„Sechestrata” susține în continuare cu același tupeu cretinoid, ca și fostul ei stăpân, că pe 10 august în Piața Victoriei a fost „o lovitură de stat”.

Un copil a chemat statul român în ajutor. Nu o dată, de trei ori. Se afla în primejdie de moarte. Acest stat, în care trăim cu toții și pe care îl plătim ca să trăim, nu să fim uciși, a acționat ca un complice al criminalului sadic din Caracal.

Practic, armatei PSD i-a dezertat un comandant de divizie proaspăt avansat de generăleasa Dăncilă. Așa ceva, la partidul comunist sau pesedist e de neconceput. Regula de fier zice că Partidul te pune în funcție, Partidul te dă jos, în niciun caz nu pleci când ai tu chef.

Fiica dlui Fifor avea 5 ani în 2012, când PSD a intrat la guvernare și a rămas, cu excepția unui an, până când Alexandra și Luiza au fost răpite. Ce a făcut în toți acești ani partidul de guvernământ al tatălui de fată Fifor pentru a preveni agresiunile asupra copiilor?

În realitate avea 20 și ceva de ani, dar nu i-ai fi dat mai mult de 18. Costum gri, cămașă albă, cravată grena cu imprimeuri.

E ceva românesc pe chipul, pe trupul, în forehandul, în serviciul, în zâmbetul Biancăi Andreescu? Este, cum să nu fie, nu se vede? (Foto: Guliver/Getty Images)

Simona Halep a biruit ca la Rovine sau ca la Călugăreni. În fața tăvălugului Williams, ea a săpat gropi, a plantat țepușe în iarba Londrei, s-a strecurat pe sub burta cailor, a rezistat năvalei, contraatacând cu vitejie de câte ori s-a putut. O armată de răzeși, mică și curajoasă, față cu Aliotmanul.

Pentru simplul cetăţean, votant peste 2 luni, imaginea mişcărilor politice ale momentului e cea a unui ciopor de maimuţe care sar dintr-un copac în altul, agățându-se în zbor de câte o liană. O forfotă aiuritoare în care niciun om de bun-simț nu poate găsi vreun sens.

Mario Iorgulescu, fiul șefului Ligii Profesioniste de Fotbal, s-a urcat noaptea la volanul unei mașini de 300.000 de euro, beat la limita comei alcoolice și ghiftuit cu cocaină.

Acum fac reconstituire cam ca „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie. Joacă un teatru josnic în fața nației, „în scop educativ”, ca oamenii să fie asigurați că dacă le omoară cineva copilul, reconstituirea va fi făcută la marele fix.