Cazul bărbatului din Galați, cu ambele picioare amputate, care suferă într-un cărucior în faţa spitalului. Versiunea Facebook versus perspectiva instituțională

Un bărbat în cărucior cu rotile, cu ambele picioare amputate, este surprins într-o stare degradantă – cu bandaje murdare și pline de sânge, fără lenjerie intimă - în faţa spitalului din Galaţi. Pare abandonat, pierdut și neajutorat. O tânără îl fotografiază, urcă poza pe Facebook și relatează cum orice demers de a-l ajuta este sortit eșecului. Oana Mardale a povestit apoi cum a încercat să îl ajute pe bolnav, însă a fost refuzată pe rând de un angajat al Ambulanţei, asistentele de la Urgenţe şi de operatorul de la 112. Pare o scenă dură, desprinsă parcă dintr-un film de tipul „Moartea domnului Lăzărescu”, cu deosebirea că, de data asta, protagonistul nu este plimbat de la un spital la altul, ci lăsat să zacă pe maidan, în amiaza mare, într-o zi caniculară. Românii se revoltă pe rețelele de socializare, opinează în unanimitate că „în România, ești lăsat să mori cu zile!”. 

„Răutatea omenească un are limite, nu pot să cred cum să fii în stare să abandonezi un om cu picioarele amputate să îl lași pe stradă, fiind afară 32 de grade, poată să facă infecție de la căldură și să moară. Doctorii în ziua de azi te lasă să mori cu zile!”/ „E o rușine, o crimă, unde ajungem?”/ „Doamne, în ce țară trăim!”/ „Pușcăria vă mănâncă nesimțiților care ați permis acesta situație. Și cerem condiții pentru cei din pușcării, iar noi, cei liberi, murim pe străzi!”/ „Mizerii de oameni. Diferența dintre om și șpagă!”/ „Trebuie aplicată procedura romilor, restul se știe!” – sunt numai câteva dintre comentariile postate de români pe Facebook.

Am încercat să tratăm acest caz dintr-o dublă perspectivă, cerând și punctul de vedere a celeilalte părți implicate – instituția medicală, fără a glisa în tabloid sau expresii cu încărcătură emoțională. Indiferent de versiune, am vrut să aflăm dacă în România anului 2018 chiar este posibil să mori pe stradă, în imediata proximitate a unui spital. Și ce ar trebui să facem, procedural vorbind, pentru a preîntâmpina o astfel de situație tragică.

Perspectiva bunei samaritence

Oana, gălățeanca care l-a observat pe stradă pe bărbatul în cărucior cu rotile, a povestit întâmplarea traumatizantă, din punctul ei de vedere, într-o postare pe Facebook.

„Trec pe lângă el, iar în momentul când ajung lângă dânsul, cade aproape în cap din cărucior şi tocmai în acel moment observ că domnul avea ambele picioare amputate de la genunchi, bandajat tot, plin de sânge şi betadină, fără lenjerie intimă sau altceva, doar cu o chestie albastră pe el (ceva ce ţi se dă la spital). Am început să plâng şi să tremur când am văzut, oamenii treceau pur şi simplu pe lângă el. Mă uitam şi nu îmi venea să cred”, a scris Oana Mardale pe Facebook.

Tânăra din Galați a povestit apoi cum a încercat în zadar să ceară ajutorul, apelând la un angajat al Ambulanţei, apoi la asistentele de la Urgenţe şi, în cele din urmă, la operatorul de la 112. Toate demersurile s-au dovedit însă inutile, iar bărbatul a fost lăsat acolo unde a și fost găsit: pe stradă, în fața spitalului.

„Ghiciţi ce îmi spune domnul de la Ambulanţă, supărat că i-am stricat somnul în timpul serviciului: mergeţi doamnă la Urgenţă, ce îmi spuneţi mie. Nu îmi venea să cred. Nu mai există bunătate pe lumea asta. Cum puteam să las omul să moară în stradă. Între timp, cineva s-a dus şi l-a ridicat de la pământ. Alerg până la Urgenţe, jumătate leşinată, tremurând şi în stare de şoc şi ce credeţi, acolo sala de aşteptare plină, patru-cinci doamne stătea de vorbă în cabine.

Găsesc pe cineva care se ocupa de 'urgenţe'. Doamna a fost vizibil deranjată că am îndrăznit să vin să îi spun că cineva stă să moară în stradă, afară fiind deja 32 de grade, undeva pe la ora 13.00. Mi s-a spus că nu poate face nimic, îl ştie pe domnul cu pricina, că dânsul a cerut externarea, că doarme pe străzi, că nu are familie şi că este un alcoolic care refuză orice ajutor.

Încerc să găsesc o soluţie şi sun la 112. Am explicat doamnei de la serviciul de urgenţă toată povestea şi ce credeţi, mi se spune să îl mut eu personal din stradă că ei nu au ce să facă, dar cu toate acestea îmi face legătura la Serviciul de Ambulanţă şi mă întorc de unde am plecat. Credeam că sunt nebună. Că numai eu văd un om plin de sânge întins pe jos”, a mai scris Oana.

Versiunea reprezentanților Spitalului Județean din Galați

Pe de altă parte, potrivit reprezentanţilor Spitalului Clinic Județean de Urgență „Sfântul Apostol Andrei”, bărbatul, „un abonat” al Unității de Primiri Urgențe (UPU) Galați, a fugit din unitatea spitalicească. În cifre, bărbatul a venit nu mai puțin de 44 de ori la UPU numai în 2018, medicii și asistentele ar fi încercat de fiecare dată să îl ajute și după ce i-au acordat îngrijiri medicale în repetate rânduri, au luat legătura cu Direcția de Asistență Socială pentru a-l instituționaliza. Însă, de fiecare dată, bărbatul ar fi plecat și din centrele sociale pentru că nu se putea adapta regulilor: menținerea unei igiene adecvate, adoptarea unui comportament civilizat și renunțarea la alcool. În plus, de mai multe ori, omul străzii chiar și-ar fi smuls singur bandajele pentru a obține apoi mila trecătorilor. În ziua în care ar fi fost surprins în fața spitalului, bolnavul ar fi fugit pur și simplu din incinta unității.

Chiar dacă mass-media a relatat că bătrânul avea picioarele amputate recent, se pare că plaga e una veche, de acum opt ani. Cu toate acestea, bonturile nu s-ar fi vindecat din cauza îngrijirii precare.

„De foarte multe ori, infirmierele l-au spălat, i-au dat haine din spital, de-ale unor pacienți care le-au lăsat la garderobă sau chiar aduse de acasă, asistentele i-au scos viermii din răni, l-au pansat, noi am luat legătura cu asistenții sociali, dar de fiecare dată, pacientul a ales să revină în stradă, fiind dependent de alcool și având un comportament violent. Își smulgea de multe ori bandajele, de față cu noi, pentru a ne arăta că munca noastră e în zadar și pentru a obține compasiune din partea unor oameni care nu-i cunosc cazul. În plus, de multe ori, a refuzat internarea, iar un bolnav nu poate fi internat forțat, este nevoie de hotărâre judecătorească”, au spus reprezentanții spitalului.

Are un om al străzii dreptul la servicii medicale?

În acest context, am vrut să aflăm și care sunt drepturile la serviciile medicale ale unui român, fie el chiar om al străzii cuprins de vicii. Potrivit lui Vasile Barbu, președinte al Asociației Naționale pentru Protecția Pacientului (ANPP), în acest caz trebuia sesizat un asistent social, având în vedere că bărbatul era în afara incintei spitalului. Barbu ne asigură că există reglementări bine puse la punct în Legea Sănătății care vin în ajutorul categoriilor sociale defavorizate, care, precizează el, beneficiază de servicii medicale.

„Pentru astfel de persoane, aflate în dificultate, avem o legislație privind Asistența Socială și a Serviciile Sociale. Aceste două categorii de legi trebuie coroborate cu legislația din domeniul Sănătății pentru a înțelege situația. Practic este un om al străzii, cu nevoi sociale, aflat într-o dificultate de ordin social. În acest caz, există o Direcție de Asistență Socială în cadrul autorității locale. În mod normal, acel asistent social ar trebui să aibă dosarul persoanei respective. Următorul pas este efectuarea unei evaluări a nevoilor primare, în primul rând, al statutului social al persoanei, al nevoilor medico-sociale. După ce îi întocmește o fișă de evaluare, specialistul trebuie să se adreseze unor furnizori de servicii sociale, care sunt atât publici, cât și privați”, a precizat Barbu.

Dincolo de deslușirea acestui întreg proces birocratic, multicompartimentat, am încercat să aflăm cum putea fi ajutat practic omul cu picioarele amputate care zăcea în căldură, lângă spital, fără a ști sigur dacă era sau nu în evidența Direcției de Asistență Socială, dacă avea sau nu evaluarea de specialitate făcută. Ce am aflat?!

„Dacă pacientul respectiv a fost identificat în afara spitalului, atunci cineva de la Asistența Socială din localitate trebuia să se sesizeze sau să fie sesizat, ca apoi să intervină. Dacă pacientul respectiv a fost identificat în incinta spitalului, atunci trebuia să ia măsuri asistenții sociali din spital, al căror număr e în funcție de efectivul de paturi. Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Apostol Andrei”, așa cum a fost acreditat, trebuie să aibă un astfel de specialist care trebuia să facă o evaluare socială a celui venit cu nevoi medicale și direcționat apoi către Camera de Gardă, Unitatea de Primiri Urgențe, în funcție de patologia pe care o avea”, a explicat președintele ANPP.

Tot ce știm e că în acest caz s-a sesizat o tânără care nu a avut puterea de a face prea multe pentru un om oropsit de soartă, cu ambele picioare amputate, neajutorat, murdar, într-o stare degradantă fizică și psihică, care – cel mai probabil – și acum așteaptă „în incinta” sau „în afara” unui spital, indiferent dacă e ploaie, căldură, dimineață sau noapte. Nu se are decât pe el. Și o mulțime de drepturi.

Până atunci, ne vine în minte dilema lui Primo Levi, scriitor italian, de origine evreiască, care a supraviețuit Holocaustului. La un moment dat, în timp ce-și povestește iadul personal de la Auschwitz, se întreabă, introspectiv, „Mai este oare acesta un om?”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp