Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Tații și mamele nației

C. T.Popescu la Digi

M. Fifor, ministru de Interne: „Și eu am o fetiță de 12 ani și nu știu ce să-i explic, când mă întreabă, că a văzut și ea la televizor...”.

Dom`ministru nu știe ce să-i spună fiicei lui. Și ne spune nouă asta...

Fiica dlui Fifor avea 5 ani în 2012, când PSD a intrat la guvernare și a rămas, cu excepția unui an, până când Alexandra și Luiza au fost răpite.

Ce a făcut în toți acești ani partidul de guvernământ al tatălui de fată Fifor pentru a preveni agresiunile asupra copiilor?

Mai rău decât nimic, fata mea, când dispar în România mii de copii ca tine – asta ar fi trebuit să aibă tăria și onestitatea să-i răspundă copilului lui fruntașul de partid. 

Și ea ar fi înțeles, mult mai bine decât crede tatăl ei.

Dar dacă dl Fifor avea băiat? Dacă F. Bănilă n-avea fete, așa cum a simțit nevoia să ne plaseze informația, pe care nu i-a cerut-o nimeni, în calitate de procuror-șef al unității de luptă împotriva crimei organizate?

Dacă dna Dăncilă n-avea copii deloc, și nu putea să ne asigure în direct „sunt și eu mamă, și înțeleg...”, poate mai stoarce o lacrimă, un vot?

Când e vorba de viața și moartea unor copii, a fi mamă sau tată e un certificat de garanție că le vei fi de ajutor din funcția de răspundere în care te afli?

Nu. Nicidecum.

Calitatea de părinte nu te oprește să fii tâmpit, ticălos, nepăsător și mincinos. Faptul că ai făcut un copil nu înseamnă automat că știi și vrei să ai grijă de el, cu atât mai puțin de copii care nu sunt ai tăi.

Toți nemernicii din MAI, Procuratură, STS care au ieșit la iveală în cazul Caracal, n-or avea și ei copii?

Ca să faci ceva pentru copiii acestei țări, nu e musai să fii genitor, e destul să fii om, să fii profesionist și să-ți pese.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult