Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cazul Al Bekeslam?

Nimeni n-ar fi putut să facă vreodată rău României socialiste. Concluzia asta clară puteai s-o tragi dacă te uitai la filmele securiste de până în `89, în care Florin Piersic interpreta cu precădere rolul tânărului ofițer în luptă cu spionii străini și cu românii trădători, pe care îi dovedea. Și încă cum! „V-am urmărit din prima clipă, știam tot ce faceți, ba chiar și ce vă trece prin cap, v-am anticipat toate mișcările, n-ați avut nicio șansă!” – așa se încheiau invariabil spy movies made in RSR, cu acest discurs clarvăzător și atoateștiutor al tovarășului Colonel, care, deasupra securiștilor tineri, vânjoși și creieroși, fuma înțelept.

Resimțind lipsa unor pelicule sereiste contemporane cu actori celebri, organele noastre s-or fi gândit să toarne ele una, în stilul mai sus descris.

Ungurul terorist Beke din Tg. Secuiesc era supravegheat pas cu pas încă din luna, n-o să vă vină să credeți, octombrie, zice un fost privighetor de televizor, ajuns purtător de cuvânt al SRI.

Toate mișcările numitului Beke, de-acasă la magazinul din centru, în care, ce să vezi, lucra, de-acolo la mall și pe urmă, rețineți, la benzinărie, au fost filmate și în infraroșu. Așa se face că vigilenții noștri agenți secreți au prins momentul în care lui Beke i s-a livrat acasă un pachet pe care scria „Pizza” – ăsta era numele de cod al operațiunii, care consta în detonarea mașinii infernale, pe 1 Decembrie, în coșul de gunoi de unde?: de lângă magazinul lui Beke. Pare-se că teroristul voia să fie înregistrat atentatul pe camerele magazinului, ca să și-l pună în CV.

Ar fi avut loc și un conciliu al organizației „64 de comitate”, în care s-a hotărât acțiunea.

Există doar două explicații raționale pentru scenariul pe care organele au ținut cu tot dinadinsul să-l știe toată țara la amănunt, că așa e datina la serviciile zise secrete, nu?

Frumos story, chiar și fără Florin Piersic, despre pândarii României. Numai că subsemnatul am văzut nepermis de multe filme, așa că nu mă pot abține să pun niște întrebări. De pildă:

Beke Attila nu era venit ieri în Tg. Secuiesc din stepele Asiei, omul e de-al locului, are familie, loc de muncă. Cum să pună bomba în coșul de gunoi „când zona va fi aglomerată”, cum zice SRIcă, acolo putând să se afle o rudă, un prieten, concitadini maghiari, presupunând că ungurul ăsta urăște românii? Cum să spere că nu va fi prins într-un orășel ca Tg. Secuiesc?

Și ce să obțină cu explozia asta? Simpatia pentru cauza secuiască a puterilor occidentale, care iubesc nespus terorismul de la o vreme încoace?

Aprobarea entuziastă a ungurilor din Ardeal, care din sculare în culcare nu se gândesc decât la Ungaria Mare și abia așteaptă să se bată pentru asta pe viață și pe moarte cu vecinii lor români?

Există doar două explicații raționale pentru scenariul pe care organele au ținut cu tot dinadinsul să-l știe toată țara la amănunt, că așa e datina la serviciile zise secrete, nu?

Unu: Beke Attila, înainte de a fi ungur sau român, e nebun. Caz în care nu mai avem ce discuta.

Doi: în casa inginerului electronist Beke chiar se aflau materiale pentru pocnitori de Anul Nou, precum și alte gadgeturi, pe care omul le cumpăra și le vindea, așa cum susține. Dinamită e doar dorința „serviciilor” de a demonstra că se află în treabă.

Să fim serioși: o acțiune teroristă maghiară în Transilvania, în acest moment, ar fi nu numai crudă, ci și aiurea până la absurd, stârnind groaza și dezgustul marii majorități pașnice a maghiarilor ardeleni.

Drept care, mai pun o întrebare: s-a găsit un ungur să comită atentatul în lipsă pe-aici de teroriști islamiști? Avem un caz Al Bekeslam?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult