Cazul Lasconi: cele două tăișuri ale intoleranței

Cazul lasconi apa de ploie, publicitate ieftina, de mahala, circ.

Hopaaa! Am spus recent comentând o postare pe YouTube a d-lui Cristian Ivaneș, în care o lăuda și paralăuda, că Elena Lasconi este o ipocrită și o mincinoasă. Iată, se pare..., oh, nu se pare, ci AM AVUT DREPTATE! Aici adaug doar faptul că Elena Lasconi este o ipocrită și o mincinoasă atât în privința familiei (fie-sa e LGBT-istă, da - fiecare părinte are copiii pe care și-ii merită, ca să parafrazez un citat celebru din Joseph de Maistre), dar, și mai grav - și în privința credinței (a se vedea tot... circul afișării ei cu felurite înalte fețe bisericești, ca și logoreea ei nestăvilită în a declara cât de credinciasă este ea). În realitate, Elena Lasconi nu este decât o... lichea și secătură, îndrăznesc a spune, părere pe care de altfel o am despre marea majoritate a politicienilor români (românași, mai precis).

Va sa zica, fiica e curajoasa cand isi denigreaza mama in public in favoarea intereselor comunitatii sale. In schimb Elena Lasconi e lipsita de sensibilitate cand isi apara principiile impotriva aceleiasi comunitati.

Mai usor cu dubla masura!

In plus, orice opinie sau masura care contravine agendei LGBT+ este etichetata imediat drept homofobie.

O asemenea atitudine nu este doar gresita, dar si contraproductiva in orice dezbatere.

Polarizarea discutiei si antagonizarea nu fac decat sa ii indeparteze pe membrii acestei comunitati de o pozitie onesta in societate.

Printr-o pozitie onesta, inteleg statutul de cetateni responsabili fata de societate si decenti in manifestarile lor.

Vi se pare normal ca cineva sa intre intr-un restaurant si sa se aseze la masa unor persoane straine argumentand ca e dreptul lui sa stea unde vrea in spatiul public?

Cam asa vad eu si pretentia pentru casatoriile intre persoane de acelasi sex.

Scopul institutiei casatoriei este crearea unui mediu propice pentru aducerea pe lume a copiilor si cresterea lor.

Argumentul infierii este o gluma. Mai putin de 1% din membrii comunitatii LGBT sunt interesati sa infieze. In plus, nimic nu impiedica o persoana necasatorita sa infieze.

Nu sunt de acord cu exagerarile grupului LGBT+, cum ar fi copiii infiati. Trebuie sa-ti asumi ce esti si sa traiesti ca atare. Nu poti si cu copii si cu casatorie si cu LGBT+. Nu exista parinte 1 si parinte 2. Si cum se stabileste? Se da cu banul? Dar ce nu poate fi interzis e copilul biologic ce-l poate avea oricare dintre cei (cele) doi.

Majoritarii nu avem dreptul sa adoptam o atitudine de toleranță, de îngăduință, adică prin mărinimia noastră ei exista, ii lasam in viata, le aruncam un colt de paine si cand trecem noi, sa faca bine si sa se ascunda. Din acel moment se creează clar ideea de oameni superiori si oameni inferiori, gunoaie, rebuturi ce nu merita a sta la masa cu noi.
Asa ceva nu e permis. Asa cum nu trebuie sa discriminam pe criterii de rasă, religie.
Criterii de acest fel nu pot exista intre oameni. Si probabil ca atatea idei stangiste foarte multe proaste si periculoase au aparut si ca raspuns la excesele partii adverse.
Excese sunt, ciudați sunt fără număr, inși cu mintea dusă sunt si de ăștia o gramada. Ei se lipesc pe imaginea oamenilor care nu au nimic de-a face cu circul din strada, cu locuri rau famate, cu atitudini si vieți duse la extrema. Dar extremele sunt bine-cunoscute de rasa umană și se stie ca ele nu fac niciun bine. Insa intoleranta a impins multa lume spre extreme (discriminati la scoala, la munca).

Homosexuali exista inca din timpuri străvechi. Apoi a apărut religia si a spus că unirea este doar dintre o femeie si un barbat. Toata tevatura pornind de la procreare. Această procreare ce ne-a agitat mereu, si pentru ca e vorba despre sex. Si unde e sex e si audiență. Asa am ajuns la 8 miliarde, doar sa umplem planeta. Duceți-va si înmulțiri-va, pai n-a trebuit să spuna Creatorul de doua ori, ca s-a dat năvală. Ma uitam la un documentar (De ochii lumii. Secretele familiei Duggar) despre o biserica crestina fundamentalista. S-a dovedit o mizerie de familie, de secta, la final, ca toate sectele de altfel. Familia din centrul documentarului avea 19 copii. Si l-ar fi avut si pe al 20-lea, dar acesta nu a supraviețuit. Familia asta a aparut ani de zile pe ecranele TV-urilor din lumea intreaga, cu voci mieroase, pozand in vieti fara viciu si fara prihana propovaduiau religia, valorile crestine, familia, piosenia etc. Totul era de ochii lumii.

Cunosc o familie din Bucuresti care are 16 copii. Am fost colega cu a 12-a nascuta si niciodata nu am subestimat-o. Niciodata nu am vorbit despre religia ei. Dar e multa nebunie care-i face pe acesti copii, viitori adulti, sa traiasca dupa niste reguli strambe.

Imorali, nebuni, promiscui si circari sunt peste tot, în toate categoriile: creștini, sectanti, alte religii, atei. Si in toate categoriile profesionale, culturale, de rasa etc. E vorba de natura omului.

Dacă credem că doar noi avem dreptate, ca doar noi suntem normali, ca doar noi suntem verticali, ca doar pe noi ne iubeste Dumnezeu si de asta avem dreptul să-i dispretuim, sa-i detestam, sa-i nesocotim, sa-i consideram inferiori pe cei care nu sunt ca noi, ca sunt niste animale rătăcite tolerate de noi, daca facem asta suntem pierduti.

Mâine s-ar putea sa fie in situatia lor cei cu părul scurt sau cei fără barbă (cum spun talibanii). Sau cei cu cravată (dupa islamisti) sau cele fără broboada (tot dupa islamisti) sau cei care ascultă muzică pop sau cei care se îmbracă în mov etc. Mâine s-ar putea sa fii tu inclus intr-o categorie ce nu place majorității.
În rest sunt excese majore, uriașe și dintr-o parte si din alta.
Nu exista categorii inferioare, doar oameni.

Pot sa detest, sa desconsider un criminal, un violator, un pedofil, un traficant, dar ei sunt pedepsiti de tribunale in baza legilor statale pentru raul pe care-l fac in societate si pana si ei au drepturi si sunt reprimiti în societate. Multi (nu e cazul Romaniei) primesc pedepse foarte dure, cum e si firesc. Unii nu mai vad lumina zilei niciodata (un exemplu recent, Keith Raniere, 120 de ani. Pedepsele cele mai mari pornesc de la 141.078 de ani si ajung la unele mai „blande” – 2772 de ani.). Sistemul judiciar stie sa pedepseasca exemplar crimele, violurile, pedofilia, fraudele etc. atunci cand e cazul. Repet, nu e cazul Romaniei.

Sa nu ne transformăm în Dumnezeu și sa vorbim in numele Lui ca nu avem acest drept. Fiecare va răspunde la judecata de apoi. Doar El poate sa hotărască. A ne substitui Lui, crezând că doar noi deținem adevărul suprem 100% pur, doar noi suntem in masura sa dam cu pietre si sa judecăm si sa vorbim in numele Lui e cea mai mare greseala.
Pe Dumnezeu nu-l cunoaște nimeni si nimeni nu a vorbit cu El, nu stim ce dorește si ce gandeste. Toate cărțile si învățăturile sunt scrise si interpretate de oameni asa cum au vrut ei la un moment dat si de aici a pornit drumul nostru pe calea religiilor. Stiu, pentru ca ne-a facut asa, ca El ne iubeste pe toti in mod egal. E obligatia lui sa ne iubeasca, dar s-ar putea sa nu ne ierte. Noi suntem dupa chipul si asemanarea lui. E adevarat ca s-a cam ingrozit de ce a iesit, dar nu ne-a abandonat.
Cunosc oameni extraordinari atei, credincioși moderați din religii diverse, homo, sunt minunați, deștepți, scoliti, realizati.

Pentru mine cele doua taisuri ale intolerantei sunt homofobii vizavi de istericii LGBT+, ca fiica doamnei Lasconi.
Asa ca sa nu credem că suntem buni si minunați si normali la cap doar pentru ca suntem hetero.

Sa fim echilibrati cu toții si sa intelegem ca uneori suntem foarte diferiti unul de celalalt, dar fiecare din noi are emotiile si sentimentele si iubirile sale. Ca fiecare are dreptul la a alege ce si cum vrea sa faca in viata. Fără excese si fara a crede că noi stim adevărul absolut. Si nici minoritatile nu trebuie sa creada ca sunt buricul lumii, centrul universului. O vorba spune: cum iti asterni asa vei dormi. Dumnezeu ne-a dat voie sa alegem, aici, pe Pamant. Ca in Ceruri nu ne va ierta pentru ceea ce am ales asta e problema personala, a fiecaruia.

Ca de obicei le luam pe toate de-a valma si ne grabim sa fim intoleranti , purtand mandri stindardul luptei pentru toleranta. Daca vad o persoana intoleranta si usoara la minte in aceasta discutie , aceasta este fata Elenei Lasconi. Ea expune agresivitate, intoleranta si dispret catre o persoana care indrazneste sa aiba si alta parere. Foarte simplu. Nu ca Lasconi a vut prea multa minte in cap cand a achiesat la referendumul PSD.

un articol jenant si foarte subiectiv.

„obligată să-și admire public mama încă de când era mică”. pai ce facem? cum ramane cu povestea feminismului in care femeile pot fi puternice si idependente? acum ca o femeie e puternica si idependenta si chiar in politica in linia 1 e ceva gresit? ca asa pare din articol, ca autoare o critica pe elena ca a fost atenta cu cariera.

"Și reacția copilului ei, extrem de dură, e justificată" cum sa fie justificata reactia foarte gretoasa? pai deja o dam pe maimutareli. modul dezgustator in care si-a terfelit mama in public nu poate fi justificat. un om civilizat spunea simplu ca nu o sa voteze cu mama ei, ca ea nu sustine asa ceva. dar voma literara scoasa de aceasta fata care o arde comunist in capitalism (ipocrizie) este intolerabila.


“E normal ca un copil să-și desființeze public mama?" ce fel de nunate sau cum poate cineva sa priveasca asta si sa gandeasca ca e justificabil? haha ce jenant sa fie publicat asa ceva, republica era serioasa mai demult


dar hai sa vorbim si despre modul in care acesti luptori de tastatura fac fix ce faceau si comunistii si fascistii la inceputurile lor. cum cineva comenteaza ceva ce lor nu le convine cum se arunca pe persoana respectiva. ii cauta locul de munca pentru reviews rele sau cauta sa fie concediata, o ataca public, o ataca in toate felurile pentru a ii distruge imaginea si numele online si social. de cand si unde e asa ceva acceptabil?

Si daca fiica Elenei Lasconi este suparata si revoltata pe mama sa pentru ca nu va mai fi Europarlamentar cu un venit, mai mult decat suficient, ce i-ar asigura traiul bun la Paris? Merg cu gandul la acel sofer drogat, Vlad Pascu, al carui singur regret este acela ca va trebui sa suporte groaznicul regim de detentie si nu moartea acelor copii.

ma steptam sa scrieti cu totul altceva. dupa mine cele doua taiusuri ale intoleranteti sunt altele: pe de o parte este intoleranta Elenei fata de a recunoaste familia LGBT si pe de alta este intoleranta primita de Elena in schimb, de la fiica sa si de la partid.
articolul e plin de pareri dara nici macar o argumentare din pacate. Elena nu arata empatie fata de Oana? pe bune? pai din empatie trece peste propria parere si isi doreste ca fiica ei sa fie fericita, chiar platind costul separarii de Oana (ca nu se mai intoarce in tara).
Dupa mine, problema Elenei este ca este o idealista: ea crede ca mergand la vot si exprimandu-si o opinie, de cetatean onest, nu inseamna ca punem egal intre votul exprimat si "decizia majoritara". acum, ca si la vot, doar a spus cum vede ea lucrurile si Oana, inca un copil, a gasit de cuviinta sa se razvrateasca public. Oana, ca si Elena, are dreptul la o opinie. nu inseamna ca opinia Oanei este mai importanta decat a Elenei. Altfel spus este doar un vot si orcine merita sa ii fie respectata opinia. Sa deducem noi imediat ca cel care isi exprima o opinie este si 100% convins de ideea aia arata ca suntem limitati. stiu multi care erau intr-o mare dilema la momentul referendumului, daca sa mearga sau nu. fiind o chestiune politica, pornita de Dragnea (sau asociata cu el), eu am refuzat sa ma duc. daca e mai bine cu familia sau nu, a devenit doar o chestiune secundara. este precum pateul: a fost inventat din ficat. intre timp au aparut si produse care nu au treaba cu ficatul, sunt vegetale. e corect sa le numim pateu? si daca eu insumi decid ca e corect, inseamna ca sigur nu mai exista alta solutie? ce aberatii...
socul pentru mine in toata povestea asta este USR. cata intoleranta de la un partid in a permite propriilor membri sa isi exprime opinia... iar Elena a fost votata deja cap de lista. sa treci peste votul unora si sa schimbi lista, alt gest de intoleranta extrema.

Nu m-ați convins că Elena Lasconi e intolerantă, lipsită de empatie față de propriul copil, că nu i-ar dori fericirea sau că e ipocrită. De fapt, a te prezenta la acel referendum pentru a susține căsătoria dintre femeie și bărbat a fost o datorie de creștin normal, pe care mulți români ortodocși practicanți nu și-au îndeplinit-o. E normal să pui poruncile lui Dumnezeu mai presus de preferințele copilului tău.

Apoi, de ce n-ar putea fi fericită Oana Lasconi din cauza votului mamei? Fericirea unui individ e legată de aspecte mai intime decât deciziile luate în urma unui referendum. (În cazul nostru, nici nu a fost validat, din cauza absenteismului mare.)

Ce vrem acum, de fapt? Să distrugem total unul dintre rarii politicieni educați, cinstiți, dedicați cât se poate de clar țării lor, cu rezultate? Credeți că e ușor pentru ea și familia ei să fie dintr-odată în gura unei țări întregi, încasând în plin explozia de ură a propriei fiice? Slavă Domnului, lucrurile se mai pot repara, în principiu, că e foarte tânără, dar expunerea le face mult mai nocive pentru cei implicați. Se intră într-un război de imagine și al vorbelor, care pe care. Așa ceva capătă o viață proprie. Poate continua și când, în sinea ta, ai vrea să te oprești și să faci pace.

SI uite asa ajunge o necunoscuta vedeta de presa , a scos doua perle analfabeta asta anti capitalista si tuturor le curge saliva sa isi dea cu parerea si sa se simta importanti.