Toată lumea se așază, eu rămân ca un băț în poiană. Oamenii nu mă bagă în seamă, parcă nu mă văd, locul meu nu există, oare eu oi exista?

Trec pe lângă vechiul parc al Copiilor, „Cireșarii”, din sectorul 1, oarecum renovat în ultimele luni și redeschis după îndelungi pertractări între ministerul Educației și Primăria sect. 1. Ceva îmi zgârie colțul ochiului: Ion Mihai Pacepa, cu poză. Pe gardul Cireșarilor. Ce?!

ATP, WTA și nume mari din tenis, ca Nadal, Djoković, Martina Navratilova sau Simona Halep sunt împotriva interzicerii participării jucătorilor și jucătoarelor din Rusia și Belarus la Wimbledon, considerând că aceștia nu au nicio vină în legătură cu atrocitățile comise de Rusia în Ucraina. Este o opinie, au dreptul la ea și trebuie respectată ca atare.

Sub comunism, simțeai cum îți întuneca fiecare gest, fiecare clipă, umbra colosală a Moscovei. Vuietul profund, neîncetat al atomocentralei iadului roșu nu te părăsea nici în somn. Prin mii de fire nevăzute, Moscova te mișca de colo-colo ca pe un mort, fără măcar să știe că exiști.

Pe 27 decembrie 1990, scrisesem în Adevărul un text cu un titlu amăgitor: „Daruri pentru președinte”. După mineriada din iunie, Helion Iliescu („Iliescu-apare, Soarele răsare!”) își mai pierduse din aură, dar tot era subiect de cult. Mai ales printre cititorii Adevărului.

„Naționalitatea”, dacă acest cuvînt vrea să aibă un merit și o valoare, nu poate fi un pretext sub care să se ascundă lenea și barbaria, și ținta noastră în viitor nu este de a ne păstra numai limba și sîngele și teritoriul brut, fără altă aspirație mai nobilă.

Când nu sunt nevoit să mă gândesc la politică, mă întorc la matematică. Rezolv probleme din numere vechi ale Gazetei Matematice.

Unul dintre foștii șefi ai Scânteii, care a și candidat apoi la președinția României, înjura cu sete: „Fir-ar tac-tu al dracului, Gorbacioave, că tu ai stricat tot, hai, că ți-a venit și ție rândul!”.

Nu văd de folos să mă alătur roiului uriaș de epitete care îl înconjoară pe Carlos Alcaraz. O să spun însă câteva cuvinte despre adversarii tânărului Grande Spaniol. (Foto: AFP/ Profimedia)

În sfârșit, o flăcăruie în întunericul tenisului băieților din România. Meci extraordinar, câștigat în Cupa Davis, în deplasare, de tânărul Nicholas David Ionel, 19 ani, antrenat de Andrei Pavel, în fața experimentatului și mult mai bine clasatului (aproape 200 de locuri diferență) slovac Norbert Gombos (32 ani).