Cine suntem de fapt? Ce consumăm cu adevărat și ce ne produce repulsie? Ce valori promovăm și ce valori denigrăm? Câtă ambiție alocăm dezvoltării, inovării și cât scandal putem genera, revoltându-ne împotriva deviațiilor de la dreptatea socială?
În ultima perioadă, lumea s-a revoltat împotriva medicilor falși. Cu siguranță, toți am vrea să fim tratați de persoane competente, competență pe care nu o putem valida decât cu premisa existenței unei diplome și a unor certificări prealabile. Nimeni nu s-ar fi agitat dacă un maistru ar fi deținut funcția unui inginer sau dacă un fost șofer ar fi director general al unei companii. Dar medic fals? De neacceptat. Îmi amintesc că în 2014, un neurochirurg școlit la Stanford nu reușea să primească echivalarea diplomei pentru că cei de la Minister îi rătăciseră un document. A fost nevoie de o conferință de presă acidă, pentru ca ceea ce stagnase șase luni să se deblocheze într-o zi. Îmi pare rău să spun, dar primim ceea ce votăm. Votăm nepotism și conflicte de interese, primim incompetență. Votăm inerție și corupție la toate nivelurile cu scuza că și în Germania există corupție, primim în schimb nedreptate.
Totul pornește de la Educație. Iar educația este cea care pune la treabă un tip sau altul de inteligență, după caz. Nici societățile avansate nu excelează. Acolo, inteligența academică acționează în locul celei a străzii, pentru că membrii acestor societăți sunt feriți de stimuli ca șmecheria, necinstea, superficialitatea sau pur și simplu atmosfera de junglă urbană în care noi trăim în fiecare zi. Cu titlu de exemplu, un olandez se va învârti prin centrul Bucureștiului până când va găsi un loc de parcare legal, unde să nu deranjeze pe nimeni, în timp ce un șofer autohton va parca pe două sau trei rânduri paralele, lăsând la vedere un număr de telefon și fiind astfel împăcat cu propria conștiință, ca și cum acel număr de telefon l-ar face invizibil. Asta ne caracterizează: această inteligență a străzii. Fără una academică însă, vom vota în continuare cu corupția și incompetența, ne vom ridica glasul împotriva nedreptăților la nivel superficial și vom tolera incompetența instituțiilor, pentru că, nu-i așa?, e o lume paralelă cu care noi nu avem nimic în comun.
Această lipsă de educație nu ni se datorează nouă, elevilor. Nici profesorilor, oricât de mult am vrea să găsim repede un vinovat. Lipsa de educație este problema instituțiilor statului, a celor pe care îi plătim pentru a avea grijă de funcțiunile sociale. O educație solidă a tuturor categoriilor sociale ne poate ajuta să facem un pas uriaș înainte. Dar cum să convingi un bunic să părăsească confortul, echilibrul stabil pe care l-a obținut pe parcursul vieții, pentru promisiunea unui echilibru mai bun pentru nepoții săi? Bunicul va spune mereu că în înțelepciunea lui, știe ce e mai bine pentru nepot în pofida convingerilor celor din jur. În afară de a aștepta trecerea timpului, secretul vindecării acestor răni istorice pare a sta în educație, facilitată de influența discretă a celor civilizați. În felul în care interesul acestora coincide cu interesul nostru pe termen lung. Dar totul stă într-un final în leadership. În capacitatea noastră, a celor norocoși, de a ridica stindardul educației din sentimentul datoriei, fără a aștepta din nou, ceva înapoi. Numai așa vom scăpa de medicii falși și vom face din educație cea mai solidă condiție a bunăstării materiale și spirituale. La nivel social, la nivel de business, a arunca gunoiul selectiv sau a parca numai în locuri permise, toate acestea vor fi facilitate de educație, atunci când aceasta va fi luată în serios cu adevărat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.