Pe scurt: o transformare fundamentală a modului în care sunt livrate serviciile de sănătate (de la prevenție, la tratament). Foto Getty Images

În ziua în care în Parlament cuvintele goale zburau ca așchiile la tăietor, un conațional s-a stins pe un pat din Bruxelles. Pentru el “dezbaterea” din Parlament a venit prea târziu. Și dă-i și luptă cu mize mici, cuvinte mari și ascuțite în căutarea de vinovați. (Foto: Captură Digi24)

Răstimp suficient cele cinci ore ca veștile să circule între pacienții ce vorbeau doar limba română. Așa am aflat și eu că e greu să treci la alt nivel, dacă nu știi parolele. Adică plicurile. Adică cât se dă. Da, am aflat. Prin telefonul fără fir de la ușa secției. 250 euro la chirurgul principal. 150 de euro la secund. Și 50 de euro la anestezist. Am icnit. Și bucuria mi s-a cam dus pe apa sâmbetei. (Foto: Elmar Gubisch / Panthermedia / Profimedia)

În domeniul User Experience noi folosim ceea ce se numește - Customer Journey Mapping. (Foto: Canadian Press / Shutterstock Editorial / Profimedia)

Dacă așteptarea durează, ți se aduce prânzul, ca de la HoReCa: bolul de supă acoperit cu capac, să nu se răcească, tacâmuri de unică folosință etc. (Foto: Guliver Getty Images)

Gata? Asta a fost? La 30 de ani nu se mai poate face nimic pentru mine? (Foto: Guliver/Getty Images)

În noaptea aia, acum două luni, bântuind pe holurile spitalului, am trăit câteva revelații. (Foto: Guliver Getty Images)

În România, dacă nu ai relații, sau noroc, nu sunt locuri nici ca să mori decent. (Foto: Guliver Getty Images)

Pare o scenă dură, desprinsă parcă dintr-un film de tipul „Moartea domnului Lăzărescu”, cu deosebirea că, de data asta, protagonistul nu este plimbat de la un spital la altul, ci lăsat să zacă pe maidan, în amiaza mare, într-o zi caniculară. Românii se revoltă pe rețelele de socializare, opinează în unanimitate că „în România, ești lăsat să mori cu zile!”.

Făcând suma tuturor durerilor trăite, am rămas cu impresia că medicului i-ar mai trebui ceva ca să își facă treaba până la capăt: empatia. Percepția mea de pacient? Pentru medic, eu sunt un caz, iar durerea mea, un aspect secundar. Medicului nu prea îi pasă, fiindcă durerea mea nu-l doare și pe el. (Foto: Guliver/Getty Images)