorbim mereu despre reforme, însă ele sunt făcute prea puțin și prea rar. Putem spune că nu se dorește. Însă este o explicație facilă care nu ne ajută să progresăm. Vă propun să analizăm mai adânc de ce reformele sunt mereu nepopulare.
În primul rând implică schimbări. Iar acestea inerent întâmpină rezistență. Schimbarea este mereu enervantă. Chiar și atunci când știm că este bună, o tot amânăm, suntem chiar iritați de perspectiva ei. Pentru că răul cu care deja suntem familiari este mai bun decât binele încă necunoscut. Dacă vrem reforme avem nevoie să îmbrățișăm disconfortul schimbării.
În al doilea rând, reformele au nevoie să fie asumate de politicieni și partide. Însă pentru a fi la putere, au nevoie să ne câștige voturile. Iar reformele autentice sunt nepopulare. Deci cine îi va vota? Dacă vrem reforme de substanță avem nevoie să susținem lideri bine pregătiți cu istoric profesional pe măsură. Dar să ne asigurăm că sunt lideri autentici. Căci dacă aducem clovni în palat, ei nu devin brusc erudiți de viță nobilă și capabili de reformarea statului. Ci doar transformă palatul în circ.
În al treilea rând, reformele au nevoie de competență și integritate. Reformele adevărate se fac cu bisturiul, nu cu toporul. Se fac prin analize complexe și dialog cu specialiștii, nu prin virale în online. Astfel de profesioniști chiar există și pot fi cooptați pentru a contribui la reformele necesare. Însă cei care pot să-i coopteze, politicienii, au nevoie să le înțeleagă și susțină rolul de a reforma cu adevărat și fix ceea ce nu merge.
Apoi ar fi benefic să facem diferența între a reforma instituții și a le dărâma de facto. Pentru că atâtea lucruri nu funcționează cum ne-am dori de foarte mulți ani noi toți am acumulat frustrări puternice. Ceea ce a ridicat nivelul emoțiilor și a deschis o vulnerabilitate foarte periculoasă. Și anume acceptarea chiar și a unei distrugeri instituționale, dacă reformele nu par a fi posibile sau apropiate.
Numai că aceste instituții sunt esențiale unei națiuni prospere. A le dărâma nu înseamnă a le reforma. Dimpotrivă, înseamnă inițierea unui drum care ne va duce către sărăcie economică și democratică. Este diferența între a avea un acoperiș cu găuri și a nu avea acoperiș deloc. Pare că e mai bine să nu avem acoperiș, măcar problema nu mai poate fi ignorată.
Însă realitatea este că, fără acoperiș, urmează să cadă casa cu totul. Căci găuri mai sunt și în pereți, și la ferestre, chiar și în podea. Și pe aceeași logică, singura soluție este s-o dărâmăm totul. Numai că, dacă n-am avut bani pentru reparații, unde vom găsi resurse pentru a construi de la zero? Și cine ne garantează că va fi o casă mai bună decât cea pe care deja o avem?
Furia noastră pentru lipsa reformelor este justificată. Însă până nu înțelegem de ce nu s-au întâmplat mai mult și mai repede nu vom putea schimba mare lucru. Soluțiile stau în a susține lideri care dovedesc competență și integritate, care unesc oamenii și care susțin reparația casei, oricât de dificilă sau neplăcută. Și niciodată susținerea celor care vor dărâmarea casei cu totul și divizarea societății pentru urmărirea propriilor interese.
În egală măsură, conducătorii actuali ar fi benefic să înțeleagă că, dacă reformele continuă să fie amânate, va veni un moment în care oamenii nu vor mai fi interesați să plătească pentru o casă găurită din temelii.
articol publicat anterior pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu știu dacă în actuala configurație o să fie făcută vreo reformă cu adevărat dureroasă. Pentru că, folosind fie toporul, fie bisturiul, organismul poate să crape brusc în urma convulsiilor sociale. Adevăratele reforme vor însemna în primul rând digitalizare completă a administrației și, implicit, diminuarea numărului locurilor de muncă în acest sector, vor însemna reducerea salariilor și bonusurilor nesimțite (cel mai mare salariu trebuind să fie cel al președintelui), vor însemna salarii acordate bugetarilor în funcție de rezultate și nu în funcție de funcție (rezultate care deocamdată acoperă tot spectrul, de la excepționale la deplorabile). Reforme înseamnă trimiterea acasă a sinecuriștilor și angajarea în funcțiile de decizie a unor profesioniști cu adevărat competenți.
De ce nu s-au făcut reforme? E atât de simplu. PSDNL nu a vrut să-și diminueze cu bună știință masa votanților. Nu a vrut să-i supere cu aceste reforme care i-ar fi reorientat rapid către alte partide. Nu a vrut să-i supere nici pe pensionari, aplicând recalcularea pensiilor dintr-o răsuflare, în loc s-o eșaloneze pe 2-3 ani. Cineva însă a fost extrem de supărat și asta se vede din trendul crescător al partidelor așa-zis suveraniste. Reformele trebuie să înceapă RAPID, pentru că altfel, următoarele alegeri locale și parlamentare vor avea un rezultat deloc surprinzător: zișii suveraniști vor forma noua majoritate.