Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Alexandra și Luiza, mâncate de vii

Ceea ce vedem acum la Caracal este un carnaval macabru. Cu toate televiziunile pe ei, marii anchetatori se vânzolesc de colo-colo, măsoară cu pasul, fac poze, cară un manechin de plastic, se duc cu turma unde îi duce Dincă.

La ce bun? Ca să dea populației impresia că sunt buni la ceva, că activează, că se află-ntr-o treabă. Când Alexandra și Luiza au avut nevoie de ei, unde erau toți „profesioniștii” ăștia?

Acum fac reconstituire cam ca „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie. Joacă un teatru josnic în fața nației, „în scop educativ”, ca oamenii să fie asigurați că dacă le omoară cineva copilul, reconstituirea va fi făcută la marele fix.

Ce vor să demonstreze? Că Dincă nu le-a omorât pe fete? Păi, atunci, unde sunt? Că au fost date în urmărire internațională. Găsiți-le, domnilor polițiști și procurori, nu plimbați sperietori de ciori prin curți.

Carnavalul macabru nu mai are nicio legătură cu legea, realitatea și adevărul. Toți, actori și telespectatori, se hrănesc cu bucăți din trupurile fetelor pe care vor să le țină în viață cu orice preț.

Am senzația acută că tot ce fac reconstituirile astea este să le omoare încă o dată pe Alexandra și Luiza.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult