Pare că politicianul român n-are nimic sfânt. Nu e așa. El trăiește cu o credință veche și de neclintit, și anume că se adresează unor debili mintal. Prostia este valoarea fundamentală din care își trage seva. Prostia e sfântă.

Am lăsat să treacă câteva zile de la dezvăluirile lui S. Ghiță cu privire la subsemnatul, ca să se așeze gunoiul răscolit cu bățul al presei noastre.

Președintele a prins glas. Pare că a așteptat 2 ani ca să vorbească.

Sfinții părinți fac socoteala semnăturilor adunate pentru baterea în cuie în Constituție a cuvintelor bărbat și femeie cu privire la căsătorie. N-am nicio îndoială că vor strânge mai mult de 500.000, așa cum a trasat sarcină Ultrafericitul Daniel, Bossul BOR.

Simona e o jucătoare de ritm, în care își intră după o perioadă de joc continuu. Întreruperile din pricina ploii, prelungirea meciului cu Kuznetsova pe două zile, au deranjat-o vizibil.

Subsemnatul, de pildă, ca scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, nu primesc absolut nimic de la stat pentru că public o carte.

Recunosc că mă calcă pe nervi jocul primitiv al găligancei Karolína Plíšková.

Cu câteva luni înainte de a muri, Moșu, cum îi ziceam toți, mi-a încredințat, el știe de ce, această descărcare de suflet, un fel de spovedanie pe care n-a vrut s-o rostească în fața unui preot.

Așa cum am promis cititorilor cinefili, am făcut o listă cu filmele românești după părerea mea cele mai importante, „must see”, apărute din 1990 încoace. E vorba de filme de lungmetraj ficțiune, nu și de scurtmetraje, mediumetraje sau documentare, care necesită liste separate.